Pentru ca e Casual Friday, am pentru voi o scrisoare cat se poate de reala, plina de umor (negru) trimisa unei companii (din motive evidente nu este precizat numele companiei) de catre o persoana care s-a prezentat la interviu pentru un job. Sunt curios cati dintre voi nu va regasiti in intamplarea aceasta, cati dintre voi nu ati asteptat minute intregi pe la usi, sa vina "recrutorul", sau cati dintre voi nu v-ati simtit la sfarsitul interviului chemati pur si simplu pentru a umple un gol in programul HR-ului.
Merita citit tot, va garantez! 🙂
Stimate domnule Director,
In 19 septembrie 2009 am participat la un interviu pentru postul de Director de Dezvoltare in cadrul companiei dvs. Conform spuselor doamnei de la Resurse Umane ce m-a intervievat, pe 25 septembrie ar fi trebuit sa primesc un raspuns, raspuns ce nu a sosit pina astazi, dar este predictibil.
Duminica, facind o tetracapilarotomie – adica despicarea firului in patru, am ajuns la concluzia ca nu am fost decit un pion in economia unui interviu cu castigator aprioric cunoscut, interviul avind rolul de a justifica activitatea doamnei de la Resurse Umane si de a va oferi dvs. un simulacru de testare a candidatilor.
Iata cum stau faptele.
Cu citeva zile inainte de 19 septembrie doamna de la Resurse Umane din firma dvs. m-a contactat telefonic intrebindu-ma daca eu din xxxxxxxx sint dispus sa ma relochez in yyyyy si sa merg in deplasari dese in interesul serviciului. Am raspuns afirmativ si de comun acord am stabilit interviul pentru simbata 19 septembrie, urmind ca respectiva doamna sa imi comunice prin e-mail locul, adresa la care va avea loc interviul deoarece in momentul discutie telefonice nu aveam posibilitatea sa o notez. Probabil ca raspunsurile mele au fost neasteptate si au emotionat-o pe distinsa doamna incit a uitat sa imi trimita e-mailul, desi am mai sunat de 2-3 ori cerind acest lucru. In cele din urma, telefonic, am aflat adresa la care sa ma prezint pentru interviu.
Avind in vedere dezinteresul si lipsa de respect a doamnei respective ce reprezinta firma dvs, pentru un raspuns la interviul la care am venit de la xxxxxx, presupun ca nu corespund postului. Principalul motiv pentru acest insucces al meu este, cred eu, faptul ca nu am stiu sa ma comport la un interviu inedit.
Doamna de la resurse umane, al carei nume nu il retin si nu avea o carte de vizita, mi-a testat rezistenta la stress si capacitatea de concentrare aducind si pe fiul dansei, un baietel de altfel foarte reusit si simpatic,in varsta de 3-4 ani, deoarece nu avea cu cine sa il lase. Recunosc ca este prima data cind mi se intimpla sa fiu supus unui astfel de interviu, motiv pentru care va felicit pentru metoda aleasa de doamna si tolerata de dvs. ca director.
Va mai felicit de asemeni si pentru permisivitatea pe care o acordati salariatilor dvs de a-si aduce membrii familiei la serviciu si implicare lor in jobul salariatului. Cred ca ar trebui sa faceti un minim efort si sa brevetati metodele la OSIM, mai ales ca in materie de resurse umane, recruterii inventeaza metode de testare nebanuite, iar imaginea si awarnessul brandului dvs. – ceea ce, teoretic, se reflecta si in vanzarile directe – ar atinge inaltimi abisale, daca ma pot exprima asa si iata ca pot.
Am mai participat la interviuri unde mai erau si alte persoane in incapere, dar scopul acestei situatii era sa verifice capacitatea mea de a ma focusa asupra subiectului discutat in prezenta factorilor perturbatori normali intr-un birou. Ori la dvs. nu am aplicat pentru postul de Director de Dezvoltare – Divizia Gradinita.
Interviul s-a desfasurat aproximativ astfel:
– Imi puteti spune care au fost realizarile dvs. ca director comer… Stefanita, te rog sa stai cuminte!
– Am crescut vanzarile cu …
– Stefanita, nu o mai musca pe mama!
– … 8% in in 5 luni ca urmare a politicii mele de…
– Stefanita, vrei sa desenezi? Uite ai creioanele aici!
– .. vanzari si a strategie …
– Mami, dar domnul de ce e aici?
Il felicit pe Stefanita pentru precocitate si intrebarea existentiala. Chiar, ce cautam eu acolo?
