Romania e frumoasa (53): o vizita in Transilvania, la Viscri si Mǎlȃncrav

Adaugat de la 08 Sep 2013

Pe cand incep sa scriu textul pentru acest articol ma aflu la Malancrav, un sat din inima Transilvaniei, aflat la aproximativ jumatate de ora de mers cu masina de Sighisoara. Nu am semnal la telefon nicaieri in sat si nici internet. Este ora 8 seara si ma intreb ce as putea face pana la ora somnului. Deocamdata am deschis laptop-ul sa va povestesc si voua “la cald”, despre cum mi-am petrecut eu ultimul weekend de vara, prin Transilvania.

Cei care ma urmaresc constant probabil ca stiu deja ca zona Transilvaniei imi este foarte draga. O data la cateva luni, cand mai am cate un weekend liber, imi place sa ma urc in masina si sa vin spre Brasov, Sighisoara sau Sibiu. De data aceasta am ales ca scop al calatoriei mele o tura prin satele sasesti si cetatile fortificate din Transilvania, asa ca o sa va povestesc si voua, in cazul in care va doriti sa petreceti un weekend in zona.

Cum am procedat eu?

Am dat un telefon la Fundatia Mihai Eminescu, fundatia patronata de Printul Charles al Marii Britanii, intentionand initial sa ma cazez la Viscri. Dupa ce am discutat cu doamna de la fundatie, am hotarat sa rezerv seara de vineri la Viscri si seara de sambata la Malancrav, aproape de Sighisoara.

In Viscri am ajuns noaptea, dupa ora 10, in aproximativ 5 ore din Bucuresti, pe traseul Bucuresti – Brasov – Viscri (DN13 / E60). Din Brasov mergeti spre Sighisoara si dupa ce treceti de Rupea o sa vedeti un indicator la stanga spre Viscri. Se merge mai bine de o jumatate de ora pe un drum destul de prost, neasfaltat si cu multe gropi. Multe persoane care au mai vizitat Viscri s-au plans de acest drum, dar se pare ca este drum judetean si inca nu exista interesul pentru a-l asfalta. Am avut noroc cu GPS-ul care m-a ajutat foarte mult.

Cei de la Fundatie, cu care am discutat la telefon si la care am rezervat camera, mi-au spus doar ca dupa ce ajung in Viscri trebuie sa urmez indicatoarele spre cetate pana cand ajung la o cladire mare, cu portocaliu – scoala din localitate. Vis-a-vis de aceasta scoala, la numarul 38 este casa doamnei Panait, care administreaza casa Fundatiei din Viscri. Pentru o noapte de cazare la Fundatie veti plati 80 lei / persoana pe noapte si inca 15 lei / persoana pentru mic dejun. Din pacate pentru noi, casa Fundatiei fusese reparata de muncitori, astfel ca pe noi ne-au cazat chiar in Pensiunea doamnei Panait, adica in casa dansei, unde a amenajat 3 camere cu baie, pentru pensiune. O camera dubla cu mic dejun inclus costa 250 lei / noapte.

Familia Panait are una dintre primele pensiuni din Viscri si ne-a povestit ca primesc multi turisti straini, in special germani si englezi. Mai primesc si grupuri de turisti din Israel care vin aici sa manance friptura de miel delicioasa a doamnei Panait.

Camera in care am stat era simpla, cu mobilier de lemn, pictat cu motive florale specifice sasilor. Aveam un pat cu noptiere de lemn, o masuta cu o sticla de apa minerala Biborteni, din aceea de sticla care se incadra perfect in peisaj, si o baie echipata cu tot ce e nevoie. Dimineata am luat micul dejun cu produse din zona: branza, unt de casa, lapte, cateva feluri de dulceata si ceai (inclusiv gem din fructe de soc, extrem de bun).

Imediat dupa micul dejun am plecat spre Biserica Fortificata, principalul obiectiv turistic al satului. In doar 5 minute ne-am aflat in fata portii de lemn prin care am intrat in curtea bisericii. Imediat in stanga intrarii am vazut o serie de banci de lemn asezate in hexagon, cu un copac in mijloc. Aici se strang sasii din sat, dar si cei plecat prin Germania, si isi tin serbarile cu cantece si dansuri traditionale. Am urcat apoi spre biserica. Intrarea costa 4 lei de persoana. Incinta fortificata de aici are o forma neregulata, cu doua turnuri si doua bastioane. Biserica a fost construita in anul 1225 si este cea mai veche biserica de acest gen din Romania. Interiorul este foarte simplu, dupa modelul bisericilor Evanghelice. Bancutele de lemn ascund o randuire straveche care spune ca cei tineri stau in spate si pe masura ce inainteaza in varsta avanseaza si pe bancute, pana la prima banca unde stau cei mai varstnici. Are si o orga mica, dar si un balcon pentru cor. Nu am prins slujba la biserica din sat, dar trebuie sa fie frumos si emotionant. Daca nu suferiti de rau de altitudine sau daca nu sunteti claustrofobi, se poate urca si in turnul bisericii unde veti avea o panorama superba asupra satului si asupra imprejurimilor.

