fbpx
excursii-razvan-pascu

Pentru ca nu am foarte multe ocazii de a povesti pe blog despre inceputurile mele in Bucuresti, am primit cu mare bucurie invitatia Eximtur de a povesti despre ce faceam la 20 de ani, invitatie lansata cu ocazia implinirii a 20 de ani de servicii in turism a uneia dintre cele mai respectate agentii de turism din Romania.

Daca va imaginati ca o sa va povestesc ce betii trageam la 20 de ani si petreceri nebunesti…ei bine, va anunt inca de la inceput ca nu a fost chiar asa. La 20 de ani deja imi doream altceva.

Dintotdeauna am fost genul mai “intreprinzator”. Nu mi-a placut sa stau, sa astept si sa imi pice de undeva de sus ceea ce aveam nevoie, mai ales ca stiam ca niciodata, nimic nu va putea fi obtinut fara munca.

Asa ca odata ce m-am vazut mai pe picioarele mele, la facultate, am inceput sa imi intind antenutele dupa proiecte interesante, conferinte pentru studenti, scoli de vara si job-uri care sa ma ajute sa ma intretin. Recunosc ca de cele mai multe ori mi s-au parut mult mai interesante conferintele organizate de asociatiile studentesti decat cursurile de la facultate.

Inca din primul an de studentie am avut job-uri, majoritatea destul de prost platite, dar ma bucuram ca aveam ce sa fac: tehnoredactam lucrari de diploma, faceam carti de vizita sau sondaje, am lucrat chiar si ca merchandiser sau reprezentant vanzari intr-o agentie mica de publicitate, Victory Media. Aceste job-uri, aparent nesemnificative, si-au avut rostul la momentul lor. Am invatat cat de greu se fac banii si ce inseamna sa muncesti pentru fiecare suc in oras cu prietenii.

Dincolo de tot ceea ce am facut in facultate, joburi, conferinte, scoli de vara, experienta care m-a marcat cel mai puternic si care m-a adus mai aproape de ceea ce sunt astazi a fost o vara de Work & Travel in Scotia si Anglia. Se intampla fix pe la 20 de ani, intre anul 1 si anul 2 de facultate.

Pe vremea aceea, pentru Marea Britanie aveai nevoie de viza, asa ca am stat si am tremurat de emotie prin ambasada dupa viza. Am ales sa imi petrec 5 luni din viata la munca in UK, alaturi de alti studenti din toata Europa de Sud-Est si de un prieten foarte bun din liceu.

Am plecat cu 300 de euro imprumutati si m-am intors dupa aproape 5 luni de munca cu multe mii de lire sterline, muncite din greu. Acela a fost momentul in care lucrurile s-au schimbat pentru mine. In Scotia munceam cam cat puteam de mult in timpul zilei, uneori si 16 ore pe zi, inclusiv sambata si duminica, pentru ca eram platit la ora si fiecare ora in plus muncita insemna un salariu mai mare la finalul lunii.

Cand am terminat vara de munca in Anglia si Scotia am inceput sa calatoresc. M-am indragostit iremediabil de Scotia si tot atunci am adjudecat Londrei rolul de “orasul la care tin cel mai mult”. Acolo am invatat ca daca muncesti nu ai de ce sa nu castigi si ca daca esti ambitios este imposibil sa nu reusesti ce ti-ai propus.

Apoi am revenit in Romania, am fost admis la un proiect de comunicare pentru studenti finantat de Orange, ulterior am lucrat un an de zile la Orange si apoi 6 ani la ING. Insa experienta definitorie pentru mine a fost vara petrecuta in UK, pentru ca a venit la timp, exact atunci cand trebuia sa vina, cand inca ma aflam intr-un punct al vietii din care trebuie sa mai fac un pas: fie un pas inainte, fie un pas inapoi. Iar acel pas a fost experienta printre straini.

Probabil ca pentru toti tinerii, varsta de 20 de ani este o varsta a schimbarilor, un fel de limita a maturizarii si de aceea sunt curios ce faceati voi la 20 de ani.

Cum va inscrieti la concurs si ce puteti castiga?

Va incurajez sa lasati comentarii la acest articol si sa imi spuneti ce faceati voi la 20 de ani, ce va mai amintiti de atunci. E un concurs cu premii modeste, dar sunt din suflet pentru voi. Eximtur a pus la bataie o perna pentru dormit in avion si un prosop de plaja, iar eu am 3 mini-masti aduse din Sri Lanka. Voi alege cele mai interesante 5 comentarii vineri seara (va rog ca la comentarii sa va lasati adresa de email reala).

Asa cum va spuneam, acest articol este si o ocazie de a sarbatori agentia de turism Eximtur, care implineste 20 de ani. Cu acest prilej, oricine cumpara un serviciu EXIMTUR in perioada 15-30 aprilie primeste automat un voucher de reducere si un cadou de vacanta! Mai multe detalii gasiti pe www.eximtur.ro/20deani

49 comentarii

  1. mihai florin
    10.04.2013 la 09:29

    la 20 de ani…eram in armata…onor patriei…

  2. Rauta Angela
    10.04.2013 la 09:33

    La 20 de ani ma pregateam sa devin mama!

  3. Ovidiu Hanga
    10.04.2013 la 10:03

    La 20 de ani…eram fara nici o grija…fara stres….fara probleme….fara ganduri

  4. 10.04.2013 la 10:11

    La 20 de ani, faceam atat de multe ca mi-e greu sa incep prin a povesti ceva anume… Eram a treia ca medie la specializarea pentru care am optat, aveam trei joburi, desi tata mi-ar fii dat bani numai ca sa stau acasa. Am avut intotdeauna tot ce mi-am dorit, parintii mei mi-au luat Renault Megane la 18 ani, dar eu ma incapatanam sa reusesc singura in viata prin propriile forte. Sa vedem? Ce mai faceam la 20 de ani? A, da! Aveam un prieten cu an mai mic decat mine, care era foarte-foarte frumos, si dupa care intoarceau capul toate fetele. Eram prima fata la care a tinut cu adevarat si se mira cum de nu sunt niciodata obosita in ciuda a tot ce faceam. In weekend ma plimbam in afara orasului si ma bucuram de familie. Mai faceam din cand in cand intreceri cu masina si desi aveam viteza in sange, nu am avut niciodata amenzi pentru viteza. Chiar daca m-ar fii oprit un politist, nu ar fii putut sa nu reziste ochisorilor mei in lacrimi si sa nu ma ierte :))