Va scriu pentru ca doresc sa va fac cunoscuta opinia mea despre modul total neprofesionist in care s-a desfasurat interviul la firma dvs, incepind de la stabilirea intilnirii, desfasurarea acesteia si comunicarea rezultatului. Si eu am fost in situatia angajatorului dar intervievatului i-am acordat in timpul interviului atentia si respectul cuvenite unui om ce se prezinta la solicitarea mea, unui posibil coleg. Chiar daca nu corespundea profesional il informam despre rezultat. Respectul aratat altuia este si respectul de sine, face parte din cultura profesionala a fiecarui, desi este in principal o problema de educatie.
Voi mai aplica la joburi disponibile in firma dvs (da, sint perseverent in atingerea scopului) si am rugamintea ca la urmatorul interviu , daca voi mai fi chemat, sa imi permiteti sa imi aduc cainele, deoarece nici eu nu am cu cine sa il las. Este un Beagle de 1 an si 5 luni, brownian (*) in atitudine si nu as vrea sa il las singur de teama ca pune mana pe chibrit si da foc la casa sau se inhaiteaza cu maidanezii din cartier, organizind orgii sexuale insotite de consum de alcool si/sau tras prafuri pe nara. In plus as vrea sa vad capacitatea de concentrare a doamnei de la Resurse Umane cind va simti cainele pe gamba dansei simulind copulatia canina (doggy style – pour les connaisseurs).
Cu retinut respect,
Cxxxx Lxxxx
07.xxxxxxx
PS: pentru doamna de la Resurse Umane: brownian vine la miscarea browniana si nu de la Sandra Brown.
Razvan Pascu
[…] Original Blog » 12 November 2009 – Blog « Cum a evoluat datoria externa a Romaniei in ultimul an […]
Welcome back from your time off!
Buna scrisoarea, daca a fost si pe bune, … excelent 😀
cat de tareeee! :)))
Din nefericire, un asemnea „profesionist” iti poate decide viitorul… Foarte trist!
Super-tare scrisoarea, pacat ca se intampla asa ceva si in realitate!
As putea sa scriu pe acest subiect ore intregi. Am fost la multe interviuri si exact ceva in genul asta am fost tratata: asteptam cate jumatate de ora pt ca „a intervenit o problema urgenta”, sau ajungeam la interviu si imi spuneau ca au reporgramat interviul.
La Alpha Bank am mers o data si m-au pus sa completez un maldar de hartii, au chemat vreo 10 oameni la aceeasi ora pe principiul ca „multi dintre ei nu vor veni”. Am asteptat vreo 2 ore si ne intervieva pe toti pe un hol, ne intreba acelasi lucru, toti eram unul langa celalalt. A fost penibil, nu voi uita niciodata.
La libra Bank am avut parte de o batjocura la fel de mare cand a trebuit sa astept putin peste o ora, pana m-am enervat si am plecat.
la alte firme mai mici nici nu are rost sa descriu cum a fost. cert este ca sa vina cineva cu copilul la interviu, nu mi s-a intamplat :)) sunt norocoasa
este drept insa ca si multi candidati nu sunt seriosi si unii nici nu se mai prezinta la interviu
As fi curios daca domnul director a raspuns la scrisoare si, in eventualitatea in care a facut-o, care a fost raspunsul.
Nu imi vine sa cred ce mica e lumea si cum se propaga informatia 🙂 Cum ai intrat in posesia scrisorii? si eu am primit-o acum maxim o saptamana
EXCELENTA scrisoarea. Daca nu-l recheama la un interviu sint complet idioti. L-as angaja la mine instant daca as avea posturi libere. Si ne mai intrebam „de ce pleaca oamenii inteligenti din tara?”…. Uite „d-aia”! (Tania, stai cumnite ca tata scrie ceva pe calculator!!:)))) )
Bine de tot! :))))))) Multumim pentru articol, Razvan si bine ai revenit!
Eu am fost intrebata daca sunt maritata si daca am copii. Dupa ce-am raspuns afirmativ la prima intrebare si negativ la a doua, am primit o directa de dreapta: „Si aveti de gand sa faceti?”. Normal, ca orice femeie care-si doreste sa dea viata unei minuni. Si gata! acesta a fost interviul. Urmarea o stiti!
[…] Scrisoarea unui om batjocorit la interviu… (Razvan […]
(author)
Sigur ca e pe bune. Felicitari pentru „castigul” in fata GEA. 🙂
(author)
🙁
(author)
Stiu sigur ca sunt multe persoane care, ca si tine, au trecut prin experiente aiurea la interviuri.
(author)
Si eu sunt curios, dar nu stiu mai multe.
(author)
🙂 Daca mai ai informatii in plus, da-mi pe mail la „Contact”.
