Impresii de calatorie: Napoli si Herculaneum

„Vedi Napoli e poi Mori” (Vezi Napoli si apoi poti sa mori) este un dicton celebru, dar si un film italian destul de cunoscut. Nu i-as da 100% dreptate insa, pentru ca Napoli nu este cel mai frumos loc in care am ajuns pana acum – si mai am multe de vazut. In comparatie cu alte mari orase din Italia pe care le-am batut la pas de-a lungul timpului, Napoli nu are grandoarea Romei, farmecul orasului Milano, romantismul Venetiei sau exotismul Cataniei.

Napoli este totusi un oras interesant. Zborul dus-intors a fost cu WizzAir, de care am fost multumit ca m-a adus sanatos acasa, iar spre lauda sa, zborurile nu au avut foarte mari intarzieri, in timp ce vremea era destul de proasta, iar EasyJet, spre exemplu, anula curse in prostie pe aeroportul din Napoli. M-am cazat aici, locatia fiind foarte buna, in centrul orasului, la 200 m. de Castel Nuovo si de portul cu vase catre insula Capri (insa mic dejun foarte prost, iar gazda tipic napoletana – vorba multa si fapte putine).

Napoli este un oras in constructie, in aproape fiecare piata importanta aflandu-se cate un santier. Istoria insa si-a lasat amprenta asupra orasului, iar numeroase monumente si cladiri din Napoli amintesc de renumele imparatilor romani si de locul acestora in istorie. Napoli este si un oras extrem de murdar, caruia Bucurestiul ii da cu siguranta clasa la curatenie. Iar in ceea ce priveste traficul – este o nebunie totala. In Napoli, majoritatea pietonilor sunt turistii, pentru ca napoletanii fie au masini mici, fie scutere. Regulile de circulatie sunt incalcate adesea, culoarea rosie a semaforului este mai mult de forma pentru scuteristi, iar trecerea de pietoni este o pictura abstracta pentru soferii napoletani, carora parca le place sa joace „Chicken” cu pietonii.

Insa daca treci peste toate acestea, ai ce vedea: Castel dell’Ovo, Palazzo Reale, Piazza del Plebiscito, Castelul Nuovo (intrarea 5 euro/pers. – nu prea merita), portul, impresionanta priveliste de la Castelul Sant Elmo (intrarea 1,5 euro) sau Certosa di San Martino. Biserici catolice cu adevarat frumoase (mai ales de Craciun, cand se amenajeaza Scena Nasterii lui Iisus) sunt: Chiesa di Gesu Nuovo, Chiesa din San Domenico Maggiore sau Cappella San Severo. Transportul in Napoli este destul de scump, o calatorie fiind 0.9 euro, iar funicularul pana la Castelul San’t Elmo costa 1,1 euro.

Napoli este locul de nastere al pizzei marguerita, iar cea mai buna pizza pe care am mancat-o ever a fost la Pizzeria DiMatteo, in centrul istoric al orasului Napoli. Pizzeria este deschisa din 1936, nu arata cine stie ce, insa turistii fac liste de asteptare pentru a intra 20 de minute la o masa. Preturile sunt bune (intre 4-7 euro o pizza, in functie de topping), pizza este atat de mare incat se revarsa din farfurie, servirea este foarte rapida (dureaza fix 3 minute sa iti faca o pizza), iar pe pereti sunt poze cu diferite vedete care au mancat acolo, inclusiv Bill Clinton. Un alt restaurant celebru si nu foarte scump se afla in apropiere (vreo 300 m.) si se numeste Sorbillo (nu l-am incercat).

La Herculaneum am ajuns cu trenul din Napoli (costa 1,8 euro), iar situl arheologic este asemanator cu Pompeiul, desi este de vreo 10 ori mai mic. A fost acoperit de lava in timpul eruptiei din anul 79 d.C. (lava a acoperit orasul cu un strat inalt de 16 m.) si se crede ca era o localitate mai instarita decat Pompeiul, iar unele picturi de pe pereti s-au pastrat mai bine decat la Pompei. Intrarea costa 10 euro.

In aceasta excursie insa, vremea ne-a purtat ceva ghinion, inclusiv in Napoli, dar si pe Vezuviu, la Pompei sau pe insula Capri (cea mai frumoasa parte a calatoriei mele), despre care va voi povesti in articolul de maine.

Rufe la uscat in Napoli (traditie)

Portul Napoli

Piata de peste

Ruinele de la Herculaneum

Castel Nuovo

Cea mai buna pizza – DiMatteo

Imagine Napoli de sus – Castelul Sant Elmo