  5. Adina
    10.04.2013 la 10:20

    La 20 de ani ascultam piesa celor de la Voltaj :)) Dupa noaptea in care am petrecut schimbarea prefixului, am hotarat sa-mi incep o mica afacere din pasiunea mea pentru coafor si machiaj. Imi desfasuram activitatea acasa, apoi am avut primul interviu la un salon de infrumusetare. Nu o sa-l uit niciodata , chiar daca a fost totul in regula si am primit postul.
    Dupa cateva luni mi-am dat seama ca cel mai bine e sa fiu propriul meu sef. In scurt timp, reusisem sa-mi formez clientela, sa economisesc bani si sa-i investesc intr-o alta mica afacere. Astazi, ambele inca fac parte din viata mea si pot sa spun ca deciziile de atunci au fost cele mai bune pe care le puteam lua.

  6. Marius
    10.04.2013 la 10:49

    Salut Razvan,

    La 20 de ani lucram intr-un net cafe 🙂 La primul salariu mi-am luat un CD-RW cu care am scris in jur de 10.000 de cd-uri :)) Banii in plus care ii castigam ii investeam intr-o conexiune mai buna de net si un PC mai performant pentru a putea creea video Cd-uri mai rapid. Pe vremea aceea pe o conexiune de 2 MB plateam 600 RON 🙂
    Insa, cea mai frumoasa amintire care o am de la 20 de ani, este momentul cand am plecat la Londra. Aceasta era prima mea excursie platita cu banii castigati de mine. Am strans bani pentru ea timp de 6 luni :))

    Bafta,
    PS. Nu ma lua in calcul pentru concurs, am postat pentru ca mi-a placut topicul si mi-a trezit niste amintiri foarte frumoase.

  7. Babiuc Andreea
    10.04.2013 la 10:56

    Frumoasa, dar si grea varsta…20 de ani.
    Eram anul I la facultate la Administratie si Afaceri, aveam 2 joburi, unul de casier la un magazin de haine de dama de la Piata Amzei (unde, nu mi-e rusine sa spun, am dat si cu mopul, am carat si marfa, pana ce sefii au capatat incredere in mine si au vazut ca invat repede), si celalalt de reprezentant vanzari la un centru de training (faceam si vanzari si treaba de secretariat si marketing…cate putin din toate).
    Ma trezeam dimineata la 6 si ajungeam seara pe la 23.30-24.00 acasa cat sa mai am puterea sa fac un dus si a doua zi sa o iau de la capat. La facultate aveam intelegere din partea profesorilor sa mai vin si la cursurile de weekend ca stiau ca muncesc ca sa pot plati taxa si chiria, eu fiind din provincie si provenind dintr-o familie cu venituri modeste.
    A fost o perioada grea din viata mea, dar care m-a maturizat si m-a facut sa dechid bine ochii. Astazi stiu ce vreau si sper ca in curand sa pot sa am afacerea proprie.

  8. Simona Mihalache
    10.04.2013 la 11:02

    Hmmm, 20 de ani ce varsta frumoasa, varsta cand iei multe decizii in viata si cand te definesti ca om pentru ca din momentul acesta viata ta are in fata multe trasee si succesul tau depinde in mare de traseul pe care alegi sa il urmezi. La 20 de ani am renuntat la viata de facultate, la distractiile din campusul universitar si la tot ce inseamna un campus universitar pentru un job. M-am transferat la ID dupa primul an de facultate petrecut la ZI si am intrat in campul muncii cu drepturi depline. Este un job pe care il am si astazi 8 ani mai tarziu, un job pe care il iubesc si care ma implineste din punct de vedere profesional. Cu siguranta am sacrificat distractia din facultate dar rezultatele si implinirile sunt pe masura, probabil daca nu as fi facut acea alegere la 20 de ani astazi nu as fi avut in spate 8 ani de munca armoniosi, placuti si cu multe satisfactii profesionale. Poate as fi avut un alt job dar cine stie daca as fi fost la fel de implinita, ceea ce stiu este ca daca m-as intoarce la 20 de ani as lua-o fara nici un regret pe acelasi drum…..

  9. 10.04.2013 la 11:10

    La 20 ani (ce vremuri), ca si tine, prestam diverse activitati: proiecte la management, statistica, redactam lucrari etc. (nu erau pentru a ma intretine, ci pentru a-mi permite lucruri pe care parintii nu avea posibilitatea sa mi le ofere). Inca nu ma gandeam la ce voi face mai tarziu si ce schimbari bruste ale carierei vor interveni. Ma visam lucrand intr-o banca (asta e cosmar din ce am auzit), nedescoperind inca ce inseamna calatorii, turism si tot ce tine de acest domeniu. Pe scurt, traiam prezentul, timpul viitor fiind inexistent pentru mine! Abia la 30+ mi-am pus intrebarea „Eu ce vreau sa fac cand o sa fiu mare?”!

  10. lontos constantin
    10.04.2013 la 11:12

    Eram sase frati ,asa ca trebuit sa plecam fiecare pe unde am putut.Turismul era visul meu ,plecam pe jos ,cu trenul cu bicicleta alaturi de un bun prieten Marcel.
    Intr-o vara am plecat cu masini de ocazie prin tara ,am plecat din Rm. Vilcea spre Oradea ,am calatorit cu tot felul de masini mari si mici ,am improvizat multe povesti bani nu prea aveam ,de dormit dormeam la prieteni ,colegi sau in cort .A fost o reusita ce ne-a incurajat si am plecat pe munte in Bucegi am mers pina la epuizare dar a fost ca un vis frumos.
    In alt an am facut o excursie cu bicicleta pina la Varna cu mai multi prieteni ,a fost la fel de frumos localnicii au fost foarte draguti .
    Asta la 20 de ani ca apoi lucrurile s-au schimbat si am inceput sa umblu prin lume cu adevarat ,2 ani in Olanda in nord la HARLEM,apoi BREMAN germania si tot asa pina am revenit acasa .
    Timpul a trecut dar nu am uitat pasiunea pentru mers pe munte ,la mare sau iesiri din tara ,chiar acum pe 16 mai am luat bilete pt Belgia ,de acolo voi merge in Olanda sa vizitez un cimp de lalele si tot asa sper sa fac un voluntariat prin Africa .

