excursii-razvan-pascu

Sunt in Australia acum, la mii de kilometri de casa si Andra imi povesteste pe WhatsApp cum Alex, de fiecare data cand pleaca in parc ma cauta pe la birou sa imi spuna “Pa, tati!” si cand se intoarce din parc seara, bate la usa si spune “Deschide, tati!”.

El stie foarte bine ca tati este plecat, stie unde este Australia si ca am calatorit pana aici cu avionul. Insa pentru el, tati este mereu acasa, mereu la birou sau mereu acolo sa il astepte cand iese de la lift. Si imi doresc sa stie asta intotdeauna. Ca indiferent unde m-as afla, indiferent unde s-ar afla el, tati si mami mereu vor fi acasa pentru el.

De-a lungul timpului am primit tot felul de remarci vis-à-vis de familie si calatoriile mele, unele dintre ele chiar mai rautacioase. Atunci cand Alex si Andra ma insotesc, sunt intrebat “De ce chinui copilul?”. Atunci cand Alex si Andra raman acasa, sunt intrebat “Cum poti pleca fara el?”.

Pana acum 3 ani, Andra ma insotea in 80% dintre deplasarile mele. Era singura mea dorinta atunci cand se prefigura o plecare, sa o am si pe ea langa mine. Dar cand esti plecat 6 luni din an…e mai complicat sa impui acelasi ritm si familiei tale. Asa ca ne-am reorientat si ne-am impartit task-urile, Andra se ocupa de firma noastra de organizare de evenimente corporate, iar eu de plecarile in calatoriile de grup pe care le organizez prin toata lumea. Calatorim, insa, si separat, in familie, numai noi 3, si ne simtim foarte bine impreuna, chiar si la Capatul Lumii.

Copiii au un simt fantastic al proprietatii, stiu perfect ce este al lor si sunt constienti ca este al lor pe vecie. De fiecare data cand revin acasa ma asteapta cu bratele deschise, ca si cum as fi fost plecat doar pana la supermarket si nu la mii de kilometri departare.

Pentru ei prezentul este cel care conteaza.

Noi adultii contextualizam, ne imaginam cate si mai cate si adeseori complicam lucrurile. De la Alex am invatat sa iau lucrurile asa cum sunt. Nu este anormal sa vezi un urs mov sau o furnica gigant. Nu este nicio problema sa nu ai chef sa mananci ciorba la pranz. Poti avea o zi intreaga in care sa vrei sa stai in casa sa faci puzzle.

Te bucuri de fiecare in parte si gata.

Tema legata de familie am primit-o exact la momentul potrivit de la Hochland, in contextul campaniei lor “Suntem o familie” si a aniversarii de 90 de ani de branzeturi delicioase. La multi ani, Hochland!

 

1 comentariu

  1. Sabina
    26.10.2017 la 10:56

    Nu trebuie sa asculti ce zice lumea. Lumea are ceva de zis intotdeuna desi nu o intreaba nimeni nimic.Nu trebuie sa te motivezi in fata altora. Un „asa consideram ca este bine pentru noi” este suficient. Tu trebuie sa ii multumesti lui Dumnezeu in fiecare zi pentru ceea ce ai primit pentru ca ai ceva special. Iti urmaresc postarile de ceva timp si crede-ma ca esti norocos. Mult succes in continuare!

Vezi aici mai multe imagini de pe pagina mea de Instagram! Urmareste-ma pe Instagram! Click aici!