Mai toata lumea stie despre Monica Tatoiu, fostul CEO Oriflame Romania, ca este o femeie puternica si plina de viata. Dar nu stiu cati dintre voi stiu ca atunci cand era manager avea 4 luni de concediu pe an si ca in companie i se spunea „Cabinetul 2” (aluzie la Elena Ceausescu). Acum cateva saptamani, am discutat mai bine de 2 ore cu Monica Tatoiu despre Business si Travel. Miercuri (16.06.2010) vom afla pe unde calatoreste Monica Tatoiu, care este locul sau preferat de pe planeta si cat cheltuie intr-un concediu. Dar pana atunci, vorbim despre un model aparte de manager si despre ideile de Business ale sale.
Cum se simte criza in Oriflame?
Anul trecut am avut o scadere de 10%. In ceea ce priveste angajatii, am taiat locuri de munca. Am mers in depozit si le-am spus: trebuie sa plecati 20%. Voi alegeti cine pleaca. Primul trimestru din 2009 a fost foarte bun, insa prabusirea economiei s-a produs imediat dupa Paste, anul trecut.
Ati renuntat la Oriflame? Ce veti face in continuare?
Visul meu este sa fac un business cu lanturi de camine de batrani dupa modelul american sau al comunitatii evreiesti. Este adevarat ca deja exista cateva mai deosebite in acest moment in Romania, dar sunt exact dupa modelul romanesc: daca este nisa, atunci hai sa cerem preturi imense. Modelul de business este sa administrez fondul imobiliar al batranilor din camin, inchiriez locuintele batranilor iar cu banii obtinuti investesc in camine. In momentul in care batranul decedeaza, proprietatea re-intra in posesia familiei.
„Cand lucram in Oriflame imi luam 4 luni de concediu pe an” isi incepe Monica Tatoiu discutia despre business si travel. „Eram mereu cu laptopul dupa mine, indiferent unde eram in concediu. Imi place ca acolo unde ajung in calatorii sa merg prin piete, pentru ca pietele sunt tot vanzare directa, ca si Oriflame. Imi iau peste tot carnetulul cu mine si notez tot ce este nou, pentru ca in ziua de astazi nu trebuie sa mai inventezi nimic, ci doar sa copiezi. Cine vrea sa inventeze ceva, pierde bani si timp.
Top-managementul trebuie sa mearga cu metroul. Distractia trebuie separata de munca iar eu cred ca viitorul in management il reprezinta coborarea managementului in strada. Viitorul nu mai este la birou. Lucrurile pe care le faci cu placere, le faci mereu bine.
Un director trebuie sa stie sa delege. Eu cand primeam un contract, nici nu il citeam. Il dadeam mai departe. Cand incepi cu tine, oamenii te urmeaza; exemplul trebuie sa plece de la tine.
Imi povesteati ca mai aveti si alte idei. Ce proiecte aveti in acest moment?
Eu asa sunt, nu pot sa stau. Am o lista intreaga de proiecte: tabere pentru copii (pentru ca acum sunt multe, dar sunt scumpe – rata de profitabilitate in servicii nu trebuie sa depaseasca 15%), creative writing, modificarea legii privind protectia animalelor si un proiect de mediu (pentru ca eu sunt total impotriva proiectului Rosia Montana).
Va tenteaza politica?
Doamne fereste! Doar daca as fi un dictator. Eu cred in „dictatura luminata”. Cand eram mica, tatal meu era cardiolog si aveam multi bani, insa mie imi dadea doar 25 de lei pe saptamana. Parintii mei donau o mare parte din bani la manastiri sau in proiecte sociale, iar la sfarsitul lunii nu erau bani in casa. Eu muncesc de la 16 ani, am dat meditatii cand eram clasa a-X–a ca sa mai castig ceva. De aceea nu inteleg oamenii care nu muncesc, dar se plang.
Sunteti o persoana fericita?
Fericirea este atunci cand iti doresti ceva, investesti timp si efort in realizarea acelui lucru si in final SE LEAGA. Atunci esti fericit. Nu stiu daca sunt total fericita pentru ca am multe proiecte si nu stiu daca o sa-mi iasa. Anul 2010, Anul Tigrului, este anul in care pui samanta, trebuie sa ai rabdare si in anii urmatori o sa incolteasca.
Ce sfaturi ati da unui tanar la inceput de cariera?