  11. adina gheordun
    10.04.2013 la 11:35

    La 20 ani mi-am inceput si eu primul job. am fost angajata la o firma de contabilitate cu jumatate de norma pe post de practicanta …. adica chestii de care toti ceilalti fugeau 🙂 : stateam ore intregi la cozi pe la institutiile statului cu declaratii, mergeam la posta, la banci, faceam copii xerox, aranjam dosare si cumparam mancare pentru colegele contabile. fiind in anul 2 de facultate, m-am inteles cu sefa mea si am avut un program flexibil in functie de cursuri. si eu am fost platita pe ora, la sfarsitul lunii prezentand sefei un raport cu orele lucrate in fiecare zi. in primele 2 luni, ca orice „copil mare” care are prima data acces la banii proprii, am cumparat haine si alte maruntisuri. dupa acest timp mi-am deschis cont de economii la banca si de atunci am strans acolo in fiecare luna cat am putut, ceea ce m-a ajutat foarte mult cand am horatat la 26 ani sa imi iau un apartament micut cu „prima casa” .
    in vara anului in care am implinit 20 ani am reusit si eu sa merg in prima vacanta platita cu banii mei, 10 zile in grecia, lucru de care sunt foarte mandra.
    pe langa facultate si servici (am uitat sa zic ca am avut si bursa) am mai dat meditatii la matematica la clasa a 12-a pt bacalaureat si de asemenea am inceput si sa urmez cursurile unui club de dans. a fost o experienta minunata, pacat ca a durat numai 2 ani.

  12. cholo
    10.04.2013 la 11:36

    daca la 20 de ani nu iesi din tara sau nu deschizi prima firma (pe care o falimentezi sau nu) iti restrangi f mult orizontul

  13. Dragoi Gabriela
    10.04.2013 la 11:45

    Nu imi este asa greu sa-mi amintesc ce faceam la 20 de ani pt ca abia peste o luna implinesc 21:) Sunt studenta la Medicina Veterinara si cam asta imi ocupa tot timpul:), dar anul acesta am ales sa petrec o saptamana in Barcelona si oficial m-am indragostit de acest oras iremediabila. De cand m-am intors de acolo incerc sa imi gasesc un job si sa ma transfer la facultatea lor de Medicina Veterinara:) Sper sa reusesc.

  14. 10.04.2013 la 11:47

    Hehe .. voi povesti în afara concursului pentru că la 20 de ani nu prea făceam nimic, eram student în anul 2 la Politehnică, părinţii încă mă susţineau, era viaţa clasică a omului venit la facultate în Bucureşti şi locuitor al Regiei.
    Dar ai spus de spiritul tău „întreprinzător” şi mi-ai adus aminte de copilărie. Well, pe la 6-7 ani, vindeam celorlalţi copii pietre de pe stradă, pietre colorate, aparent şlefuite. Le puteau lua şi ei de pe stradă, dar eu îî convingeam că numai la mine găsesc pietrele alea, sau pe care se prindeau, îi convingeam că ale mele erau mai frumoase. Pe urmă, pe la 8 ani, aveam o bicicletă Pegas mică şi verde. O închiriam la bloc copiilor, nu pe bani, pe pufarine, pufuleţi şi suc de la TEC. Viaţa era simplă şi frumoasă pe atunci. Mai aveam o maşinuţă cu pedale tot spre închiriat pusă dar am stricat-o eu.

    P.S. Pe la 20 de ani m-am apucat timid de poker. Primul job l-am avut acasă, dar mai devreme, pe la 17-18 ani, la o sală de Internet, jocuri şi biliard.

  15. 10.04.2013 la 11:59

    Foarte faina ideea asa ca o sa subscriu cu cea mai mare placere!

    La 20 de ani eram proaspat intors dintr-o Scoala de Vara in Ungaria unde se consumase si prima mea iesire din tara (Rep. Moldova nu se pune), eram implicat intr-o asociatie studenteasca din Iasi, faceam ocazional chestionare prin diverse orase din tara pentru o firma locala de Research, mai culegeam semnaturi pentru cauze, tot din dorinta generala de a avea un ban in plus. Tot atunci am experimentat prima dezamagire mai serioasa in „dragoste” si eram un promotor avid al muzicii electronice si petrecerilor aferente stilului muzical. Mai visam sa ajung in America, fapt care s-a si intamplat pentru prima data la 21 de ani, tot printr-un program de tip Work and Travel si unde s-a consumat probabil cea mai frumoasa vara pe care am avut-o in „tinerete”.

  16. SIMONA GEAGEAC
    10.04.2013 la 12:14

    Hello,
    La 20de ani eram studenta la Univ Tehnica de Ctii Bucuresti, lucram de 1 an la o agentie de recrutare din Bucuresti unde mi-am gasit pentru o vreme linistea si am aplicat ce invatasem anterior vanzand ciocolata Primola „la picior” in cartierul Pantelimon. A fost o perioada in care stresul si oboseala nu aveau loc si nici timp si am realizat ca pot mai mult si mai bine. Si am legat prietenii si drumuri noi. Frumoase timpuri si de suflet. Multumesc Razvan ca mi-ai amintit.