De jur imprejurul bisericii sunt spatii de depozitare, lipite de zidurile de aparare, amenajate acum intr-un mic muzeu. De aici am pornit intr-o plimbare prin sat. Am admirat si am fotografiat casele sasesti renovate de Fundatia Mihai Eminescu.

La Viscri nu exista strazi si pensiunile nu au afisate niciun logo sau nume. Numele lor este Viscri insotit de numarul casei. Eu spre exemplu am stat la Viscri 38.

Satul a devenit cunoscut dupa ce s-a aflat ca printul Charles al Marii Britanii detine aici o casa si vine sa petreaca cateva zile de mai multe ori pe an. Tot datorita Altetei Sale, Viscri a fost subiectul unui reportaj realizat de Travel Chanel, in care chiar printul Charles a dat un scurt interviu, sfatuind oamenii sa vina in Transilvania. Se pare ca atunci cand viziteaza satul, ambele intrari in sat sunt blocate de Politie si oamenii nu au voie sa iasa sau sa intre in sat. Contrar asteptarilor, nu este niciun secret de stat care este casa printului Charles si unde locuieste acesta cand vine la Viscri. Casa este pe strada principala a satului, la numarul 263. Este o casa simpla, albastra, care atunci cand cand printul nu este in sat, este inchiriata in regim de pensiune. Camerele sunt simple, cu mobilier de lemn. Vis-a-vis se afla si casa doamnei Caroline Fernolend, cea care a pus bazele Fundatiei Mihai Eminescu si care se lupta pentru pastrarea autenticitatii in satele sasesti din Transilvania. Cred ca datorita dansei lumea vorbeste astazi despre localitati precum Viscri, Malancrav si nu numai.

Daca intentionati sa ramaneti mai mult in Viscri, puteti sa va programati o plimbare cu caruta de 2-3 ore. Va costa aproximativ 60 de lei de caruta si o sa va plimbe prin sat pana la o caramidarie si pana la atelierul unui fierar.

Am plecat din Viscri pe la ora 1 dupa-amiaza, indreptandu-ma spre Rupea, pentru a vedea cetatea renovata. Prin 2009 am mai vizitat o data cetatea, insa era acoperita de buruieni. Acum cetatea a fost renovata, drumul pana sus la ea a fost reasfaltat si au facut chiar si o parcare. Taxa de intrare pentru adulti este 10 lei, insa cetatea este complet metamorfozata. Toate turnurile si casele din interior au fost tencuite si au primit acoperisuri noi, aleile au fost pietruite.

Foarte aproape de Rupea mai sunt bisericile fortificate de la Homorod, Cata, Drauseni, Archita si altele, mult mai putin vizitate.  Din drumul national DN13 / E60, cel care merge spre Sighisoara, va mai puteti opri si la alte biserici fortificate, dar si cetati cum ar fi cea de la Bunesti.

De la Rupea eu m-am indreptat spre Sighisoara, unde numai bine ca am gasit si un Festival, ProEtnica, un festival al minoritatilor din Romania, cu tot felul de spectacole de dans al diferitelor etnii din Romania, dar si un targ in care minoritatile din Romania si-au expus mestesugurile si traditiile.

Noaptea de Sambata am petrecut-o la Malancrav. Din Sighisoara se ajunge destul de simplu, in maxim jumatate de ora. Mergeti pe drumul spre Sibiu si in satul Laslea faceti stanga spre Malancrav. In centrul satului Laslea mai faceti o data stanga si tot inainte pana in Malancrav. Aici persoana noastra de contact era doamna Mihaela, de la numarul 277. Ne-a cazat pana la urma cumnata doamnei Mihaela, doamna Cuta. Am avut toata casa la dispozitie. Doamna Cuta a venit seara si ne-a adus cina, o supa cu taitei de casa, friptura cu cartofi natur si o farfurie cu prajituri de casa. Ne-a povestit ce avem de facut prin sat si ne-a sfatuit sa ne relaxam si sa ne odihnim, pentru ca aici nu avem nici semnal la telefon, nici internet, iar casa nu avea televizor sau cablu. Telefoanele mobile le sunt inutile celor de aici pentru ca nu exista petic de semnal. Pana in urma cu doi ani nu exista decat un telefon fix in tot satul pe care raspundeau pe aceeasi linie Posta, Scoala si Padurarul. Intre timp Romtelecom a cablat satul si acum exista si telefon fix si chiar si internet prin cablu.

Inainte de cina am iesit la o plimbare prin sat, pana sus la Conacul restaurat tot de catre Fundatia Mihai Eminescu si la Biserica Fortificata. Conacul poate fi vizitat, insa doar atunci cand nu exista chiriasi. Daca doriti sa fiti chiriasi ai Conacului din Malancrav trebuie sa platiti 60 de euro / noapte de persoana. In general nu prea amesteca familiile care doresc sa inchirieze conacul, astfel ca este foarte probabil sa fiti singurii chiriasi ai conacului.

