“Chiar la colt pe strada mea
Semaforul zice-asa:
E pe verde…treci baiete,
Galben soare …. ai rabdare,
Rosu foc … stai pe loc!”
Este poezia pe care i-o spunem lui Alex inca de cand avea cateva saptamani, cu chicotelile noastre de rigoare. Cu totii am invatat-o pe dinafara si mai rotim ochii a plictis cand o auzim sau repetam. Dar adevarul este ca Alex (un an si 7 luni) a retinut-o si zambeste ori de cate ori vede semaforul, intelege ca trebuie sa astepte cand este rosu si ca putem traversa spre parc atunci cand semaforul are culoarea verde. Atentia la sosea, la masini, chiar si la bicicletele de pe trotuar o atrag tuturor cunoscutilor pentru ca, din punctul meu de vedere nu poti fi niciodata prea precaut. Este datoria noastra sa ne ingrijim de viata si de sanatatea noastra, deci precautie inainte de orice.
Stiu, suntem oameni ocupati. Copiii ne aglomereaza si mai mult programul si, cu cat cresc, am senzatia ca ingreuneaza si mai mult situatia. Gradinita, scoala, cursuri, sport, inot, acasa, aniversari, petreceri cu colegii…toate acestea ne transforma intr-un fel de soferi personali ai copiilor nostri. Atunci cand mai avem si un job solicitant ajungem sa credem ca viata noastra depinde de fiecare secunda castigata sau pierduta. De asta vad deseori parinti care traverseaza fara sa se asigure spre gradinita din spatele blocului si care merg pe mijlocul unei strazi fara sa se se gandeasca ca oricand ar putea trece o masina pe acolo. La fel de des vad si parinti care opresc masina fix in fata scolii din cartier, blocand o strada intreaga si lansandu-si copiii sa coboare in plina strada, fara sa tina cont ca este o strada cu dublu sens si ca oricand poate veni o masina pe sensul opus (si exista o parcare la cativa metri de intrarea principala). Dar cel mai trist mi se pare atunci cand persoane cu un carucior asteapta la trecerile de pietoni nesemaforizate scotand in fara caruciorul, in loc sa il protejeze si sa astepte sa se opreasca masinile.
Fiecaruia dintre acestia le-as spune exact cat timp au economisit punand viata copiilor lor in pericol…probabil cateva secunde. Cateva secunde pe care le vor pierde cautand ceva in geanta sau uitandu-se pe Facebook.
Oameni buni, treziti-va! Sunteti principalii responsabili pentru viata voastra si a copiilor vostri. Nu va jucati cu asta pentru ca repercusiunile pot fi tragice. Sau chiar daca nu se va intampla nimic tragic, totusi copilul vostru nu va avea un exemplu prea bun.
Din punctul meu de vedere nu exista reguli de circulatie importante si reguli mai putin importante. Tot ce tine de siguranta noastra este crucial. De cand cu ghemul de energie numit Alex, acordam o atentie speciala mersului pe strada, traversatului, atitudinii in trafic si mereu am avut anvelope bune, revizii facute corect la masina, placute de frana schimbate la timp, scaun pentru copil in masina, etc. Sigur, veti spune ‘Ce poate sa inteleaga un bebelus?!‘, dar veti fi suprinsi sa observati ca la un an si jumatate, toddlerii observa semaforul, inteleg unde este trecerea pentru pietoni, etc.
De la ce reguli nu ar trebui sa facem rabat?
1. Mersul exclusiv pe trotuar. Nu exista mers pe sosea atunci cand ai un copil langa tine, indiferent cat de circulata este sau nu este soseaua. Copilul trebuie sa inteleaga ca nu este sigur sa mergi printre masini.
2. Tinutul de mana atunci cand va apropiati de o trecere de pietoni (sau daca sta in carut, asigurati-va ca este prins in centuri). Timp de cateva saptamani am avut o problema de ‘independenta‘ cu domnul Alex, care nu voia sub nicio forma sa ne tina de mana la trecerile de pietoni. Dar cum este o regula peste care nu trecem, il lasam sa isi faca jocurile, plangea, se aseza pe jos, se enerva, in final il luam in brate si traversam. Mentiunea cu copilul prins in centuri am facut-o doar de dragul paragrafului pentru ca, intre noi fie vorba, nu exista sa stea un copil intr-un carut fara sa fie prins in centuri.
3. Traversati doar prin locuri special amenajate, preferabil treceri semaforizate. Recunosc, ii spun si Andrei sa opteze pentru a traversa pe la trecerile semaforizate, care mi se par mai sigure. Se face culoarea verde, ai cateva secunde de buffer intre semaforul de masini si cel de pietoni, traversezi fara grija, etc. Daca insa trebuie sa traversati si pe la treceri nesemaforizate, atunci asigurati-va mai intai voi, adultii, in nici un caz nu tineti copilul in sosea sau nu scoateti carutul in fata, cum am povestit mai sus.
–
Si daca pentru unii dintre adulti eforturile par zadarnice, educati-va copiii si ei va vor trezi si pe voi din letargie. Pe asta se bazeaza si campania Mobile Kids realizata de Mercedes Benz in parteneriat cu Organizatia Salvati Copiii, prin care organizeaza cursuri de siguranta rutiera pentru copiii cu varste cuprinse intre 6 si 10 ani. Programul a fost initiat in 2013 si de atunci peste 10000 de elevi din ciclul primar au beneficiat de educatie rutiera (doar anul acesta vor fi implicati peste 3500 de copii). Regulile in trafic sunt prezentate copiilor cu ajutorul mascotei Moki si totul, de la limbaj la explicatii, este adaptat lor. Aceste cursuri se tin in scolile partenere, dar implica si o vizita la Tiriac Collection, unde copiii afla mai multe despre masini.
* fotografii realizate la Tiriac Collection
Bun articolul ..la subiect.
„Aruncatul” caruciorului pe trecere e cea mai frecventa inconstienta.
Aoleu, vad zilnic o gramada de parinti/bunici/bone care traverseaza complet aiurea… pe rosu, prin mijlocul strazii… iar cu aruncatul caruciorului inainte nu mai zic… Si noi am avut mereu grija sa ii spunem lui Andrei (1 an si 8 luni) cand e verde trecem, cand e rosu stam si ne uitam la masini cum trec, pe trotuar, nu iesim in strada. Problema cea mai mare o avem cu bunica lui care considera ca e ok sa mearga cu el pe strada din spatele blocului, ca-i seara si nu prea trec masini si, argumentul suprem: si ea a crescut 2 copii pe aceeasi strada. Ii spun frumos ca ea si-a crescut copiii cum a crezut de cuviinta, dar eu prefer sa mi-l cresc in siguranta si asa cum trebuie. Frumos, pe trotuar, de manuta pe treceri.
La fel si in masina, nu se pleaca de pe loc pana nu-i toata lumea cu centurile, mai ales copilul. 🙂 O educatie dintr-asta e buna si pentru adulti, nu doar pt copii.