Sa citeasca. Mintea este ca un burete, asa ca trebuie sa citesti si sa calatoresti. Pe vremea cand nu puteam iesi din Romania, calatoream foarte mult in tara.
(miercuri, 16 iunie 2010, urmeaza povesti de calatorie cu Monica Tatoiu)
Am vazut-o pe doamna Tatoiu acum 3 ani la o emisiune cand povestea despre calatorii, despre locurile in care a fost. Si cam fusese peste tot. Sunt curios in cate tari a ajuns.
Mie cucuoana asta (n-o sa ii zic „doamna Tatoiu” ca nu merita) mi se pare una din falsele valori promovate de societatea noastra de tranzitie. Se baga in seama pe la toate posturile TV cu o fata congestionata de pedagoaga natiunii, dar tot ea recunoaste (si tot la TV) ca nu e in stare sa isi educe propriul copil pe care l-a scapat din mana.
Cand ai o astfel de problema stai cuminte in banca ta si nu iti pui poalele in cap. Vorbesc foarte serios.
In rest cum a ajuns ea top-manager, cati bani face si pe unde umbla chiar nu ma intereseaza. Normal ca atunci cand ajungi prin stratosfera rarefiata a top-managementului ajungi si sa bagabontesti cu cuvinte frumoase.
Cum nu o tenteaza politica? Nu a candidat la primaria Bucurestiului din partea unui partid si se mahalagea cu Basescu pe la TV?
In rest, eu citesc si calatoresc si fara sa imi spuna ea.
(S-ar putea sa nu imi publici comentariul ca sa iti mentii blogul gingas. In numele libertatii de expresie te-as ruga sa o faci.)
Doamna Tatoi este o fire energica si adesea incomoda pentru interlocutori. Are insa idei, succes in afaceri si deseori dreptatea este de partea ei. Merita citite interviurile si urmarite dialogurile acestei doamne careia ii doresc sanatate.Multumim pentru posibilitatea pe care ne-o oferiti prin postarea acestui interviu.
Am urmarit astazi dialogul nefericit in direct pe Relitatea TV dintre Monica Tatoiu si Vadim Tudor…
Realizatoarea emisiunii a fost nevoita sa stopeze grobianismele „domnului” sus-numit…
(author)
@ Mihai: Problema cu „propriul copil”, expusa mediatic, pare mai grava decat este in realitate. Relax, nu e chiar asa…am discutat si despre asta cu Monica Tatoiu.
Stii cum e Mihai cu imaginea publica? Uneori oamenii sinceri si deschisi au de pierdut….
P.S. Ti-am publicat comentariul, iar blogul tot gingas a ramas. 🙂
🙂
Vrajeala !
S-a autoexpus mediatic. Nimeni nu i-a cerut, nimeni n-a cautat-o, nimeni nu i-a deconspirat povestea cu fiul, pe nimeni nu a interesat problema ei din familie, ea s-a dus de buna voie la TV si a zis in gura mare ca si-a scapat copilul de sub control, ca nu mai stie sa il tina in frau. Ea a facut din drama panarama.
Iar daca tu imi spui sa stau linistit ca lucrurile nu sunt chiar atat de grave … atunci cu atat mai multa vrajeala!
🙂
(Sa nu cumva sa crezi ca sunt patimas fata de subiectul asta, mi-am zis si eu parerea. S-ar putea sa ma insel amarnic.)
Pentru Mihai,
Trebuie sa explic povestea cu copilul meu.
Sunt profesor de meserie si pentru mine creterea copilului ,evolutia adolescentului spre maturitate este la fel de importanta cum este pentru un medic orice om bolnav pe care il intalneste.
Si atunci cand eram profesor exemplificam conceptele cu experiente personale pentru ca atunci devi mai credibil si receptorul se deschide spre discurs.
Toti adolescentii trec printr-un moment de rebeliune. Unii nu se maturizeaza niciodata.Important este ca sa intelegem ca indiferent de cine sunt parintii problemele tinerilor sunt aceleasi si parintii trebuie sa inteleaga sa nu-i judece,dimpotriva ,sa fie alaturi de ei in trecerea prin apele tulburi.Am facut-o alaturi de elevii mei si acum ceva vreme alaturi de copilul meu .Atata tot. Presa a transformat un discurs pedagogic intr-o stire .Asta se vinde in Romania.