  17. diana chetreanu
    10.04.2013 la 12:22

    Buna Razvan! …Din pacate pentru mine eu am prins 20 ani in perioada comunista cand nu prea existau posibilitati de exprimare . Gaseai destul de greu job-uri part time sau sezoniere ( de regula la mare) si alea cu pile.
    Pot sa spun ca la varsta aia munceam ca sa ma pot intretine in facultate… eram desenator tehnic si mai faceam un ban in plus in perioada sarbatorilor prin creare de felicitari si uneori martisoare.Tot ce pot sa spun este ca inca de-atunci visam sa depasesc granitele tarii si nu ma gandeam la calatorii :). Lucram intr-o unitate militara care-si avea sediul pe Sos. Ploiesti – Targoviste si biroul meu dadea inspre strada… ma uitam lung dupa tirurile ( destul de rarute pe-atunci) care treceau prin fata unitatii si care sigura ajungeau in Serbia ( Yugoslavia pe atunci) sau Italia. Imi doream sigur sa calatoresc dar mai intai imi doream sa-mi obtin statutul de cetatean liber care sa se poata duce unde vrea si cand vrea.Apoi, a venit Revolutia si mi-am zis ca de-acum ma pot duce unde vreau… bani sa am!!! N-am ajuns chiar peste tot pe unde mi-am propus dar sper sa o fac intr-o zi… inca mai visez cu ochii larg deschisi la un an sabatic in care sa ma plimb in jurul lumii :)… de asta multa lume te invidiaza pentru oportunitatile pe care le ai si nu trebuie sa te superi atunci cand oamenii iti spun acest lucru… la un moment dat ai postat un comentariu din Asia cum ca tu mai si muncesti nu doar te plimbi… sunt de acord dar trebuie sa te consideri un privilegiat fiindca multi si-ar dori sa fie in locul tau si recunosc , ma numar si eu printre ei.Imi pare rau ca la 20 ani nu faceam ceva spectaculos ca tine dar asa erau vremurile!

  18. 10.04.2013 la 12:34

    Salut, Eu la 20 ani mi-am deschis prima afacere :). Mai exact cu cei 1000 ron ( 10 mil de lei vechi ca aia era unitate de masura atunci ) pe care i-am strans timp de cateva luni bune din banii de la parinti, eu cu inca 2 prieteni ne-am deschis primul website de cumparaturi de produse alimentare/nealimentare din Galati. La momentul ala parca mai era una doar in Bucuresti. Am investit intr-un site ( 6 milioane) si am recurs la reclama din gura in gura, ca era cea mai ieftina. In scurt timp au venit si comenzile, si din bani am investti in reclama si iar reclama…. dupa 1 an de zile eu m-am retras din afacere si i-am vandut partea mea unui alt baiat care vroia sa se implice. Mi-am concentrat atentia asupra facultatii si m-am angajat la o firma de IT…si de atunci imi urmez drumul in cariera :).

  19. Adi R
    10.04.2013 la 12:34

    La 20 de ani, lucram in cazino si visam sa castig bani si sa vad lumea. Si pana la urma, am reusit sa le imbin pe ambele. La 21 de ani, am reusit sa imbarc prima oara pe o nava de croaziera ca si casino dealer. Am facut bani, am vazut ceva din lume si am revenit acasa. Acum 2 ani, din pacate ( sau din fericire ) am reluat jobul pe vase, dar in shop. Si de atunci, fac bani si vad lumea, asa cum faceam la 20 de ani 🙂

  20. Magda Zamfir
    10.04.2013 la 12:37

    La 20 de ani aveam primul meu job, in presa scrisa. Am inceput sa scriu timid despre diverse evenimente mondene, conferinte, lansari de albume, mondenitati. Am avut primele intalniri cu niste vedete ale acelor ani, unele dintre ele mai sunt si acum pe culmile succesului: Mihaela Radulescu, Anna Lesko, Loredana, Horia Brenciu, Maia Morgenstern, Irina Petrescu si lista e luuuuuuuuuuuuunga, caci in fiecare saptamana aveam interviu cu o vedeta. Asa am inceput sa am propria pagina intr-un saptamanal de Bucuresti. Foarte faina acea perioada: am acumulat experienta, am invatat ce inseamna sa muncesti cu adevarat, am realizat ce greu se castiga banii in anumite domenii si ce usor intr-alte domenii, am legat prietenii cu oameni minunati, am petrecut cei mai frumosi ani. A fost o perioada fantastica, o perioada a schimbarilor plina de satisfactii si incercari care mai de care mai faine. Dupa 10 ani de la varsta de 20 🙂 inca ma bucur de o viata frumoasa, cu noi si noi provocari.

  21. Anda
    10.04.2013 la 12:45

    Buna Razvan,
    Te urmaresc de ceva timp pe facebook, iar astazi mi a sarit in ochi concursul tau. M ai convins sa ti citesc povestea …in care pot spune ca m as fi putut regasi si eu , daca nu divortau ai mei parinti exact cand aveam varsta de 20 de ani. Eram la facultatea de Filosofie-> Comunicare si rel pub din Iasi, iar dorinta mea cea mai mare era sa ajung sa mi castig banii singura doar pentru a pleca de acasa. Din acest motiv am hotarat sa plec in Belgia si sa renunt la facultate. Nu a durat mult pana sa mi dau seama ca nu este foarte usor sa ai grija de copii si de o casa intreaga…cate 10 ore pe zi(fiind si primul meu loc de munca), iar la sfarsitul lunii realizam ca trebuie sa ma intorc acasa sa mi termin facultatea. Dupa un an am reluat cursurile mult mai convinsa ca prima data …ca trebuie sa o termin pentru a mi gasi un post de munca bine platit si mai ales sa mi faca placere sa ma trezesc dimineata. Asta s a intamplat cand aveam 20 de ani…o experienta nu foarte placuta dar instructiva. Ce s a intamplat dupa…depaseste varsta de 20 de ani si deviez de la subiect :). O zi buna si mult succes in continuare. Meriti tot ce i mai bun.

  22. 10.04.2013 la 13:41

    La 20 de ani…hm…ce departe pare perioada aia:)) La 20 de ani eram studenta la litere si lucram intr-un magazin de hardware. Intre doua placi de baza vandute, invatam la literatura engleza, incercam sa mai fur cateva randuri din vreo carte de Garcia Marquez si uneori asterneam versuri pe foaia de hartie pe care trebuia trebuia sa notez produsele vandute. Tot la 20 de ani paraseam un baiat pentru ca era iresponsabil, visam sa vad lumea si eram prea obosita sa ies in oras. La 20 de ani, eram total pierduta de mine insami si habar nu aveam incotro sa o iau, asa ca o luam pe unde apucam:) Abia la 30 de ani am inteles ce e cu mine si ce rost am pe lumea asta. Adica relativ recent:)

  23. ony
    10.04.2013 la 13:52

    hehe si eu la 20 ani eram in Grecia, Creta cu work and travel, one of the best experience of my life!

