excursii-razvan-pascu

Istoria Chinei este atat de complexa incat ar trebui sa scriu sute de pagini. In ultimele saptamani am citit tot mai mult despre istoria si civilizatia chinezeasca, ca sa pot intelege mai bine ceea ce voi vedea peste o luna. Atunci cand te gandesti la China nu poti decat sa iti imaginezi un gigant; totul e la scara mare – cea mai mare populatie din lume (peste 1,3 miliarde locuitori), una dintre cele mai intinse teritorii, cladiri si orase imense, o civilizatie veche de mii de ani. Un gigant precum „Guliver in tara piticilor” care respira urmarit de Big Brother (Partidul Comunist). De fapt, China are cate putin din toate: imparati, dinastii, comunism, Mao si, mai nou, capitalism.

Principala ramura a populatiei este de origine han (vorbesc limba asemanatoare, iar cultura este eterogena), grup format prin asimilarea de catre populatia chineza a grupurilor etnice invecinate. Oficial sunt recunoscute 56 de grupuri etnice, han fiind cea mai mare. In perioada regimului lui Mao Zedong (1949-1976; Mao este foarte iubit chiar si acum, dupa moarte, pentru ca acea perioada a insemnat renasterea Chinei moderne) populatia a crescut exploziv, fapt ce a facut ca in ultimii ani, Guvernul sa ia masuri de limitare a natalitatii (fiecare familie are dreptul la un singur copil).

Istoria Chinei se spune ca incepe odata cu Huang di, Imparatul Galben, creatorul poporului chinez, acum vreo 4500 de ani. Urmasii sai au infiintat prima dinastie, urmand numeroase alte dinastii la tron pana in vremuri recente. Una dintre cele mai renumite dinastii este cea a Imparatului Qin (de la care vine si numele Chinei), care a unit toate statele combatante sub Imperiul Qin. Imparatul Qin a unit toate zidurile existente la acea vreme (dand forma Marelui Zid Chinezesc), a standardizat moneda, greutatile si unitatile de masura, dar si limba scrisa. Dupa Qin, urmeaza la tron (in 206 i.H) dinastia Han care reintroduce confucianismul (care fusese suprimat de catre Qin) ca doctrina oficiala, inventeaza hartia si deschide Drumul Matasii (care aduce schimburi comerciale si bunastare).

In timpul dinastiei Yuan (dupa anul 1200 d.H.), capitala este mutata pentru prima data la Beijing, iar in timpul ultimei dinastii (Qing, care a domnit pana in 1912) este perioada in care Spatarul Nicolae Milescu merge in China si scrie monografia despre care am invatat in liceu, „Descrierea Chinei„.

In 1949, Mao Zedong devine presedintele tarii si initiaza o serie de masuri precum reforma agrara (milioane de oameni sunt improprietariti si incep sa isi lucreze pamanturile), Revolutia Culturala, etc. In 1997, Marea Britanie renunta la Hong Kong, care devine Provincie Autonoma sub administrarea Chinei, iar Portugalia renunta la Macao, care devine o Regiune Administrativa Speciala a Republicii Populare Chineze.

Ca si suveniruri, chinezii sunt recunoscuti pentru matasea naturala (care se gaseste in game variate de culori, modele, etc.), jad-ul (despre care chinezii spun ca vine din ceruri), sticlutele pictate pe dinauntru, broderii, email si vaze decorative. Mai nou, chinezii sunt recunoscuti pentru orice, 🙂 pentru ca majoritatea lucrurilor din intreaga lume sunt facute sau contin fragmente fabricate in China. In trimestrul IV al anului trecut, China a anuntat o crestere economica de 2 cifre (10,7%) in plina criza economica mondiala. In opinia mea, China trece acum exact prin ceea ce a trecut Japonia in anii ’80, cand exporta in toata lumea marfa ieftina si de calitate indoielnica, incet-incet preturile crescand si calitatea oferita de asemenea. Unii analisti considera ca nu va mai dura foarte mult pana cand China va deveni prima economie a lumii, iar daca privim cifrele economice date publicitatii, dar si realitatea din teren, tindem sa le dam crezare (chiar ieri priveam un documentar despre constructia caii ferate Beijing-Lhasa, o minune a tehnicilor moderne, o cale ferate de peste 1200 km, construita in doar 5 ani la altitudini de pana la 5000 m, cu tuneluri si poduri de-a lungul unui podis cu permafrost – un tip de teren mlastinos, care se scufunda vara).

Razvan Pascu

* Saptamana viitoare va voi scrie cateva cuvinte despre fiecare dintre orasele pe care le voi vizita: Beijing, Xi’an, Shanghai, Suzhou, Shenzen, Hong Kong, Macao.