Si mie imi plac anumiti oameni si altii nu.Gusturile sunt dependente de formarea initiala a fiecaruia. Oamenii sunt diferiti si din acest motiv lumea este plina de oportunitati Prejudecatile ne impiedica insa sa invatam din experienta altora.Cand eram tanara eram si eu la fel de intransigenta.Retrospecyv acum realizez ca am ratat cateva oportunitati de a evita greseli pe care le-am facut din lipsa de intelepciune.
Oricum multumesc si pentru inversunarea cu care sunt judecata.Inseamna ca am inceput un dialog cu cineva de la care pot invata sa devin mai buna.
Pentru Monica Tatoiu,
Mi-ati raspuns civilizat desi aveati toate motivele din lume sa imi dati o replica din categoria „ba pe a ma-tii”. 🙂
M-ati bagat in seama elegant desi eu v-am facut „cucoana asta” si nu „doamna”.
Pentru delicatetea asta eu va multumesc si o sa va mai scriu cateva randuri, desi nu o sa imi retrag cuvintele de mai sus, ele reprezinta fix ceea ce cred.
Dumneavoastra sunteti o persoana publica, iar eu nu sunt. De asta mi se pare echitabil sa va zic si ceva despre mine, ca sa stiti cu cine ati avut de a face. Asa mi se pare mie corect.
Am 30 de ani. Sunt inginer programator. Provin dintr-o familie in care mama a fost toata viata profesoara la catedra la nivel de scoala generala si i-au trecut mii de copii prin fata ochilor. Daca v-ati intalni cu mama mea ati avea ce discuta ore in sir.
Eu nu am fost un adolescent rebel, desi stiu ce inseamna si asta. Dimpotriva am fost un adolescent model, mama mea mi-a multumit de curand ca am fost cuminte la viata mea. Va dau dreptate cand spuneti ca unii oameni nu se maturizeaza niciodata.
Am invatat bine, am parcurs toate etapele sistemului nostru de invatamant (de stat, niciodata privat) de la primele 8 clase primare pe care le-am terminat cu media generala 10, trecand printr-un liceu foarte bun din orasul meu, pana la o facultate si un master in domeniul calculatoarele pe care le-am terminat cu o medie generala 9. Toate in orasul natal Craiova.
Din sistemul nostru de invatamant mai mult de o bursa de 4 luni in Germania in timpul facultatii nu am avut parte.
In campul muncii am avut sansa sa muncesc si in Romania si in strainatate. Intotdeauna din postura de programator, simplu executant, negrisor pe plantatie. Niciodata middle-management, niciodata top-management. Mi-am facut treaba de asa natura incat oamenii (din Romania, Italia, Malaezia si poate o sa fie si alte locuri in viitor) la sfarsit au fost multumiti de prestatia mea, desi eu nu sunt cel mai destept sau cel mai talentat programator de pe lume.
Nu am copii, nu sunt casatorit, nu am prietena si sunt foarte pribeag. Locuiesc intr-un apartament pentru care platesc rate la banca, a carui valoare de piata este egala cu taxa de scolarizare pentru doi ani a fiului dumneavoastra. Sunt doar cifre seci. Nu spun treaba asta cu malitiozitate sau ironie, ati facut banii astia intr-un mediu privat, daca as fi in postura dumneavoastra si as avea aceeasi situatie materiala ca dumneavoastra as face absolut la fel pentru fiul meu. Cred ca investitia in educatie e cea mai profitabila investitie.
Am facut acest scurt tablou pentru ca nu ma ascund, nu „dau si fug”. Mi-am publicat comentariul sub numele real si mi se pare normal sa stiti cu ce fel de persoana ati dialogat.
Nu va detest, nu sunt patimas, nu sunt inversunat impotriva dumneavoastra.
Dumneavoastra v-ati expus public la tv si eu am comentat. Ceea ce nu mi-a placut, mi s-a parut strident in prestatia dumnneavoastra publica este personalitatea contrastanta pe care ati dezvoltat-o in discurs: la proba teoretica, pe diverse teme (educatie, afaceri) ati fost de o intransigenta extrema, cand spuneti ceva o spuneti cu o asemenea fermitate de zici ca o sa crape peretii studiolui de televiziune. 🙂
La proba practica, mi s-a parut lamentabila prestatia, mi s-a parut ca ati facut o mare greseala expunandu-va problemele dumneavoastra intime cu copilul la tv, un subiect care nu intereseaza opinia publica. V-a cerut cineva acest lucru?
