Romania e frumoasa (50): Parcul National Retezat

Adaugat de la 02 Sep 2012

De curand, una dintre colaboratoarele mele a fost plecata in Retezat intr-o vacanta de o saptamana.

S-a intors de acolo asa de incantata de ceea ce a vazut si de programul pe care l-a avut incat s-a oferit sa scrie si pentru voi un articol cu impresii.

Partea buna este ca a impartit pe zile o excursie din Bucuresti si v-a scris inclusiv programul si site-ul de unde puteti afla mai multe informatii.

Asa ca daca aveti in plan o calatorie in Retezat, cititi articolul de mai jos scris de Melania.

Articolul face parte din seria Romania e frumoasa.

In ultimul an mi-am descoperit pasiunea de a face drumetii montane. Asa ca, de fiecare data cand mi se propune un traseu de cel putin 2 zile imi fac ghiozdanul cu cele necesare, strict necesare, ca sa nu car lucruri inutile, si pornesc la drum alaturi de camarazii mei.

Asa s-a intamplat si anul acesta. Am stabilit cu 2 prieteni sa ne aventuram prin Parcul National Retezat si sa „cucerim” cele mai cunoscute varfuri din Muntii Retezat, si anume Vf. Retezat, Vf. Papusa si Vf. Peleaga.

Prima zi:

Bucuresti – Ohaba de sub Piatra – Carnic – Cascada Lolaia – Cabana Pietrele (primul loc de campare)

Drumetia a inceput intr-o luni dimineata, cand ne-am prezentat la ora 7:00 in Autogara Militari si ne-am imbarcat in autocarul de 07:35, ce ducea la Timisoara, cu oprire in Hateg. Ne-am urcat si am pornit catre cea mai palpitanta aventura de pana acum a mea, avand in vedere ca am stat 4 nopti in munti, cu cortul, pentru prima data. Dupa cum spuneam, traseul a fost planificat cu cateva luni in urma de unul din camarazii mei, dar cum niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, nu am mai ajuns in Hateg si ne-am oprit la Ohaba de sub Piatra. De acolo, am pornit initial pe jos, si ulterior cu o masina catre Carnic. De acolo am luat-o la pas catre primul loc de campare, si anume Cabana Pietrele. Locul de campare este la aproximativ 300m de Cabana Pietrele, in padure, iar daca doresti, dupa instalarea cortului si aranjarea sacilor de dormit poti merge sa bei ceva care sa te incalzeasca sau chiar sa mananci ceva gatit.

Ziua doi:

Cabana Pietrele (1.480 m) – culmea Strugari Lolaia (1.790 m) – saua Ciurila (1.780 m) – vf.La Prizme (2.044 m) – La strunga Lolaii (1.990 m) – vf. Loiala Nord (2.180 m) – vf.Lolaia Sud (2.278 m) – saua Lolaia (2.215 m) – vf.Retezatu (2.482 m) – Saua Retezat (2.251 m) Vf Bucura (2.433 m) – Lacul Bucura (loc de campare)

Am pornit catre Vf Retezat, pe un drum inscriptionat cu cruce galbena, ceea ce inseamna un traseu de dificultate medie, in urcare. Dupa o jumatate de ora de urcare pe pietre ajungem pe un traseu mai lin, de mers agale, dupa care incepi sa urci din nou. Ce e bine de retinut este ca trebuie sa aveti apa la voi, pentru ca nu sunt lacuri si nici izvoare de unde sa te poti aproviziona. Singurul lac in drum spre Retezat se afla chiar la baza varfului, intr-o vale, iar traseul este destul de dificil, marcat cu cruce rosie. Dupa terminarea popasului fortat la poalele Retezatului pentru ca nu mai aveam apa, am pornit usor spre „cucerirea” varfului, pe un drum marcat in continuare cu cruce galbena, plin de pietre, foarte multe pietre.

Ajunsi in varf, dupa aproximatv 5 ore de mers, ne bucuram de peisaj, ne facem poza cu placuta si pornim spre cel de-al doilea loc de campare, Lacul Bucura. Ce e important de retinut este ca nu ai voie sa campezi oriunde in rezervatie. Sunt locuri special amenajate, iar distantele intre ele pornesc de la 3-4 ore pana la 8-10 ore, depinde de traseele alese.

