Uitandu-ma ieri la un reportaj despre parcurile naturale ale Africii, am aflat cu tristete ca populatia de lei a Africii a scazut in ultimii 50 de ani de la 500.000 de exemplare, la doar 20.000.  Procentual cifrele socheaza si mai tare: braconajul a reusit sa omoare 96% din populatia de lei. In conditiile date, ma consider norocos ca am putut sa il admir pe “Regele Junglei” chiar in habitatul lui natural, in Tanzania, in 2012 si 2015.

Insa nu pot sa nu ma intreb daca si copiii nostri vor mai avea aceasta posibilitate?! 

De ce nu se face nimic sau se face prea putin? De ce oamenii sunt inconstienti? De ce se incurajeaza credinta ca banii pot cumpara orice? Probabil ca va fi prea tarziu cand vom afla raspunsul la intrebarile acestea. Fiecare animal omorat atrage dupa sine un ecou in ecosistemul din care face parte. Unele ecouri au efecte imediate, si aici ma refer la braconaj, iar altele sunt vizibile in timp, si aici as putea include vanatoarea “legala”, dar nu am nicio indoiala ca la un moment dat calicia aceasta si placerea de a omori animale salbatice nevinovate cu pusca doar pentru satisfacerea ego-ului se va intoarce impotriva noastra.

Exemple din Romania

Din pacate, am senzatia ca ne comportam din ce in ce mai des ca in poezia Gandacelul, de Elena Farago. Cu cat ne place mai mult un lucru, cu cat il admiram mai tare, cu atat vrem sa il facem sa fie al nostru. Asa ajung oameni bogati din intreaga lume sa participe la vanatori legale de animale protejate, vanatori pe care le consider aproape la fel de daunatoare ca braconajul. Am vazut cu totii imaginile victorioase cu omul de afaceri mioritic Ioan Niculae, care a platit 40.000 de dolari pentru a participa la o vanatoare legala de elefanti in Africa si alti 50.000 de dolari pentru a transporta in Romania elefantul impanat. Un alt exemplu negativ este Ion Tiriac cu a sa vanatoare anuala de la Balc, un eveniment de show-off cu oameni celebri si bogati. Cand ai astfel de exemple de exagerare si opulenta nu te poti gandi decat la anii lumina distanta pe care ii are de parcurs un astfel de antreprenor pana la a deveni un adevarat exemplu pentru societate si mai ales pentru tineri. Din pacate insa, astfel de exemple nu sunt doar in Romania.

In timp ce opinia publica internationala si ONG-uri din toata lumea se lupta pentru a trage un semnal de alarma asupra actiunii egoiste a oamenilor si pentru a obtine inasprirea legislatiei in domeniul vanatorii, ce face Romania? Se angajeaza pe un drum drept spre aprobarea unei relaxari legislative in privinta vanatorii.

Dintre cele mai aberante masuri, cele care ne vor afecta cel mai tare sunt: prelungirea perioadei de vanatoare cu 3 luni la 18 specii de pasari, permiterea vanatorii pe proprietatile private daca respectiva proprietate a fost inclusa intr-un fond cinegetic si liber la vanatoarea de pasari cantatoare (inclusiv pentru straini).

Campanie 

Tot asupra noii legi a vanatorii trage un semnal de alarma si campania “Opreste barbaria, salveaza ciocarlia!” initiata de Societatea Ornitologica Romana si Federatia Coalitia Natura 2000 Romania. Acestia atrag atentia asupra faptului ca Romania se afla printre ultimele tari din Europa care permit vanatoarea pasarilor cantatoare si, mai mult decat atat, conform noii legi, strainii vor putea veni in Romania pentru a-si organiza propriile partide de vanatoare. Exemplele date in materialul trimis presei de catre Societatea Ornitologica Romana sunt halucinante: “In 2009, in Balta Mare a Brailei, un braconier italian a fost prins cu 2000 de ciocarlani. In 2010, in judetul Braila au fost prinsi 15 braconieri italieni cu mii de ciocarlii, ciocarlani si prepelite. In 2011, vamesii unguri au interceptat un transport de 11.000 de ciocarlii vanate in Romania care erau transportate spre Italia. In 2013, un alt italian a fost prins in Ialomita cu 5.400 de ciocarlii braconate.” Unul dintre cei cu care am fost in calatorie in Tanzania, care traieste din agricultura, imi spunea ca anul acesta zona Galati-Braila se confrunta cu o problema destul de grava legata de disparitia iepurilor salbatici de pe campuri, care au fost impuscati in vanatori ilegale sau semi-legale (de exemplu: se cere acordul si se platesc taxe pentru vanarea a 10 exemplare si in realitate sunt vanate 100). Pentru ca fiecare animal salbatic de pe acest Pamant este aici cu un scop, ca parte dintr-un lant trofic si un ecosistem facut sa functioneze natural, fara interventia unor lasi cu pusca in mana in lupta cu un animal haituit de caini dresati si aflat in bataia pustii.

Putere sau nebunie? 

Zilele trecute a aparut un material in Adevarul in care se povestea cum un vanator, chiar proprietar al unui complex turistic, a organizat o festivitate cu fanfara in jurul cadavrelor a doi ursi omorati in cadrul unei vanatori organizate. Cu atat mai mult mi se pare mai revoltatoare aceasta intamplare, cu cat persoana respectiva avea un business in turism. Nu pot intelege cum, lucrand intr-un domeniu care nu are decat de beneficiat de o flora si fauna cat mai bogata, poti recurge la asemenea cruzime. Sa lucrezi in turism, in industria zambetelor, sa impusti animale nevinovate (oare este legal sa impusti pui de urs?) si apoi sa petreci cu fanfara in jurul lor mi se pare o contradictie uriasa si chiar usoara nebunie. Daca gresesc, va rog sa ma contraziceti cu argumente.

Nu vad nimic barbatesc la un barbat care merge la vanatoare. Cei care vaneaza spun ca o fac ca un pretext pentru socializare, pentru iesire in natura … eu cred ca este o aberatie. In general sunt oameni cu bani, asa ca ii invit sa socializeze la un restaurant scump, mergand in vacanta la un hotel de lux sau, si mai bine, facand bine si ajutand de exemplu niste tineri olimpici fara posibilitati materiale sa mearga in tabere sau sa participe la concursuri internationale. Nu o consider nici dovada de putere, pentru ca puterea adevarata in niciun caz nu se masoara intr-o lupta inegala intre un animal salbatic si un om cu o pusca in mana. Cred ca e mai degraba slabiciune si autosuficienta a unor oameni potenti financiar care ar putea face mult bine, dar care au o atitudine egoista de stimulare a ego-ului prin cruzime. Si ma refer aici in special la cei care vaneaza ca metoda de distractie si de show-off, ca in exemplele de mai sus. In opinia mea, niste oameni prea lasi pentru a infrunta problemele reale cu care societatea se confrunta si asupra carora si-ar putea pune amprenta, pentru o lume mai buna.

* Sursa foto