0 comentarii

  1. Mihai Comsa
    01.02.2010 la 09:38

    Foarte misto povestit , dar foarte pe scurt. Cred ca e normal asa, doar ca sunt eu prea fascinat de dinastii. Sa mergi si la mormintele dinastiei Ming langa Zid.

  2. Erzebet Nagy
    01.02.2010 la 09:52

    Mao a pornit intr-adevar toate schibarile in China, el este cel care in special prin reforma agrara a revolutionat gandirea chinezilor. de aceea in ziua de astazi este atat de venerat. este tinut intr-un Mausoleu si scos in fata turistilor in fiecare zi intre 9-12 🙂

  3. Alina trebcea
    01.02.2010 la 09:58

    de-asta imi place mie blogul tau, ca iti alegi subiecte foarte variate si ca ai o arie larga de cunostinte din domeniile din care ai ales sa scrii.

    P.S. vreau sa iti spun ca ti-ai mai facut un fan – sotul meu, care a descoperit si el blogul dar la el e mai greu cu scrisul comentariilor 🙂

  4. Andra
    01.02.2010 la 10:15

    Partea bizara este ca desi China nu a fost deloc o tara infloritoare in perioada lui Mao, mesajele sale adresate maselor si campaniile de mobilizare a intregii populatii au avut un efect foarte puternic.

    La un moment dat a facut, spre exemplu, campania celor 100 de flori, prin care fiecare persoana trebuia sa planteze cate 100 de flori. Cine nu a facut acest lucru, se spune ca a fost considerat „dusman” al regimului si persecutat in anii urmatori…

  5. 01.02.2010 la 10:41

    Andy Warhol are o serie de lucrari foarte reusite cu Mao…apropo de imaginea sa. Cred ca efectul unui astfel de tablou este similar cu a ti-l imagina pe Mao in lenjeria intima…dispare orice urma de teama 🙂

    Aveti aici un exemplu: http://travelandtrips.files.wordpress.com/2009/06/1972_andy_warhol_mao.jpg
    (sper sa se vada linkul)

  6. Edith
    01.02.2010 la 12:01

    In ochii mei, china creste f mult pe zi ce trece. Cred k mai este f putin pana cand china va ajunge prima economie a lumii. Eu am vizitat doar shanghai si cred ca sunt sute sau mii de zgarie nori iar orasul e fabulos

  7. 01.02.2010 la 12:35

    China arata spectaculos in marile orase, insa in mediul rural oamenii traiesc la fel ca acum 100 de ani, pentru ei bunastarea Chinei lipseste cu desavarsire…

  8. 01.02.2010 la 12:36

    Este bine ca turist in trecere cu o camera foto in mana, ca si cetatean chinez am mari dubii.

  9. 01.02.2010 la 12:53

    Un articol foarte bun, mai ales pentru cei care nu prea au timp sa citeasca „romane fluviu” 🙂 Scurt si la obiect, astept cu interes continuarea!

  10. Aurash
    01.02.2010 la 13:57

    Eu in locul tau nu m-as fi apucat sa scriu istoria lor pt ca e foarte mare si sigur omiti ceva. Insa daca ai facut-o, te felicit. Da-mi un mail daca mai ai nevoie de ceva carti

  11. 01.02.2010 la 17:28

    Oficial se spune ca Mao was 75% right si restul… mai sunt si erori tovarasi… Dar situatia de azi a Chinei nu se datoreaza lui Mao, ci mai degraba lui Deng si mai apoi lui Li Peng

  12. alexmazilu
    01.02.2010 la 20:38
  13. Razvan Pascu
    (author)
    01.02.2010 la 22:17

    Da, voi merge. Le-am planificat in ziua cu Zidul.

  14. Razvan Pascu
    (author)
    01.02.2010 la 22:18

    🙂 Foarte tare! Nu conteaza ca nu lasa comentarii 🙂

  15. Razvan Pascu
    (author)
    01.02.2010 la 22:20

    Mersi. Asta am si vrut. Si pe mine ma plictiseste istoria daca nu este in doze bine proportionate. 🙂

  16. Razvan Pascu
    (author)
    01.02.2010 la 22:24

    Mersi Alex.

  17. Roxana
    02.02.2010 la 09:22

    O sa ma uit si eu azi la documentarul despre calea ferata Beijing-Lhasa…Intr-adevar,cand spui China…te gandesti la ceva cu adevarat maret…;)

Vezi aici mai multe imagini de pe pagina mea de Instagram! Urmareste-ma pe Instagram! Click aici!