Ziua trei:

Lacul Bucura – Vf Peleaga (2.509 m) – Vf Papusa (2.508 m) – Stana de Rau (loc de campare)

Dupa o noapte in care vantul imi ridica capul cu tot cu cort de jos, am pornit dimineata spre cel mai inalt varf din Retezat, si anume Vf Peleaga. De la Lacul Bucura pana pe Vf Peleaga nu se face mai mult de 1 ora si jumate, maxim 2 ore, dar drumul este doar din pietre si trebuie sa fi foarte atent unde calci si pe ce fel de piatra calci, ca sa nu te duci cu tot cu piatra la vale. Am ajuns, am facut poze, l-am vazut pe un baiat care urcase pana pe varf in adidasi si m-am intrebat cum e posibil asa ceva, avand in vedere ca pietrele sunt foarte taioase, simtindu-le cateodata si prin talpa bocancului. Dar cel mai important e ca nu ai aceeasi stabilitate ca si cu bocancul si din cauza asta, recomand, in cazul in care vreti sa faceti trasee montane, sa va echipati corespunzator pentru a nu va pune viata in pericol.

Dupa plecarea de pe Vf Peleaga, priveam spre Vf Papusa si ma gandeam cat de mult avem pana acolo, dar in jumatate de ora eram deja pe al doilea varf ca inaltime din Retezat. Nu la fel de „populat” de turisti, dar care iti ofera niste peisaje superbe. Coboram de pe Vf Papusa, ajungem pe Vf Papusa Mica, o luam spre Vf Custura si ne lasam in jos spre cel de-al treilea loc de campare, Stana de Rau.

La fiecare loc de campare gasesti si cate un refugiu Salvamont unde poti discuta cu cei de la Salvamont despre traseu, despre munte si poti obtine informatii pretioase.

Ziua patru:

Stana de Rau – Vf Custura (2.457 m) – Cabana Buta (ultimul loc de campare)

Plecam spre Vf Custura, cu inima cat un purece pentru ca deja incepuse sa se innoreze. O luam usor spre traseul minunat si dupa aproximativ 2 ore de mers ajungem intr-o poiana foarte frumoasa:plina de rauri, cascade ce coborau din varf, un lac mare. O minunatie! Dupa, incepem sa urcam din nou pe pietre si stanci si ajungem aproape de Vf Custura, cand incepe o mica ploaia de vara, ce a tinut 20 min, plus 10 minute de mazarica. Inca un detaliu foarte important! Niciodata sa nu plecati fara o pelerina de ploaie la voi, pentru ca pe munte vremea este foarte schimbatoare: acum e soare, acum incepe ploaia. Facem 2-3 poze pe varf cu placuta, trec norii, reconfiguram traseul si o luam usor spre Cabana Buta.

Campam la Cabana Buta, ne alaturam unui grup de copii veniti in tabara, cantam cateva cantece si ne indreptam spre ultima seara petrecuta la cort in Retezat.

Ziua cinci:

Cabana Buta-Cheile Butii – Buta- Lupeni –Petrosani –Tg Jiu –Bucuresti

Plecam de la Cabana Buta si ne indreptam spre Cheile Butii. Un loc frumos, asemanator Cheilor Bicazului, dar nu la fel de mediatizat si populat. Dupa ce camarazii mei gasesc o pestera, fac 3-5 poze, se intorc la locul unde ma odihneam si pornim spre Buta, primul sat care facea legatura cu civilizatia urbana. Dupa schimbarea microbuzelor in Lupeni si Petrosani, ajungem in Tg Jiu, unde nu puteam rata Parcul Brancusi si Coloana Infinitului. Din pacate, fiind destul de departe pozitionate unul de celalalt, preferam sa vizitam parcul, iar la coloana sa facem o poza din microbuzul ce ne-a dus inapoi acasa.

Asta a fost experienta din Retezat. Pot spune, cu mana pe inima, ca nu am dormit in viata mea mai bine decat am dormit in cort in aceea saptamana. Ce am invatat? Ca nu trebuie sa car lucruri inutile, ca nu trebuie sa iau multa mancare, ca oricum odata pornit la drum, apa e suficienta si niste ciocolata sa iti da putere, ca am nevoie de o pelerina mai buna, de leucoplast si fasa pentru a-mi pune pe basicutele aparute inevitabil de la coborare. Si cel mai important sa pun gunoiul intr-o punga si sa il iau cu mine, sa nu il arunc decat atunci cand ajung la primul tomberon din civilizatie.

