excursii-razvan-pascu

Unul dintre lucrurile care ma motiveaza cel mai mult in ceea ce fac este puterea fantastica a turismului de a schimba oamenii si comunitatile care il imbratiseaza. 

Nu vorbesc aici de destinatiile clasice, care au potential turistic in sensul cunoscut de toata lumea: mare, munte, balneo, etc. Ci vorbesc despre acele sate uitate de lume, speciale prin pastrarea traditiilor sau pur si simplu prin linistea specifica vietii “la sat”. Acele sate maturate de exodul tinerilor si in care au ramas doar batranii si acei tineri care nu si-au gasit locul in alta parte. Stiu ca pare ca Romania este fruntasa la acest tip de comunitati, dar va pot spune ca am intalnit astfel de sate in mai toate tarile in care calatorit, sate salvate prin turism, transformate din “comunitati fantoma” in adevarate destinatii turistice.

Turismul comunitar: exemple concrete din jurul lumii

In Iordania, de exemplu, am reusit sa ne imprietenim cu o familie de beduini din desertul Wadi Rum si chiar am innoptat acolo, in corturi, fara lumina sau semnal la telefon si pe temperaturi de sub 0 grade, desi ziua fusesera aproape 30 de grade.

.

O alta noapte am petrecut-o pe insula Amantani din zona Lacului Titicaca din Peru la o familie cu 4 copii, care mai castiga un ban in plus cazand turisti in modesta lor casa cu podea construita doar din scanduri si, bineinteles, fara baie sau electricitate. Ca acestea sunt multe alte familii pe cele 36 de insule de pe lac. In total, in zona Lacului Titicaca sunt 10 comunitati independente care traiesc tare simplu, as spune chiar saracacios. Cu toate acestea, ori de cate ori este posibil, impart tot ce au cu turistii care le trec pragul, in schimbul unor mici sume de bani primite de la Autoritatea Turismului din Peru. Turistii stau prin rotatie la una dintre cele 10 comunitati de pe insula, astfel incat fiecare dintre localnici sa aiba ocazia sa mai adune niste bani.

.

As mai aminti si de populatia Amish din Ohio, care, desi aflati in mijlocul lumii moderne si a tentatiilor, continua sa traiasca fara curent electric, telefon mobil, masini sau… oglinzi. Este practic, o alta lume, de-a dreptul surprinzatoare, pe care turistii de pretutindeni o pot cunoaste mai indeaproape vizitand fermele deschise special pentru ei, unde amishii isi expun traditiile si obiceiurile, asumandu-si intru-totul stilul de viata “altfel”, ultra-conservator, dar imbratisand deopotriva activitati precum turismul, care ii ajuta sa “supravietuiasca” si le da in acelasi timp imboldul de a-si pastra cat mai nealterat “universul” care starneste curiozitatea tuturor. 

.

Similar este si cazul maasailor ce traiesc in sudul Kenyei si in nordul Tanzaniei, acestia apartinand grupului de populatii care in urma cu doua-trei secole au migrat din tara lor de bastina (actuala Republica Sudan). Maasaii de astazi sunt tot nomazi si traiesc inca in mare parte asa cum obisnuiau strabunii lor cu sute de ani in urma. Locuiesc in niste colibe de forma circulara construite din chirpici, dispuse intr-un cerc mare, pentru a proteja un kraal interior, locul unde dorm noaptea vitele, iar dieta lor este bazata pe lapte si sange proaspat si crud de vita. Ocazional consuma si carne de vita sau de capra, insa rareori vitele sunt sacrificate pentru carne, fiind mijloc de subzistenta pentru acesti razboinici. Cand totusi “renunta” la o vita, ii folosesc toate partile pe cat posibil – in coarnele vitei vor tine lichide, din piele isi fac incaltaminte, haine sau franghii, iar din oase si copite fac ornamente pe care le vand turistilor ce ii viziteaza. Toti banii pe care ii aduna de la grupurile de turisti ii folosesc ca sa isi cumpere apa, vite sau ca sa ii trimita pe cei mai “rasariti” din triburi la scoala, urmand ca acestia sa se intoarca apoi acasa si sa ii ajute indeosebi cu turistii. 

.

E uimitor cum se traieste prin unele parti, ce traditii exista in lumea aceasta mare… dupa fiecare vizita la oricare dintre comunitatile amintite ma simt infinit mai recunoscator pentru tot ceea ce am si ma intreb pot contribui mai mult la o viata mai buna pentru oamenii acestia fara a-i perturba prea tare, pentru ca este clar o alegere pentru multi dintre ei. Asa vor ei sa traiasca, aceasta e viata pe care o stiu ei, acesta este normalul lor.

Iar daca in urma cu ceva ani, cand mergeam prin astfel de locuri, experientele acestea erau considerate ceva tare “exotic”, astazi tot mai multi turisti cauta sa traiasca si sa vada cu totul alte locuri decat cele traditionale, turismul de nișă crescand astfel considerabil, iar aceasta cred eu ca este sansa pe care o are Romania, este ocazia noastra de a ne remarca si a dezvolta industria turismului. 