  24. constantin maricica
    10.04.2013 la 14:34

    La 20 de ani nu aveam griji si aveam si bani si ma chinuiam de zor sa emigrez pentru ca nu imi placea regimul.Vazusem doar Bulgaria intr-o excursie cu scoala , deci visam mult sa calatoresc……si visul s-a indeplinit dupa revolutie. Acum pot calatorii in tari straine cam de 2-3 ori pe an…….dar viata nu mai e fara griji si prea multi bani ca la 20 de ani!

  25. Dan
    10.04.2013 la 14:56

    La 20 de ani eram in primul an de facultate si aveam deja al doilea an de recolta de la plantatia mea de 500 mp de capsuri (cultivam soiurile Red Gauntlet si Pocahontas de la Institutul Maracineni). Cu banii obtinuti mi-am cumparat primul calculator, iar in anul urmator al doilea computer. Aceste doua computere au stat la baza unui internet cafe pe care l-am avut ca afacere pe toata durata facultatii pana aproape doi ani dupa absolvire cand l-am vandut, apoi mi-am dat si demisia de la compania pt care lucram si am plecat in Vietnam.

  26. Elena Stan
    10.04.2013 la 16:12

    Acum 20 de ani „visam la caii verzi pe pereti”, iar acum regret timpul irosit! Am facut lucruri laudabile mult mai tarziu dacat altii: adica am terminat facultatea la 30 si doctoratul la 40, dupa 40 am scris trei carti si mai multe piese de teatru, iar pana la 70 sper sa fac si un copil. Cum ar zice Corneliu Vadim Tudor:”Bai, normalilor, nu-l certati voi pe geniu ca nu este ca toata lumea!”,

  27. goleanu anisoara
    10.04.2013 la 16:36

    La 20 de ani, lumea toata este a ta,nu ti-e teama de nimic,crezi ca toata viata vei fi sanatos,fericit si tanar , nu te uiti in urma si nici nu ti-e teama de viitor. Timpul insa,face multe schimbari,mai mult in rau decat in bine dar,depinde de fiecare cum isi organizeaza viata.Eu,la 20 de ani,m-am angajat la primul meu loc de munca, m-am casatorit si m-am mutat in prima locuinta.Trei lucruri de baza din viata unui om ! Am facut multe lucruri mai apoi dar ,pe cele importante,le-am facut la 20 de ani.Mi-am organizat viata frumos si azi,la varsta maturitatii,ma bucur ca n-am irosit timpul ! Ma bucur si acum de fiecare clipa,ca la 20 de ani!

  28. STEFAN NADIA IRINA
    10.04.2013 la 18:25

    LA 20 DE ANI STUDIAM.

  29. Raluca
    10.04.2013 la 18:37

    La 20 de ani am vazut prima oara marea.

  30. CaTalina
    10.04.2013 la 20:46

    20 de ani? Poate 19! 🙂 Eram educatoare in perioada aceea, imediat dupa terminarea liceului si debutul facultatii, si am lucrat cu cei mai simpatici copii care, daca atunci credeau ca se aflau in „anotimpul Doamna”, astazi sunt adolescenti ce imi dau Like si comenteaza la posturile de pe FB. Cum mai trec anii…

  31. Valentin
    10.04.2013 la 21:08

    La 20 de ani eram abia in anul 2 din cei 6 de la facultatea de Arhitectura … trageam din rasputeri sa am note bune si un dosar impecabil ca sa pot pleca cu bursa de studii in Franta. Mirajul occidentului il simteam zi si noapte, insa neavand posiblitati, bursa de studii era singura portita de „scapare”. Pe langa studii erau numeroase cursuri suplimentare, scoli de limba, organizatii studentesti, conferinte, voluntariat…prea putina distractie, mult prea putina pentru varsta aceea!
    La sfarsitul anului 2 am plecat voluntar la St Tropez, sa lucrez la restaurarea citadelei – sperand ca asta imi va ajuta la dosarul pentru bursa de Franta. Si asa a si fost, experienta muncii in domeniu si in tara dorita a constituit elementul decisiv care mi-a permis sa plec!
    Inca mai astept sa gasesc timp sa recuperez din distractia pierduta „la 20 de ani”

  32. Mihaela Franciuc
    10.04.2013 la 22:01

    Intrebarea aceasta imi trezeste amintiri frumoase. La 20 de ani lucram pe santierul de restaurare pictura murala al Manastirii Voronet, dupa terminarea primului an la Universitatea de Arta. Era pentru mine un privilegiu sa am sansa de restaura o particica din aceasta capodopera nationala. Iubeam foarte mult ceea ce faceam, iar dupa program pictam pana seara tarziu diferite comenzi ca sa pot pune deoparte banuti pentru urmatorul an. Atunci am pus bazele lucrului in echipa si tot atunci am fost pentru prima data in Bucuresti.

  33. 11.04.2013 la 08:27

    la 20 ani eram studenta, in Bucuresti, nu lucram, mergeam ziua la cursuri, iar seara ieseam cu prietenii la terasele de la Favorit, din Drumul Taberei

  34. Adrian
    11.04.2013 la 08:31

    Ca la 20 de ani, fara griji si fara bani… ca sa-i citez pe baietii de la Voltaj. Se spune ca viata incepe cu cantec. La mine chiar asa a inceput. Pe la 16 ani, cand am inventat Radio-ul in liceu. Apoi pe la 18, cand am ajuns sa lucrez in Radio. Iar la 20 de ani, pot spune ca deja puneam si muzici prin discoteci. Noaptea devenise pentru mine zi de munca! Intre timp am inceput si o facultate (de geografie!) pentru ca imi place sa calatoresc. Pot spune ca am vazut aproape toate coltisoarele acestei tari, iar facultatea m-a impins sa cunosc cat mai multe locuri, persoane…
    Ca si pe tine, Razvan, la 20 ma interesa sa-mi castig singur banul, ca sa-mi pot permite o vacanta, o excursie si sa fac tot ce-mi doresc! Multi spuneau atunci ca ai o viata in fata sa faci tot ce iti doresti. Eu preiau o alta vorba, hai sa zic… din batrani: „viata e scurta!” Asa ca trebuie sa o grabim si noi putin…

  35. Marian
    11.04.2013 la 11:06

    Salut, la 20 de ani eram un student plin de vise, cu buzunarele goale si ma straduiam la fel ca tine, sa fac un ban cinstit. In acelasi an am reusit sa ma angajez si am mai taiat din vise… 😀

  36. MIHAI PAULA
    11.04.2013 la 20:43

    La 20 de ani, am fost nevoita sa intrerup facultatea pentru a ma angaja. Eram trei copii, iar mama era singura. Deci, a fost nevoie de inca un salariu in casa. Sora mea era la liceu, iar fratele meu era in armata.