Imediat langa conac este Biserica fortificata din localitate, recunoscuta nu neaparat pentru fortificatia sa solida, cat pentru frescele din interior. Seara nu am putut sa o vizitam pentru ca sta inchisa si cheia o are preotul evanghelic, care in acea seara fusese plecat la oras. A doua zi de dimineata dupa ce Cuta ne-a adus micul dejun, tot cu bunatati din zona, ne-am luat inima in dinti si am mers spre biserica, cu gandul ca vom prinde slujba si o vom putea vizita. Apoi am aflat insa ca Biserica Fortificata se afla in reparatii si ca slujba se tine la biserica catolica din apropiere. Am intrat in micuta biserica catolica, cu gandul sa stam in spate, nevazuti, pana cand preotul va termina, pentru a-l ruga sa ne deschida. Cand am intrat insa, incaperea era cam cat o sufragerie mai generoasa si toate capetele s-au intors catre noi. Oamenii ne-au facut loc pe bancute in fata, astfel ca am asistat la o slujba evanghelica, in limba germana. Dupa slujba, preotul (venit din Germania pentru a le sluji celor 160 de sasi din Malancrav) a asteptat la usa pe toti enoriasii pentru a le multumi de participare si am avut ocazia si noi sa ii spunem rugamintea noastra. Ne-a deschis biserica evanghelica si, desi era in renovare, am putut admira o parte din celebrele fresce. Am plecat apoi spre Medias, Sibiu si spre Bucuresti, punand lacatul pentru moment, pe vara.

Daca va intereseaza datele de contact ale gazdelor noastre:

– Fundatia Mihai Eminescu – http://www.mihaieminescutrust.org

– Familia Panait, Viscri 38 – 0748126616

– Doamna Cuta, Malancrav 238/335 – 0269448677

* articol din seria „Romania e frumoasa

* scris de pe un laptop Lenovo ThinkPad E531

Despre mine:

Calatoriile sunt binecuvantarea mea si am reusit sa imi transform pasiunea in job. Sunt consultant in marketing turistic, dar imi place sa ma definesc ca antreprenor, sunt workaholic si bucuros ca am crescut de la zero, alaturi de echipa mea, agentia de Evenimente, PR si Marketing Travel Communication Romania, dar si Asociatia Travel Focus. Sunt implicat in mai multe organizatii nationale de promovare si dezvoltare a antreprenoriatului, am o diploma de licenta in Marketing (ASE Bucuresti), un masterat in Comunicare (SNSPA), un Executive MBA pe care l-am absolvit la WU Vienna University (2013-2015) si un curs de Global Strategy absolvit la Carlson School of Management (University of Minnesota, SUA). Revista Forbes m-a inclus in 2013 in topul “30 de tineri sub 30 de ani in Romania”, sunt mereu optimist si un prieten de cursa lunga – mai multe detalii despre mine gasiti aici.

4 păreri la “Romania e frumoasa (53): o vizita in Transilvania, la Viscri si Mǎlȃncrav

  1. 250 lei / noapte ESTE ENORM pentru o camera intr-o casa traditionala. Este jaf pe fata nu turism. Viscri este doar o afacere foarte profitabila, nu mai este de multa vreme un sat traditional in adevaratul sens al cuvantului.

  2. Felicitari pentru acest blog, cu descrieri de locuri frumoase si informatii interesante si la obiect!
    Comparand cele prezentate si cu alte informatii culese de pe internet, am ajuns la concluzia ca Viscri este un loc mirific, care trebuie vizitat, dar conditiile de cazare sunt un plic (prea) spartane, iar preturile (cam) piperate…deh!, oferta se adreseaza in special strainilor……..
    Ma gandesc ca ideea unei cazari la Sighisoara sau Brasov si vizitarea satelor sasesti ar impaca si frumosul si utilul.

  3. Al am fost la Viscri.
    Citind ce scriu ipocriții și snobii am rămas fără cuvinte. Dacă Viscri este un loc mirific înseamnă ca am i nebunie. O mizerie care a fost împărtășită și de un localnic care îmi spunea ca domnia și prostia se platesc. În rest insist sa meargă cit mai mulți sa vadă așa zisul loc mirific. Sunt multe localități transilvane mult mai frumoase și mult mai curate cu case săsești adevărate nu ca cele din Viscri. Călătorie ..plăcută. poporului ipocrit și snob.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Aboneaza-te la newsletter

Nr. abonati RSS & Newsletter

Michelin

Copyright

Materialele postate pe acest site imi apartin in totalitate sau apartin colaboratorilor mei si se afla sub protectia Legii Dreptului de Autor. Preluarea lor se poate face doar cu acordul scris al autorului si cu citarea sursei. La sfarsitul fiecarei preluari de text trebuie sa existe un link catre acest blog.
Positive SSL on a transparent background