Turismul rural-experential: oportunitatea Romaniei de a intra pe harta turistica a lumii

Este un fapt stiut de toata lumea ca nu avem suficienta infrastructura (si poate nu vom avea niciodata) pentru a deveni o destinatie de masa si a concura cu tarile din vestul Europei din punct de vedere turistic, asa ca de ce sa nu ne orientam atentia catre acei turisti straini care vor autenticitate, activitati in aer liber, care isi doresc sa cunoasca mai multe despre traditii si mestesuguri, elemente pe care nu le mai gasesti atat de usor in tarile dezvoltate. 

.

Poate noua nu ni se pare mare lucru, mai ales daca am copilarit pe la bunici, la sate, printre animale si treburi in gospodarie, dar pentru turistii din toata lumea care au bifat deja toate obiectivele turistice importante, care nu au luat contact cu acest stil de viata, cu traiul la tara in mod autentic, ori sunt acum nostalgici si vor sa retraiasca vremurile apuse, turismul rural, experiential, dar totodata sustenabil devenea tot mai atractiv pana anul trecut, iar pandemia a creat cumva contextul propice pentru acest gen de turism. 

Din ce in ce mai multe persoane sunt dornice sa calato­reasca altfel de cum au fost obisnuiti, sa se conecteze cu natura, cu oamenii locului, cauta medii si experiente “pure”, nealterate, departe de aglomeratie, nefiind interesati de structuri de cazare si divertisment organizat special pentru turisti. De aceea eu aleg, de exemplu, Tanzania si nu Kenya pentru safari si vizite la sate de maasai, atunci cand organizez calatorii de grup in acea parte de lume. Am simtit intotdeauna ca in Kenya totul este mult prea turistic si ca nu ne putem bucura pe deplin de ce ni se ofera. Si tot de-asta iubesc Transilvania si este pe lista mea scurta de destinatii preferate din Romania. Iubesc modul in care multe dintre satele medievale si-au pastrat aerul pitoresc, orasele inca au acel parfum de odinioara, iar stilul de viata al oamenilor, modul in care iti vorbesc, disciplina, organizarea lor si respectul fata de interlocutor se imbina perfect cu cadrul natural propice. 

.

Proiectele fundatiei Conservation Carpathia. Ecoturismul – o solutie pentru satele sarace din Romania

Din pacate insa, in ciuda interesului crescut pentru stilul de viata stravechi, este tot mai greu in ziua de astazi sa mentii si sa cultivi traditiile strabune, iar investiile in zonele rurale si in eco-turism sunt de multe ori ignorate la noi in tara. Astfel, cand am aflat acum ani de zile de cei de la Fundația Conservation Carpathia si eforturile lor de a valorifica si totodata proteja printre putinele zone naturale ramase in Europa, Muntii Carpati si Colinele Transilvaniei, am inceput sa le urmaresc activitatea. 

Dintotdeauna am aplaudat initiativele de turism durabil, investitiile care pun in valoare oamenii si locurile, care dau plus valoare si pot transforma (in bine) nu doar zone sarace ale tarii, ci si vietile celor care locuiesc acolo. 

Un astfel de proiect este si ferma de biodiversitate COBOR din satul cu acelasi nume aflat in sudul Transilvaniei. Un sat cu maxim 150 de locuitori despre care nu stiam aproape nimic, dar pe care l-am vizitat recent.  Nu e deloc un sat dezvoltat, ba din contra. Este, insa, un loc cu adevarat terapeutic, cu pășuni verzi intinse, in care Conservation Carpathia a refacut cateva case traditionale si au mancare simpla si tare buna, gatita cu produse locale, din gradinile oamenilor. Un loc in care chiar ai ce face, de la a afla mai multe despre agricultura sustenabila practicata aici, pana la trekking, trasee de bicicleta, vizitarea barajului castorilor, observarea pasarilor salbatice, participarea la tot felul de tabere tematice, ori la treburile gospodaresti si activitatile fermei. Sau va puteti pur si simplu odihni, departe de tehnologie, in case autentice, vechi de peste 100 de ani, renovate si redecorate cu simt de raspundere, cu grija si bun gust. 

.

Mi se pare fascinant cum o mana de oameni cu viziune pot schimba total case si locuri lasate de izbeliste si implicit revigora comunitati intregi. Imi doresc sa vad tot mai multe astfel de initiative pe teritoriul tarii noastre, pentru ca turismul chiar are un impact real asupra comunitatilor locale de pretutindeni (nu o spun doar eu, ci si toate rapoartele publicate la nivel international), iar ecoturismul poate fi o solutie pentru multe dintre satele Romaniei uitate de lume.   

— 

Pe langa Colinele Transilvaniei, va puteti bucura de experiente unice de ecoturism si in Țara Haţegului (zona Retezat), Ţara Dornelor, Pădurea Craiului (Apuseni), Ţinutul Zimbrului (zona Neamţ), Băile Tuşnad, Delta Dunării, Piatra Craiului (zona Braşov) sau Mara-Cosău – Creasta Cocoșului (Maramureș).

Sursa foto: Arhiva personala & Dreamstime

Vezi aici mai multe imagini de pe pagina mea de Instagram! Urmareste-ma pe Instagram! Click aici!
This error message is only visible to WordPress admins
There has been a problem with your Instagram Feed.