  37. Izabella
    11.04.2013 la 21:08

    Daca la 18 ani am avut un soc cand m-am dezlipit din cuibul parintilor, la 20 am renuntat la naivitati si m-am angajat in timpul facultatii. Sincera sa fiu am regretat tot timpul ca am facut o facultate. Nu mi-a adus nicio satisfactie. Pe niciun plan. Imi aduc aminte cand, la ultima ora de dirigentie diriga ne-a intrebat ce vrem sa facem dupa Bac. Toata lumea vroia facultati. Am spus ca vreau sa merg in jurul lumii. M-au privit toti cam nelamuriti. Dupa care toate s-au succedat atat de rapid ca nici nu mai aveam timp sa-mi gandesc urmatorul pas. Bineinteles ca nu am reusit sa-mi indeplinesc visul. Acum, planurile si prioritatile s-au schimbat. La 32 de ani am fost si eu pentru prima data in strainatate. Eram atat de emotionata incat imi venea sa plang. Ochii incercau sa cuprinda tot ce se asternea in fata mea, iar aparatul foto inregistra poza dupa poza. Abia a doua zi am lasat-o mai moale cu pozele. In fine, la 20 de ani iti pui baza vietii tale. Alegerile pe care le faci iti schimba viata pentru totdeauna, fie ele si cele mai neinsemnate sau cele carora nu le acorzi suficienta atentie. La 20 de ani credeam ca le stiu pe toate, ca exista dreptate pe pamant si ca prietenia este prietenie adevarata. A fost o perioada si frumoasa si grea si totusi nu as mai vrea sa trec inca odata prin ceea ce am trecut la 20. Sper ca anii 30 sunt mai buni. Cel putin asa se arata pana acum.

  38. 12.04.2013 la 08:18

    Oau, chiar este o provocare!La aproape 20 de ani eram studentă, la Iaşi, descoperisem ce bine este fără părinţi, ce aromă aparte are cafeaua băută după o noapte de învăţat în galop, ce fain este să dansezi vals vienez sau rumba, la un club studenţesc de dans sportiv şi mai ales descoperisem cât de comfortabile puteau fi băncuţele de pe dealul Copoului, când ai compania potrivită, la ceas de seară (v-aţi prins, nu?). Apoi am priceput că pot câştiga primii bani lucrând ca şi colaborator la Nord Est Magazin(cred că aparţinea de Monitorul de Iaşi), asta până când am descoperit că unele articole erau semnate din ce în ce mai des de alţii din redacţie. Şi pentru că se apropia sesiunea şi trebuia să lupt pentru bursă şi loc în cămin, am renunţat. Dar cu ceva bănuţi tot m-am ales. Atunci mi-am cumpărat prima pereche de sandale elegante, de domnişoară, foarte scumpe şi ochioase. Ce diferenţă faţă de espadrilele obişnuite, pe care le purtam.Şi tot atunci am descoperit netul într-un laborator tern, prăfuit, demodat, pe care îl administra unul din profesorii mei.

  39. POPESCU DANIELA ELENA
    12.04.2013 la 11:52

    La 20 de ani? Frumoasa vârsta.
    Eram studenta, primul an la ASE Bucuresti.Parca vad si acum cu TATA ( care nu mai este, din pacate) m a dus la tren cu o geanta mare, mai grea decat mine si ma sarutat si mi a spus ..ai grija de tine, oricand sunt aici pentru tine si orice ti se va intampla sa nu uiti ca parintii tai de iubesc si te vor ajuta.Mama a ramas plangand in pragul casei si m a imbratisat cu drag.Am tras de papornita cu mancare si m am plimbat cu metroul o jumatate de zi deoarece nu nimeream statiile…ha ha..Mai apoi am descoperit discotecile din Regie, doamneee ce mai pierdeam noptileeee si uite asa mi am facut si primul prieten , un timp care lucra in armata si care m a iubit enorm.
    Deci, in concluzie la 20 de ani eram studenta, ma distram, plecam de 1 mai la mare, dormeam pe plaja …a fost mirific.

  40. andreea
    12.04.2013 la 16:54

    La 20 ani incercam inca sa inteleg cum functioneaza lumea in care tocmai ma avantasem. Eram singura, intr-un oras imens (asa percepeam Constanta pe vremea aia) , la 300 km departare de casa . Traiam inca din putinii bani ai parintilor, eram mica, naiva, dar cu imense sperante si ambitii. Incercam sa dau o directie vietii mele asa ca pe langa facultate m-am inscris intr-o organizatie non-profit condusa de studenti, mi-am luat un job pe timp de vara si am reusit sa obtin si o busa de studii in Spania, langa Barcelona.

    Era prima data cand calatoream in afara tarii si acea experienta m-a marcat definitiv. Cat timp m-am aflat acolo (aprox 6 luni) am calatorit mult si mi-am facut prieteni din toate colturile lumii ( Finlanda, Chile, Venezuela etc.). In concluzie, la 20 ani munceam mult, invatam mult si traiam experiente unice, definitorii.

  41. Camelia85
    12.04.2013 la 18:15

    20 de ani…da, ce timpuri epice (era sa spun eTice 😉 ), vremuri in care eram tanara (nu ca inca n-as fi) si ma simteam cum nu se poate mai nelinistita. Era frumos, cu framantari specifice varstei si unele temeri normale, zic eu. Ma simteam si eu « intrata in randul adultilor » cu toate ca, realizez astazi, nu eram decat o fetita. Hmm…o fetita ce visa ca Fat-Frumos va aparea intr-o zi pe-un cal alb si vom trai o viata ca-n povesti. Acum exagerez putin, dar nici departe de adevar nu sunt (ca Fat-Frumos a ajuns, mai putin calul)
    Ideea e ca, studenta la Litere cum eram, imi cam frecam coatele pe mesele salii de lectura,in timpul sesiunilor cand dadeam bice pentru a lua note mari si a-mi pastra bursa. Da, aveam si bursa si eram tare mandra de aceasta !
    Viata de noapte nu pot sa zic c-am avut, o fi fost si educatia de acasa cumulata cu principiile mele. In final, noptile era tare bine sa dorm. Efecte care se vad si astazi : nu riduri, nu vicii . Obisnuiam sa mai ies cu fetele, sa mai barfim si noi una, alta. Imi placea sa fac sport, lucru pe care-l ador si astazi. Din acest punct de vedere 20 ramane pentru mine un numar fundamental: varsta la care am prins gustul sportului(a se intelege, sport de intretinere, nu performanta).
    Pentru mine ramane o etapa frumoasa, la care uneori mi-ar placea sa ma reintorc. Atunci imi doream ca anii sa treaca mai repede, acum as da orice ca ei sa nu galopeze chiar asa. Mai am 2 ani si schimb prefixul. 3. Da, si-apoi intru si eu in randul adultilor.

