De curand, una dintre colaboratoarele mele a fost plecata in Retezat intr-o vacanta de o saptamana.

S-a intors de acolo asa de incantata de ceea ce a vazut si de programul pe care l-a avut incat s-a oferit sa scrie si pentru voi un articol cu impresii.

Partea buna este ca a impartit pe zile o excursie din Bucuresti si v-a scris inclusiv programul si site-ul de unde puteti afla mai multe informatii.

Asa ca daca aveti in plan o calatorie in Retezat, cititi articolul de mai jos scris de Melania.

Articolul face parte din seria „Romania e frumoasa„.

In ultimul an mi-am descoperit pasiunea de a face drumetii montane. Asa ca, de fiecare data cand mi se propune un traseu de cel putin 2 zile imi fac ghiozdanul cu cele necesare, strict necesare, ca sa nu car lucruri inutile, si pornesc la drum alaturi de camarazii mei.

Asa s-a intamplat si anul acesta. Am stabilit cu 2 prieteni sa ne aventuram prin Parcul National Retezat si sa „cucerim” cele mai cunoscute varfuri din Muntii Retezat, si anume Vf. Retezat, Vf. Papusa si Vf. Peleaga.

Prima zi:

Bucuresti – Ohaba de sub Piatra – Carnic – Cascada Lolaia – Cabana Pietrele (primul loc de campare)

Drumetia a inceput intr-o luni dimineata, cand ne-am prezentat la ora 7:00 in Autogara Militari si ne-am imbarcat in autocarul de 07:35, ce ducea la Timisoara, cu oprire in Hateg. Ne-am urcat si am pornit catre cea mai palpitanta aventura de pana acum a mea, avand in vedere ca am stat 4 nopti in munti, cu cortul, pentru prima data. Dupa cum spuneam, traseul a fost planificat cu cateva luni in urma de unul din camarazii mei, dar cum niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, nu am mai ajuns in Hateg si ne-am oprit la Ohaba de sub Piatra. De acolo, am pornit initial pe jos, si ulterior cu o masina catre Carnic. De acolo am luat-o la pas catre primul loc de campare, si anume Cabana Pietrele. Locul de campare este la aproximativ 300m de Cabana Pietrele, in padure, iar daca doresti, dupa instalarea cortului si aranjarea sacilor de dormit poti merge sa bei ceva care sa te incalzeasca sau chiar sa mananci ceva gatit.

Ziua doi:

Cabana Pietrele (1.480 m) – culmea Strugari Lolaia (1.790 m) – saua Ciurila (1.780 m) – vf.La Prizme (2.044 m) – La strunga Lolaii (1.990 m) – vf. Loiala Nord (2.180 m) – vf.Lolaia Sud (2.278 m) – saua Lolaia (2.215 m) – vf.Retezatu (2.482 m) – Saua Retezat (2.251 m) Vf Bucura (2.433 m) – Lacul Bucura (loc de campare)

Am pornit catre Vf Retezat, pe un drum inscriptionat cu cruce galbena, ceea ce inseamna un traseu de dificultate medie, in urcare. Dupa o jumatate de ora de urcare pe pietre ajungem pe un traseu mai lin, de mers agale, dupa care incepi sa urci din nou. Ce e bine de retinut este ca trebuie sa aveti apa la voi, pentru ca nu sunt lacuri si nici izvoare de unde sa te poti aproviziona. Singurul lac in drum spre Retezat se afla chiar la baza varfului, intr-o vale, iar traseul este destul de dificil, marcat cu cruce rosie. Dupa terminarea popasului fortat la poalele Retezatului pentru ca nu mai aveam apa, am pornit usor spre „cucerirea” varfului, pe un drum marcat in continuare cu cruce galbena, plin de pietre, foarte multe pietre.

Ajunsi in varf, dupa aproximatv 5 ore de mers, ne bucuram de peisaj, ne facem poza cu placuta si pornim spre cel de-al doilea loc de campare, Lacul Bucura. Ce e important de retinut este ca nu ai voie sa campezi oriunde in rezervatie. Sunt locuri special amenajate, iar distantele intre ele pornesc de la 3-4 ore pana la 8-10 ore, depinde de traseele alese.