Nu vi se pare contrastant?
Spuneti ca ati fost si dumneavoastra intransigenta ca mine in tinerete si n-ati avut prea multe de castigat. Nu stiu daca sa ma bucur sau nu ca ne-am asemana putin. Spuneti ca ati avea ceva de invatat de la mine. Eu nu am ce sa va invat pe dumneavoastra, dar ati putea sa cititi lucrurile care le spun mai jos si sa le luati in considerare, fara sa credeti ca va dau lectii.
1. NICIODATA, SUB NICIO FORMA, nu mai bagati copilul la inaintare la tv. Nici de bine, nici de rau. Asta e o problema intima si personala. Un concept precum „crearea unui brand coerent de femeie de afaceri puternica” e un concept abstract. O bagabonteala. Ceva pe care eu nu dau doi bani si in sfera lucrurilor profunde de pe lumea asta nu valoreaza doi bani. Un copil e ceva foarte concret care valoreaza mult mai mult. Nu ma pricep deloc la psihologie, dar cred ca orice psiholog de pe lumea asta v-ar spune sa apelati intai la valorile fundamentale ale familiei pentru rezolvarea problemei si pe urma sa ajungeti la un factor extern (psiholog, popa, televiziune).
2. NICIODATA sa nu mai acceptati sa participati la aceeasi emisiune cu CV Tudor. Oricat de proasta credeti ca e parerea mea despre dumneavoastra, parerea mea despre Vadim e infinit mai proasta. E unul din personajele detestabile ale vietii noastre publice. Stiti vorba aia: „cand te bagi în troaca, te mananca porcii”. (Sper acum sa nu scrie si Vadim pe blogul lui Razvan Pascu, sa fiu nevoit sa raspund si lui. Nu o sa ii raspund. 🙂 )
3. Tine de gusturi. Mie imi plac oamenii foarte sinceri. Dar nu mi-a placut de dumnevoastra cand intr-o emisiune de divertisment v-ati apucat sa spuneti ca ati fost foarte nebuna in tinerete si ati avut foarte multi iubiti. Citez cu aproximatie. Ati facut un gest ieftin de a soca. V-ati tabloidizat din proprie initiativa. La varsta senectutii. Puteati sa nu o faceti.
In final eu va doresc cu toata sinceritatea foarte multa sanatate, sa va duceti viitoarele proiecte de afaceri la indeplinire, sa creati locuri de munca pentru romani, sa va bucurati de fiul dumneavoastra si sa il vedeti acolo unde doriti dumneavoastra sa il vedeti.
Daca doriti sa mai imi scrieti ceva in legatura cu ce v-am spus, eu o sa citesc. Dar nu o sa va mai dau replica, dialogul nostru se termina din partea mea.
(author)
@ Mihai, daca o sa lase Vadim Tudor vre-un comentariu pe blogul meu, inchid blogul a doua zi. 🙂 Inseamna ca mi-am gresit complet pozitionarea. 🙂
Pentru Mihai, dar si pentru Doamna Tatoiu,
Am 32 ani, sunt medic si lucrez ca director de marketing intr-o companie multinationala destul de cunoscuta in Romania. Nu folosesc produse Oriflame. Nu am avuzit nimic din ceea ce ati comentat aici, pentru simplul motiv ca nu ma prea uit la Tv. Ma informez on line, de obicei, in momentele de ragaz de la locul de munca (atunci cand ele exista). Poate va intrebati de ce ma amestec in dialogul vostru. Pentru ca stiu ce inseamna sa fii o femeie prea ocupata de cariera proprie, disperata ca ti-ai putea pierde functia daca nu muncesti destul, ca nu vei castiga atat cat sa-ti mentii standardul de viata cel putin, daca nu sa ti-l cresti, dar stiu si ce inseamna sa fii mama de baieti. Mama mea era profesoara si, din cate stiu eu, dupa ce si-a dat si gradul I, avea o norma de 16 ore/saptamana. Eu muncesc 16 ore in mai putin de 2 zile, din pacate, si diferenta o rapesc copiilor mei. Nu pot sa spun ca mi-am scapat copiii din frau, dar cel mic a avut nevoie de logoped si de o atentie deosebita pe care eu i-am acordat-o in special dupa ce psiholoaga (logopeda) mi-a spus ca are mai multa nevoie de mine. Atunci „m-am trezit” si am zis „Pana aici!!!”