  42. Mihaela
    12.04.2013 la 18:40

    La 20 de ani eram voluntara intr-o asociatie pentru copii cu autism si in acelasi timp munceam ca operator interviu la un centru IMAS se numeste.Bineinteles ca ajungeam si pe la facultate(studenta la zi). In weekenduri ma duceam sa invat limba italiana si din cand in cand ajungeam pe la bunica sa o ajut cu diversele treburi ale casei in functie de sezon. Ce varsta frumoasa…acum am 5 ani in plus dar era incomparabil mai bine atunci pentru ca eram inca la varsta in care mai puteam experimenta si in acelasi timp puteam spune pas unei propuneri mai mult sau mai putin decente. Cred ca este indicat sa pretuim fiecare varsta si sa ne si traim aceea varsta! Cele bune.(glamourous.beauty@yahoo.com)

  43. 12.04.2013 la 18:44

    La 20 de ani, eram studentă la politehnică în acelşi timp lucram într-un restaurant ca şi bucătar, în Iaşi. Visam la vacanţă…. la munte sau în altă ţară. Dar timpul nu mi-a permis atunci acest moft, acum este un hobby.

  44. Paul
    12.04.2013 la 18:49

    LA 20 DE ANI!!! ERAM STUDENT, LUCRAM NOAPTEA LA O FABRICA CU CAPITAL GERMAN DE LA ORELE 22 PANA LA 6 APOI VENEAM ACASA STATEAM PANA LA 7 SI APOI MERGEAM LA UNIVERSITATEA POLITEHNICA, FACULTATEA DE MECANICA PANA LA ORA 14, IAR INTR-UN WEEKEND DIN SESIUNE AM PLECAT LA BUCURESTI LA UN CONGRES AL UNUI PARTID NU ARE IMPORTANTA CARE PENTRU CA AM AFLAT CE INSEAMNA POLITICA IN ACEASTA TARA, VROIAM MULT SI CREDEAM MULT IN ACEASTA TARA, SPER CA PESTE ALTI 20 DE ANI SA FIE MAI BUNI PENTRU TOTI, DOAMNE AJUTA!

  45. CI
    12.04.2013 la 18:49

    La 20 de ani IUBEAM cu disperare si aveam ganduri de casatorie :))) Exact la asta ma duce gandul cand imi amintesc de acea perioada. Ce vremuri frumoase, le ador ori de cate ori imi amintesc. Chiar daca relatia nu s-a terminat cu happy end, daca ar fi s-o iau de la capat, tot pe el l-as alege, si cu bune si cu rele. Ne intelegeam de minune prin semne si priviri doar de noi stiute. Am umblat toata tara cu Dacia lui rosie 1310, nimeni nu mai era ca noi. Am fost la mare cu cortul, prima mea experienta de acest gen, la munte pe carari pustii, am facut dragoste in masina… Eheeee frumosii mei 20 de ani! Ii iubesc!

  46. Florin
    12.04.2013 la 19:10

    LA 20 de ani(adica acum un 1) fix de ziua mea am fost sunat pentru un interviu fix de ziua mea, pentru un job pe care il vanam de cel putin jumatate de an.Nu va pot spune cat de fericit am fost ca , mi-am putut indeplini unul dintre obiective.La 20 de ani am inteles ca, daca vrei, iti poti face timp si sa muncesti , pentru un suc in oras la sfarsit de saptamana see you prietenii, dar poti avea tot la fel de bine timp si de facultate, astfel am obtinut si bursa.Totodata la 20 de an, am avut parte de o schimbare radicala in viata, tanar student, venit din provincie sa studieze in domeniul medical la bucuresti, fara sa cunoasca pe nimeni si see you atat mai putin orasul, departe de familie si see you atat de multe „griji”care pana atunci nu eram macar luate in considerare.
    Concluzionand:Pot afirma ca la 20 de ani am invatat cat am putut de mult atat de la noii prieteni, cat si de la ong-urile in cadrul carora am/activez,..este o varsat la care daca vrei, poti sa obtii destul de multe:)

  47. Cristina
    12.04.2013 la 21:42

    La 20 ani reinvatam sa merg…la propriu, dupa un accident rutier in urma caruia m-am ales cu o fractura la picior. N-a fost usor, dar din acea vara am inceput sa apreciez mai mult viata si lucrurile banale (pe care nu le apreciem mereu atunci cand suntem sanatosi), cum ar fi o plimbare in parc, urcatul sau coboratul scarilor etc 🙂
    Tot in anul in care am implinit 20 ani am reusit sa ma angajez la o agentie de monitorizare a presei (fiind in anul 2 de facultate). Desi uneori dormeam doar 4-5 ore, aveam foarte multa energie 🙂 si am reusit sa fac fata cursurilor, jobului, examenelor si chiar unor proiecte de voluntariat la care nu am renuntat datorita ideilor pe care voiam sa le punem in practica si datorita oamenilor cu care colaboram.
    In concluzie, pot spune ca la 20 ani a fost greu, dar in acelasi timp foarte frumos… 🙂 Mi-e dor de acele zile 😉

  48. Razvan Pascu
    (author)
    15.04.2013 la 12:43

    Dragilor, va multumesc mult tuturor pentru comentarii. Comentariile voastre demonstreaza (inca o data) calitatea cititorilor acestui blog si ma bucur tare mult ca v-a placut ideea acestui concurs, chiar daca premiile nu au fost asa de mari cum va obisnuisem. Se are ca multa lume rezoneaza la amintirea varstei de 20 ani si mi-a fost greu sa aleg doar 5 comentarii. Insa a trebui sa le aleg, desigur, foarte probabil, si cu o usoara doza de subiectivism, legata inclusiv de activitatea mea si de ceea ce imi place mie sa fac. De cele mai multe ori, concursurile cu trageri la sorti sunt mult mai usor de facut, pentru ca mi-e greu sa aleg eu si mi-e mult mai usor sa aleaga un calculator.