Ziua trei:

Lacul Bucura – Vf Peleaga (2.509 m) – Vf Papusa (2.508 m) – Stana de Rau (loc de campare)

Dupa o noapte in care vantul imi ridica capul cu tot cu cort de jos, am pornit dimineata spre cel mai inalt varf din Retezat, si anume Vf Peleaga. De la Lacul Bucura pana pe Vf Peleaga nu se face mai mult de 1 ora si jumate, maxim 2 ore, dar drumul este doar din pietre si trebuie sa fi foarte atent unde calci si pe ce fel de piatra calci, ca sa nu te duci cu tot cu piatra la vale. Am ajuns, am facut poze, l-am vazut pe un baiat care urcase pana pe varf in adidasi si m-am intrebat cum e posibil asa ceva, avand in vedere ca pietrele sunt foarte taioase, simtindu-le cateodata si prin talpa bocancului. Dar cel mai important e ca nu ai aceeasi stabilitate ca si cu bocancul si din cauza asta, recomand, in cazul in care vreti sa faceti trasee montane, sa va echipati corespunzator pentru a nu va pune viata in pericol.

Dupa plecarea de pe Vf Peleaga, priveam spre Vf Papusa si ma gandeam cat de mult avem pana acolo, dar in jumatate de ora eram deja pe al doilea varf ca inaltime din Retezat. Nu la fel de „populat” de turisti, dar care iti ofera niste peisaje superbe. Coboram de pe Vf Papusa, ajungem pe Vf Papusa Mica, o luam spre Vf Custura si ne lasam in jos spre cel de-al treilea loc de campare, Stana de Rau.

La fiecare loc de campare gasesti si cate un refugiu Salvamont unde poti discuta cu cei de la Salvamont despre traseu, despre munte si poti obtine informatii pretioase.

Ziua patru:

Stana de Rau – Vf Custura (2.457 m) – Cabana Buta (ultimul loc de campare)

Plecam spre Vf Custura, cu inima cat un purece pentru ca deja incepuse sa se innoreze. O luam usor spre traseul minunat si dupa aproximativ 2 ore de mers ajungem intr-o poiana foarte frumoasa:plina de rauri, cascade ce coborau din varf, un lac mare. O minunatie! Dupa, incepem sa urcam din nou pe pietre si stanci si ajungem aproape de Vf Custura, cand incepe o mica ploaia de vara, ce a tinut 20 min, plus 10 minute de mazarica. Inca un detaliu foarte important! Niciodata sa nu plecati fara o pelerina de ploaie la voi, pentru ca pe munte vremea este foarte schimbatoare: acum e soare, acum incepe ploaia. Facem 2-3 poze pe varf cu placuta, trec norii, reconfiguram traseul si o luam usor spre Cabana Buta.

Campam la Cabana Buta, ne alaturam unui grup de copii veniti in tabara, cantam cateva cantece si ne indreptam spre ultima seara petrecuta la cort in Retezat.

Ziua cinci:

Cabana Buta-Cheile Butii – Buta- Lupeni –Petrosani –Tg Jiu –Bucuresti

Plecam de la Cabana Buta si ne indreptam spre Cheile Butii. Un loc frumos, asemanator Cheilor Bicazului, dar nu la fel de mediatizat si populat. Dupa ce camarazii mei gasesc o pestera, fac 3-5 poze, se intorc la locul unde ma odihneam si pornim spre Buta, primul sat care facea legatura cu civilizatia urbana. Dupa schimbarea microbuzelor in Lupeni si Petrosani, ajungem in Tg Jiu, unde nu puteam rata Parcul Brancusi si Coloana Infinitului. Din pacate, fiind destul de departe pozitionate unul de celalalt, preferam sa vizitam parcul, iar la coloana sa facem o poza din microbuzul ce ne-a dus inapoi acasa.

Asta a fost experienta din Retezat. Pot spune, cu mana pe inima, ca nu am dormit in viata mea mai bine decat am dormit in cort in aceea saptamana. Ce am invatat? Ca nu trebuie sa car lucruri inutile, ca nu trebuie sa iau multa mancare, ca oricum odata pornit la drum, apa e suficienta si niste ciocolata sa iti da putere, ca am nevoie de o pelerina mai buna, de leucoplast si fasa pentru a-mi pune pe basicutele aparute inevitabil de la coborare. Si cel mai important sa pun gunoiul intr-o punga si sa il iau cu mine, sa nu il arunc decat atunci cand ajung la primul tomberon din civilizatie.

Ca sa ne facem traseele, noi am folosit acest site.

* text si fotografii: Melania Neagu