Off-topic: Dupa 20 de ani…

Acum fix 20 de ani incepea la Timisoara ceea ce mai tarziu avea sa se numeasca „Revolutia Romana„. Nu vreau sa intru in detalii pentru sunt multi altii care ar putea scrie mai mult, mai bine si mai documentat decat mine, ce au insemnat acele zile pentru evolutia noastra ca natie.

Strict referindu-ma la mine, aveam aproape 5 ani cand s-a intamplat totul, asa ca nu imi mai amintesc mare lucru. Am fost destul de norocos sa ma nasc suficient de aproape de Revolutie pentru ca memoria mea sa nu fie incarcata cu amintiri triste cu „acele vremuri”, dar si sa traiesc suficient in acea perioada astfel incat sa nu pot uita ce inseamna comunismul. Imi amintesc destul de bine de cartelele care erau insemnate la alimentara cand cumparai zahar si oua, imi amintesc cum imi turna ulei cu polonicul in sticla maronie cu care ma trimitea mama la cumparaturi, imi amintesc gatul gros al sticlei de lapte, coada care se forma de seara si diminetile in care ma trezeam singur pentru ca bunica mea astepta sa cumpere lapte proaspat de la Alimentara.

Dupa 20 de ani nu avem toti prea multe, dar macar suntem liberi. Si daca ne-am obisnuit cu totii sa criticam si sa spunem lucrurile rele de fiecare data inaintea celor bune, cred ca totusi, asa „inapoiati” cum suntem, avem multe lucruri pentru care putem fi fericiti. In primul rand libertatea.

Ma gandesc uneori, cunoscandu-mi firea independenta, cat de groaznic ar fi fost pentru mine sa-mi traiesc maturitatea pe vremea comunismului si cat de mult, poate, as fi avut de suferit din cauza independentei mele. Ma gandesc cum au trait oamenii atatia ani cu frica ca cineva le asculta telefoanele sau ca o ruda apropiata ii „toarna” la Securitate. Incerc sa imi imaginez cam ce simteau oamenii acelor vremuri cand bisericile erau daramate pentru a se construi cartiere intregi de blocuri cenusii sau cand se anuntau recorduri de productivitate in agricultura, iar oamenii abia aveau ce manca.

Nu o ducem toti foarte bine nici macar dupa 20 ani. Dar macar suntem liberi sa ne decidem soarta. Putem sa alegem sa muncim din greu pentru mai mult sau sa stam si sa ne plangem, putem sa incercam sa contribuim la schimbarea tarii sau sa dam vina intr-una pe altii, avem dreptul sa nu ne convina si sa spunem asta foarte clar pe bloguri, pe Twitter sau pe TV. Si nu mai trebuie sa ascultam Europa Libera pe ascuns. Putem vizita aproape toata Europa fara vize si documente multe, putem ajunge in Japonia sau Singapore (de exemplu) doar daca avem bani de avion si fara sa dam socoteala multa cuiva, putem sa ne petrecem vacantele la mare la greci sau in muntii austrieci, putem sa navigam liber pe internet si putem sa citim aceste randuri scrise de catre Razvan Pascu. Iar cand lucrurile nu sunt asa cum vrem noi sa fie, putem sa dam vina pe coruptie, pe sistem sau pe oricine altcineva in afara de noi insine. Suntem liberi! Liberi sa participam la schimbare sau liberi sa comentam continuu si sa fim nemultumiti, liberi sa muncim sau liberi sa fim someri.

Iar pentru acest lucru trebuie sa ii multumim lui Gorbaciov, Papei Ioan Paul al-II-lea si tinerilor romani care au devenit eroi nationali. Ma inclin in fata tuturor celor care (buni sau rai) au contribuit pentru ca noi sa fim astazi macar aici unde suntem. Se putea mai mult, e clar asta, dar la fel de clar imi este ca si eu sunt parte a acestui sistem (bun sau rau), iar daca el functioneaza gresit, este si din vina mea.

Razvan Pascu