    Castigatorii vor fi contactati prin email.

    > Lucian Avadani on 10/04/2013 at 11:59 said: Edit
    >
    > Foarte faina ideea asa ca o sa subscriu cu cea mai mare placere!
    >
    > La 20 de ani eram proaspat intors dintr-o Scoala de Vara in Ungaria unde se consumase si prima mea iesire din tara (Rep. Moldova nu se pune), eram implicat intr-o asociatie studenteasca din Iasi, faceam ocazional chestionare prin diverse orase din tara pentru o firma locala de Research, mai culegeam semnaturi pentru cauze, tot din dorinta generala de a avea un ban in plus. Tot atunci am experimentat prima dezamagire mai serioasa in “dragoste” si eram un promotor avid al muzicii electronice si petrecerilor aferente stilului muzical. Mai visam sa ajung in America, fapt care s-a si intamplat pentru prima data la 21 de ani, tot printr-un program de tip Work and Travel si unde s-a consumat probabil cea mai frumoasa vara pe care am avut-o in “tinerete”.
    >

    ––

    > Magda Zamfir on 10/04/2013 at 12:37 said: Edit
    >
    > La 20 de ani aveam primul meu job, in presa scrisa. Am inceput sa scriu timid despre diverse evenimente mondene, conferinte, lansari de albume, mondenitati. Am avut primele intalniri cu niste vedete ale acelor ani, unele dintre ele mai sunt si acum pe culmile succesului: Mihaela Radulescu, Anna Lesko, Loredana, Horia Brenciu, Maia Morgenstern, Irina Petrescu si lista e luuuuuuuuuuuuunga, caci in fiecare saptamana aveam interviu cu o vedeta. Asa am inceput sa am propria pagina intr-un saptamanal de Bucuresti. Foarte faina acea perioada: am acumulat experienta, am invatat ce inseamna sa muncesti cu adevarat, am realizat ce greu se castiga banii in anumite domenii si ce usor intr-alte domenii, am legat prietenii cu oameni minunati, am petrecut cei mai frumosi ani. A fost o perioada fantastica, o perioada a schimbarilor plina de satisfactii si incercari care mai de care mai faine. Dupa 10 ani de la varsta de 20 🙂 inca ma bucur de o viata frumoasa, cu noi si noi provocari.
    >

    ––

    > Elena Stan on 10/04/2013 at 16:12 said: Edit
    >
    > Acum 20 de ani “visam la caii verzi pe pereti”, iar acum regret timpul irosit! Am facut lucruri laudabile mult mai tarziu dacat altii: adica am terminat facultatea la 30 si doctoratul la 40, dupa 40 am scris trei carti si mai multe piese de teatru, iar pana la 70 sper sa fac si un copil. Cum ar zice Corneliu Vadim Tudor:”Bai, normalilor, nu-l certati voi pe geniu ca nu este ca toata lumea!”,
    >

    –––

    >
    > Mihaela Franciuc on 10/04/2013 at 22:01 said: Edit
    >
    > Intrebarea aceasta imi trezeste amintiri frumoase. La 20 de ani lucram pe santierul de restaurare pictura murala al Manastirii Voronet, dupa terminarea primului an la Universitatea de Arta. Era pentru mine un privilegiu sa am sansa de restaura o particica din aceasta capodopera nationala. Iubeam foarte mult ceea ce faceam, iar dupa program pictam pana seara tarziu diferite comenzi ca sa pot pune deoparte banuti pentru urmatorul an. Atunci am pus bazele lucrului in echipa si tot atunci am fost pentru prima data in Bucuresti.
    >

    ––––––

    > Cristina on 12/04/2013 at 21:42 said: Edit
    >
    > La 20 ani reinvatam sa merg…la propriu, dupa un accident rutier in urma caruia m-am ales cu o fractura la picior. N-a fost usor, dar din acea vara am inceput sa apreciez mai mult viata si lucrurile banale (pe care nu le apreciem mereu atunci cand suntem sanatosi), cum ar fi o plimbare in parc, urcatul sau coboratul scarilor etc 🙂
    > Tot in anul in care am implinit 20 ani am reusit sa ma angajez la o agentie de monitorizare a presei (fiind in anul 2 de facultate). Desi uneori dormeam doar 4-5 ore, aveam foarte multa energie 🙂 si am reusit sa fac fata cursurilor, jobului, examenelor si chiar unor proiecte de voluntariat la care nu am renuntat datorita ideilor pe care voiam sa le punem in practica si datorita oamenilor cu care colaboram.
    > In concluzie, pot spune ca la 20 ani a fost greu, dar in acelasi timp foarte frumos… 🙂 Mi-e dor de acele zile 😉

  49. Adina Stoica
    18.07.2013 la 20:26

    La 20 de ani am castigat o bursa de studii Erasmus-Socrates in Grecia la Technological Educational Institute of Patras, Management an Economics School. A fost un vis implinit pentru mine si o experienta care mi-a largit orizontul. Am petrecut semestrul II din anul III de facultate printre studenti din Spania, Belgia, Portugalia veniti si ei la studii la TEI Patras, am vizitat tot Peloponezul, am interactionat /schimbat idei… eram foarte diferiti dar atat de asemanatori prin ambitiile noastre, pasiuni comune, dorinta de a reusi in viata pe forte proprii. Am revenit in tara cu o pofta enorma de a invata&muncii, de a-mi implini un alt vis. Consider ca prin ambitie, perseverenta, pasiune, optimism, incredere in mine, munca cinstita, voi reusi in tot ce-mi propun sa fac.
    „The foundation stones for a balanced success are honesty, character, integrity, faith, love and loyalty.” (Zig Ziglar)

    Felicitari Razvan si spor in toate!
    Adina

Urmareste-ma pe Instagram! Click aici!
[icegram campaigns="28403"]