Ca sa ne facem traseele, noi am folosit acest site.

* text si fotografii: Melania Neagu

 

Despre mine:

Calatoriile sunt binecuvantarea mea si am reusit sa imi transform pasiunea in job. Sunt consultant in marketing turistic, dar imi place sa ma definesc ca antreprenor, sunt workaholic si bucuros ca am crescut de la zero, alaturi de echipa mea, agentia de Evenimente, PR si Marketing Travel Communication Romania, dar si Asociatia Travel Focus. Sunt implicat in mai multe organizatii nationale de promovare si dezvoltare a antreprenoriatului, am o diploma de licenta in Marketing (ASE Bucuresti), un masterat in Comunicare (SNSPA), un Executive MBA pe care l-am absolvit la WU Vienna University (2013-2015) si un curs de Global Strategy absolvit la Carlson School of Management (University of Minnesota, SUA). Revista Forbes m-a inclus in 2013 in topul “30 de tineri sub 30 de ani in Romania”, sunt mereu optimist si un prieten de cursa lunga – mai multe detalii despre mine gasiti aici.

22 de păreri la “Romania e frumoasa (50): Parcul National Retezat

  1. No offence, dar mai aveti muuulte de invatat pana sa scrieti un articol in care sa dati sfaturi altora despre mersul pe munte.

    Am gasit multe greseli atat in ce ati scris, cat si in echipamentul cu care v-ati dotat…

    Puteati cel mult sa relatati experienta voastra in calitate de novice, nu sa dati sfaturi!

    Mare atentie!

  2. @ Alexandra: sunt sfaturi de incepator; si eu as fi scris aceleasi lucruri pentru ca nu sunt expert. daca vrei sa ne ajuti, astept niste sfaturi de la tine, aici in comentarii!

  3. Nimeni nu s-a nascut expert, cu totii am fost incepatori pe munte la un moment dat. Important e sa nu consideram ca daca mergem cateva ture pe munte suntem in masura sa dam sfaturi altora.

    E suficient sa spui ce ai patit tu, si cei ce vor sa invete de pe urma ta vor invata oricum…

    Sper exemplu nu poti sa dai sfat ca nu tre sa iei mancare si ca iti ajunge apa si ciocolata. Unii nu pot face trasee de o zi intreaga fara macar 1-2 senvisuri.

    Pe urma sa spui ca „odata pornit la drum, apa e suficienta” nu e ok. Nu e o regula care se preteaza oriunde. De fapt se preteaza in prea putine locuri. Nici macar in Retezat nu e apa la tot pasul, darmite in alte masive unde nu exista nicio sursa de apa pe un traseu de 10 ore.

    Cine a scris articolul inca nu are intelese unele chestii de baza despre munte. Exprimarea „drum inscriptionat cu cruce galbena, ceea ce inseamna un traseu de dificultate medie, in urcare” da de gol chestia asta…

    Sunt multe, multe chestii, pe care le inveti dupa ce umbli ceva mai mult pe munte, citesti, iti planifici singur turele, vorbesti cu oameni pasionati de munte, etc…

  4. Auzi,de mult ma tin sa te intreb: cum se poate abona cineva ca sa primeasca comentariile ce vin dupa comentariul pe care l-a postat la un anumit articol? Ca zau daca gasesc 🙂

  5. Eh, da nici n-am zis ca a dat impresia ca e experta.
    Ziceam si eu asa… poate un pic cam dur, recunosc, ca e mai bine sa nu dai sfaturi cand te afli la inceput…

  6. Hai c-am bulit si erata. Ma rog, nu mai conteaza, era ideea ca sunt de acord 🙂

    Zi-mi cu abonarea la comentarii te rog 🙂

  7. Ma simt datoare sa imi exprim bucuria cu care am primit acest articol, cel putin „ca sa trag la cantar” de partea cealalta. 🙂

    Foarte relaxanta si binevenita recenzia Melaniei, si cu bucurie primesc sa aud ca si cei care incep mai tarziu a se bucura de beneficiile pe care ti le poate aduce o drumetie montana, pot fi atat de revigorati.

    Numai bine si la cat mai multe drumetii!

    Cata

  8. Auzisem undeva expresia „Avem o tara minunata , ce pacat ca e poluata’ parea o gluma atunci cand am auzit-o prima data acuma… ii dau multa crezare.