Mihai, sa nu judecam inainte de a trece prin ceva….cel putin asemanator. E usor sa criticam, e mai greu sa fim parinti sau modele. Toti gresim, dar gresala recunoscuta e pe jumatate iertata. Iar daca vorbim despre o persoana publica, mi se pare mult mai OK sa-si „deconspire” problemele, decat sa le aflam din ziare de scandal sub titluri de genul „Secretele Doamnei Tatoiu”, de parca distinsii paparatzii ar fi facut mari sapaturi in Egipt (iertata fie comparatia).
Mihai, spui ca nu ai fost un copil/adolescent rebel, insa prin opiniile transante pe care le emiti ne demonstrezi ca ai amanat faza rebela pentru maturitate (la cei 30 de ani ai tai inclin sa te consider matur, cu oarece rezerve totusi). Trebuie sa intelegi ca in viata nu exista doar alb si negru, ci si o multitudine de griuri.
Doamna Tatoiu, sa nu intelegeti prin asta ca as fi un fan al dvs., nici pe departe. Nu sunt genul care calca pe cadavre pentru a reusi in viata. De aceea nu ocup si cel mai probabil nu voi ocupa functii de conducere, desi am pregatire in domeniu.
BTW, nici fanul lui CVT nu sunt…chiar, intre CVT si Paunescu, care e mai rau?
Nu cunosc bine persoanele in discutie (Mihai, pe tine te-am intalnit de cateva ori, de Doamna Tatoiu nu stiu decat unde a lucrat si atat, nu privesc la TV de ani de zile si nu ii simt lipsa, iar din online prefer sa culeg alte informatii decat stiri care nu sunt indispensabile vietii). Insa calatorind prin lume am invatat un lucru: nu da lectii oamenilor, nu spune „niciodata” si nu te pozitiona tu in niciun fel. Spune ce ai de spus si lasa-i pe ceilalti sa te puna in raft mai sus sau mai jos, respectiv sa se raporteze la tine. Iar pentru ca suntem in Romania, nu lua lucrurile personal. Citeste inca o data comentariul tau initial, raspunsul Doamnei Tatoiu, apoi al doilea comentariu al tau: tu ai luat lucrurile personal si te-ai infuriat (aflam in al doilea comentariu al tau de ce), dansa ti-a raspuns fara sentimente, punctual, tie ti-a mai scazut furia (nici nu se putea altfel fara sa iti dai singur bile negre), insa totusi furia ta transpare si in ultimul mesaj (alaturi de ceva frustrare probabil legata de propria copilarie sau de cea a unor apropiati). Cu alte cuvinte, fara sa o spui concret, exact de ce o acuzi pe dansa faci tu. Merita oare?
[…] ce am citit despre Business in prima parte a interviului, cea de-a doua parte este dedicata „calatorului” Monica Tatoiu. Probabil ca deja va imaginati […]
Interesante opiniile de mai sus. Eu as aduce in discutie si un punct de vedere mai subiectiv.
Nu cred ca poti judeca cu deplina detasare, obiectivitate o problema in care esti subiect alaturi de copilul tau.
De asemenea, este greu de admis ca poti da sfaturi de educatie a copiilor cand tu insuti nu ai educat un copil. Cine stie cine are mai multa dreptate intr-un conflict deschis care are evolutii imprevizibile. Am trecut prin toate etapele , cu solutii bune , dar si cu erori , de care mi-am dat seama, dar nu prea tarziu…
@Bucharestian
Iti multumesc foarte mult pentru comentariu.
Ai dreptate in ceea ce ma priveste, am inteles perfect ce ai scris si o sa trag invatamintele de rigoare.
Eu pe tine te admir pentru calatoriile tale si o sa te urmaresc si in continuare in prestatia ta publica sub forma siteurilor de care te ocupi.
Ai dreptate, ne-am intalnit de cateva ori (ultima oara inainte sa iei avionul spre Irak), dar nu te cunosc bine ca persoana.
