Cei care au auzit de aventurile lui Mihai Barbu cu motocicleta pana in Mongolia, au citit probabil deja interviul sau pentru Hotnews ori l-au ascultat la EuropaFM. Pe la mijlocul lui noiembrie 2009, l-am rugat pe Mihai sa scrie cateva cuvinte pentru voi. Desi am intarziat putin de atunci, astazi sunt in masura sa va aduc in atentie povestea lui de calatorie si raspunsurile sale pentru voi.

Mihai Barbu a parcurs 26.000 km pana in Mongolia si inapoi, pe motocicleta (Doyle). Tot drumul a durat 4 luni, iar Mihai a scris in permanenta impresii din calatoria sa, pe blogul personal. Mai mult decat atat, el a dedicat cate 500 km din calatoria sa, cate unui „sponsor”. Oricine putea deveni „sponsor” inainte de plecarea sa, cu doar 50 de euro (mai multe detalii aici).

Razvan Pascu: Cine este Mihai Barbu, dincolo de „motociclistul insetat de aventuri”? Cu ce te ocupi?
Mihai Barbu:  Pai dincolo de „motociclistul insetat de aventuri” nu prea exista, pentru ca nici pe motociclistul ala nu-l cunosc. Nu sunt un motociclist insetat de aventuri, ci doar un tip care iubeste motocicletele foarte mult si care s-a prins ca masinariile astea au fost facute sa mearga. In rest, sunt fotoreporter, cu asta ma ocup.

Razvan Pascu: Cate tari ai vizitat in “expeditia” ta si cat a durat totul?
Mihai Barbu: 13 tari. Ukraina, Rusia, Mongolia, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Tajikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaijan, Georgia, Armenia, Turcia si Bulgaria. In total am mers vreo patru luni fara zece zile.

Razvan Pascu: Cum ti-a venit ideea de a vinde kilometri pentru a face rost de finantare?
Mihai Barbu: Ideea nu-mi apartine. Autorul ei e Ion, fratele meu, care intr-o seara pe cand eram adunati sa ne stoarcem creierii pentru a face rost de niste bani, a venit cu ideea asta, carora tuturor celor de-acolo ni s-a parut cel putin ciudata.

Razvan Pascu: Povesteste-ne putin mecanismul prin care cineva putea sa devina sponsorul tau si ce primea in schimb?
Mihai Barbu: E simplu. Drumul meu, care avea la vremea aia, la primul calcul vreo 21.000km, a fost scos la vanzare. L-am impartit in parcele de cate 500 de km si am pus un anunt pe un forum de motociclism. Cumparatorul primea in schimbul a 50EUR povestea celor 500km, fotografiile, plus un abtibild cu numele lui pe care urma sa-l lipesc pe parbrizul motocicletei si care avea sa ma insoteasca tot drumul.

Razvan Pascu: Care au fost cele mai mari probleme pe care ti le-a facut Doyle (motocicleta)?
Mihai Barbu: Problemele pe care Doyle mi le-a facut nu pot spune ca au fost mari, dar au fost destule. Radiatorul s-a spart de vreo cinci ori, pompa de apa am schimbat-o de doua ori, simeringurile furcii din fata tot de doua ori, si cam atat. Ce-l face pe Doyle special este faptul ca atunci cand se decide sa se strice, o face cand suntem intr-un loc in care poate fi reparat.

Razvan Pascu: Cat te-a costat combustibilul?
Mihai Barbu: Nu stiu, dar daca facem un calcul ar fi cam asa: o medie de 4l/100km, 26.000 km mersi in total la un pret mediu de 1$/l. Nu stiu cat da.

–

–

Razvan Pascu: Cat te-au costat vizele ?
Mihai Barbu: Impreuna cu scrisorile de invitatie pentru fiecare tara, undeva in jurul a 1000$.

Razvan Pascu: Ce tara ti-a ramas in suflet cel mai mult?
Mihai Barbu: Toate. Nu pot sa spun ca a fost vreun loc care mi-a placut mai mult sau altul care mi-a placut mai putin. M-as intoarce maine in schimb in Mongolia si in Tajikistan. Si m-as reintoarce poimaine.

Razvan Pascu: Ai trecut prin toate “stan-urile” (Kazakhstan, Kyrgyzstan, Tajikistan, Uzbekistan, Turkmenistan). Care ti s-a parut cel mai turistic si care e cel mai putin prietenos cu turistii? De ce?
Mihai Barbu: Cel mai „turistic” in sensul in care acolo am intalnit cei mai multi „turisti cu acte in regula” a fost Uzbekistanul. Probabil pentru ca e mai usor de ajuns acolo, habar n-am. La polul opus, vecinii lor, Turkmenistanul, care pe cat e de frumos, pe atat e de neprietenos cu oamenii care vor sa-l vada. La regimul de viza ma refer, care e foarte complicat si scump.

Razvan Pascu: Care este cea mai frumoasa si cea mai nasoala amintire din toata “plimbarea” ta?
Mihai Barbu: Cea mai frumoasa nu stiu care e, ca sunt prea multe. Mai urate au fost doua, cea cu politia rusa care m-a dezbracat in cautare de bani si tot cu politia, dar din Kazakhstan, care mi-a dus nervii la capat in timp ce incercam sa-mi inregistrez viza. Despre ambele am vorbit pe larg pe site-ul calatoriei mele, in povestile pentru Stefan si pentru Oana.

Razvan Pascu: Ce a fost mai palpitant? Dusul catre Mongolia sau intoarcerea catre tara ?
Mihai Barbu: Tot drumul a fost in egala masura la fel de palpitant. Si oricum nu poate fi impartit in doua. Pentru ca nu stiu care a fost momentul exact de unde am inceput sa ma intorc acasa. Ar fi Ulaan Baatarul, care era destinatia oarecum finala a calatoriei mele, adica cea mai estica, dar drumul de intoarcere a fost mult mai lung si mai sinuos decat cel de dus.

Razvan Pascu: Ce urmeaza?
Mihai Barbu: Cum ar fi sa stie cineva raspunsul la intrebarea asta?

Ti-a placut interviul si subiectul? Afla ce urmeaza – aici.

Da-l mai departe pe Twitter si Facebook!

Razvan Pascu