  9. Minunata excursia si eu imi doresc de mult sa merg pe Retezat!Poate ma ajuta cel de sus si o fac insfarsit…..

  10. Buna,

    Alexandra nu am dat sfaturi, doar am povestit excursia de care eu am fost foarte incantata. Cine vrea sa mearga pe munte si nu e obisnuit nu o sa se ia dupa articolul meu. Sunt oameni care fac asta de mici si ofera informatii pretioase(si eu am citit un articol in care imi spunea cum sa imi asez ghizodanul). Nu m-am dat experta si nici nu am de gand sa o sa fac. Pana acum nu am facut decat 4 trasee, 3 in Bucegi si asta in Retezat, asa ca nu am pretentii de un invatat cu muntele. De exemplu anul trecut in primul traseu nu mi-am luat suficienta mancare, dar fiind un traseu scurt m-am alimentat cu mancarea prietenilor:).
    Nu am zis sa isi ia doar apa si ciocolata, am si precizat ca odata porniti la drum nu o sa te opresti sa mananci conserve sau ce mai ai prin ghiozdan pentru ca te cuprinde peisajul si uiti de foame.La mine, cel putin, asa s-a intamplat.
    Din cate vad esti cunoascatoare si imi pare rau daca te-a jignit in vreun fel ceea ce am scris, dar nu a fost un articol de dat sfaturi:)
    Razvan multumesc pt articol.

    O seara buna,
    Melania Neagu

  11. Doamne fereste, cum sa ma jignesti? Ca doar nu ai zis nimic de mine in articol 🙂

    Poate tu nu ai intentionat sa dai sfaturi, dar daca citesti din afara, asa pare pe alocuri.

    Am fost si eu incepatoare la randul meu si avand un blog de asemenea, chiar daca povesteam excursiile pe care le faceam, ma feream sa dau sfaturi pentru ca stiam ca din cateva ture nu am cum sa stiu prea multe.

    Articolul acela despre cum sa iti asezi „ghiozdanul” e posibil sa fi fost scris chiar de mine 🙂 ma rog, asta e mai putin important, dar te rog mult, nu mai spune „ghiozdan”. Cu ghiozanul se merge la scoala, pe munte se merge cu rucsacul. Sunt doua chestii total diferite. Daca la scoala poti merge cu rucsacul de munte daca vrei neaparat, daca mergi pe munte cu ghiozdanul, te cam rupe la spate.. 🙂

  12. Daca traseul are marcajul cruce inseamna ca se va intersecta,la un moment dat, cu un alt traseu.Este un traseu de legatura cu altul. Si pentru o tura in Retezat, un ghiozdan nu e prea indicat. Si, Melania, chiar daca te fura peisajul, pe munte nu trebuie sa apuci sa simti ca ti-e foame sau sete. Trebuie sa te hidratezi constant, chiar daca nu simti neaparat ca ti-e sete, si odata plecat TE OPRESTI sa mananci. Faci un popas si mananci, mai ales daca e un traseu greu si de durata. Organismul tau are nevoie de energie.

  13. Interesant traseu, frumoase peisaje. Cine fuge de Romania, probabil nu a avut ocazia sa vada aceste fotografii (sau altele asemenea) !

  14. multumesc!caprele negre nu, dar marmotele da…vreo 2 am vazut:)daca mai tine vremea incercam un Piatra Craiului, daca nu la anul:)

  15. daca vreau sa rezerv camera la cabana pietrele in retezat cum fac, dl.Radoi nu raspunde.

  16. @Melania Felicitari pentru articol – simplu, frumos, sincer, adevarat,

    @Alexandra Armonie, simplitate, frumusete, compasiune, camaraderie… asta mi se pare mie esenta muntelui. Poti merge pe munti si descrie cum a fost si ce ai simtit si fara sa fii „expert”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Aboneaza-te la newsletter

Nr. abonati RSS & Newsletter

Michelin

Copyright

Materialele postate pe acest site imi apartin in totalitate sau apartin colaboratorilor mei si se afla sub protectia Legii Dreptului de Autor. Preluarea lor se poate face doar cu acordul scris al autorului si cu citarea sursei. La sfarsitul fiecarei preluari de text trebuie sa existe un link catre acest blog.
Positive SSL on a transparent background