Totusi…
Chiar nu stiu cum sa iti scriu ceea ce urmeaza fara sa transpara furie si atitudini transante. Dar iti propun si eu un fir logic, nu stiu cat e de adevarat sau nu. Nu judec.
1. Monica Tatoiu a fost la TV, s-a expus in compania altor pesoane publice, s-a exprimat despre diferite subiecte, unele de interes public, altele foarte departe de interesul public. In stilul domniei sale, de urmarit.
2. Eu am comentat pe blog despre prestatia domniei sale. In stilul meu (nepoliticos, imatur, transant, fara nuante, inversunat, cu 1.2.3. si „NICIODATA”).
3. Tu ai comentat pe blog despre prestatia mea. In stilul tau (cu parantezele de rigoare)
Intrebarile mele pe care ti le pun fara nicio inversunare, cat se poate de amiabil (nu stiu cum sa scriu altfel, nu sunt un maestru al stilului): Nu crezi ca ai intrat si tu putin in „hora” asta?
Sau consideri ca esti in afara ei chiar si dupa ce ti-ai publicat comentariul?
In firul asta logic al intamplarilor nu te-ai pozitionat si tu intr-un fel si ai judecat?
Eu zic: o reactie genereaza o reactie care genereaza o alta reactie. Stilul difera, dar toti ne pozitionam, judecam si tragem concluzii.
In rest am bagat la cap tot ce ai zis tu (pe bune, conteza ce mi-ai scris) si nu o sa se mai intample pe viitor.
Da, nu merita.
(author)
Baieti,
Ne-am indepartat de subiect. Imi sunteti prea dragi amandoi si va admir prea mult pe amandoi asa ca va rog sa ne rupem putin de discutia asta.
Asa ca:
Mihai: banuiesc ca esti in continuare la Roma, muncesti. Asa ca: la munca! 🙂
Alex: asa este felul lui Mihai, e mai direct. Eu il cunosc mai bine, am strabatut tot Egiptul alaturi de el. E super baiat si atunci cand il cunosti mai bine stii ca firea lui directa e de preferat unuia care spune acelasi lucru, dar cu ocolisuri. Cred ca nu a fost cu rautate comentariul lui ( poate doar primul putin 🙂 ). P.S. Cauta un traseu mai usurel pentru mine, poate mergem sambata asta pe munte! 🙂
Mihai: nu raspund intrebarilor retorice, acelea sunt adresate de catre om sie insusi, desi in aparenta sunt indreptate catre altii. Poti continua, eu nu o voi face, mi-am expus parerea si nu doresc mai mult.
Razvan: trasee sunt destule, insa hai sa le discutam pe e-mail.
🙂 Trei burlaci in jurul unei Doamne….fiecare cu alta opinie. Cred ca Doamna Tatoiu a fost mai mult decat magulita. Chiar mi-a placut, in final…
Doamna Tatoiu este diferita de alti invitati care vin la emisiuni in general economice – diferita!> de ce? pentru ca are personalitate, si e constanta in gandire – profunda, de altfel.. asa ca avand in vedere faptul ca televiziunile sunt, stim bine! impartite – d-na tatoiu are acelasi argument in comentarii indiferent de postul tv. – si asta conteaza mult in profilul de ce nu de „formator de opinie”
Razvan, felicitari pentru modul cum ai scris interviul!
Blogul meu nu e atat de serios ca al tau 🙂
Pe doamna Tatoiu o admir pentru ca nu se lasa invinsa de greutati.
CU RESPECT SI STIMA DOAMNA MONICA TATOIU !
SUNTETI UN MODEL CULTURAL SI SPIRITUAL PENTRU SOCIETATEA IN CARE TRAIM !
CARE NU APRECIAZA VALORILE UMANE .
ASA CUM SUNTETI DUMNEAVOASTRA , STIMATA DOAMNA MONICA TATOIU !
VA DORESC MULTA SANATATE , BUCURII SI REALIZARI IN TOATE PROIECTELE DE VIITOR !
CU MULTA ADMIRATIE !
Doamna Tatoiu e o figura publica atipica, de apreciat pentru sinceritatea sa, pentru transparenta de care a dat dovada, inclusiv cu anumite momente de cotitura din viata domniei sale. De blamat pentru greselile facute? Nu cred!!! Singura persoana care ar putea s-o blameze ar fi ea insasi, dar nici asa, pentru ca trecutul trebuie sa ramana in urma!