(author)
Da, cred ca ar merita sa lucreze in publicitate… 🙂
P.S. Sa iti traiasca fetitza! 🙂
(author)
Bine v-am regasit! 🙂
(author)
Asta era clar sa se intample. Am mai auzit la multa lume lucrul asta. Cel putin in vanzari cauta numai oameni „single”. Daca esti casatorit(a), nu prea mai ai sanse, mai ales acum, cand au de unde alege…
Iar daca minteai si aflau apoi ar fi spus ca nu este fair ce ai facut….Sa nu ii iei la bataie??? 🙂
in ianuarie o sa imi vina randul !! probabil ca o sa vin si eu dezamagita de la multe interviuri… de abia astept :((:((
ps: cand trece criza?????
sa va zic un banc bun legat de angajari.
Intr-o multinationala se elibereaza un loc . Directorul de resurse umane da anunt la ziar si pe internet. Primeste foarte multe cv-uri. Cand soseste momentul analizei ia jumatate din cv-uri si le arunca la gunoi. Un subaltern stupefiat intreaba:
-Domnule director de ce ati facut asta?
-Pai ce ma, tu vrei sa angajam ghinionisti in firma?
Domnule C.L. ce nu stiti dumneavoastra e ca doamna de la HR este divortata. Ea cauta defapt un viitor sot si ca acesta sa nu aiba un soc in prima zi de munca ii prezinta realitatea.
Din pacate, e doar partial, mizeria continua:
http://pensiileprivate.ro/O-propunere-de-lege-impotriva-bunului-simt-economic-articol-17,9-37280.htm
Ii mai batem o data 🙂
Well, shit happens! cum ar zice latinul… 🙂 Ideea esta ca nesimtirea este din ce in ce mai multe locuri la ea acasa. Cand am intalnit-o, pur si simplu am ignorat-o, asemenea specimene de oameni nu sunt de calibrul unora cu care sa imi pun mintea… Ii tratez cu respect pe cei care ma trateaza cu respect si cu sictir sau indiferenta pe cei indolenti si nesimtiti. Dar nu fac un caz din asta, ar insemna sa imi macin nervii degeaba sau, in orice caz, pentru foarte putin. Sunt curios daca aceasta scrisoare (in care cazul este usor exacerbat, dupa parerea mea) a avut vreun (scuze, dar adopt vechea scriere in cazul „vreun” – „vreo”) impact. 5 % sanse pentru un raspuns afirmativ…
Sa nu uitam ca multe interviuri, sau multe persoane sunt chemate la interviuri, doar pentru prospectare de piata, adica:” Ia sa vedem ce oameni are concurenta, cu cine face treaba si mai ales cati bani le da?”.
Scuze pentru lipsa de promptitudine dar acum am citit acest articol, cautand altceva pe google si am simtit nevoia sa las un comentariu. Dupa tonul folosit in descriere, e clar ca intamplarea nefericita e reala. M-am intalnit si eu cu directori de marketing si chiar pe vanzari care nu stiau limba romana dar, din fericire, prin asa ceva nu am trecut. Cred ca e vorba de nepotism la mijloc dar nu pricep ca un om care este director la o firma si care (logic ar fi) sa vrea profesionisti in echipa pentru a creste profitul, sa plateasca un idiot degeaba. Femeia aia, ca sa nu-i zic „muierea” ca m-as cobori la nivelul ei :)), te-a desconsiderat la modul cel mai vulgar. Eu nu inteleg de ce nu ai reactionat atunci si reactionezi de abia acum. Eu, in locul tau, i-as fi spus: „Imi pare rau, inteleg ca fiul d-voastra nu poate fi lasat singur dar cred ca intelegeti si d-voastra ca un interviu nu se poate desfasura in asemenea conditii pt ca, probabil, fiind director, sunteti profesionista si oricat de mult mi-ar placea mie copiii (al d-voastra este absolut adorabil si va seamana), consider ca nu imi acordati atentie 100 % si ca v-ar putea scapa multe calitati pe care le posed… involuntar si pe care orice companie ar fi mandra sa le aiba…ea pentru ea.” Asta nu stiu daca as fi spus-o dar cred ca mi-ar fi scapat pt ca eu nu accept toti directorasii astia ajunsi in functii prea devreme care isi dau aere „Din respect pt mine, pt oameni, in general, presupun ca aveti vreo colega care sa-i dea sa deseneze vreo 15 minute prichindelului pt ca, altfel, nu mai pricep ce rost are interviul si de ce m-ati mai chemat. Sunt o persoana adaptabila, rabdatoare…dar asa nu pot sa va transmit nimic legat de postul vacant. Ca imi plac mult copiii si ca nu ma enervez repede nu cred ca are vreo relevanta. Stiu ce asteptari aveti de la viitorul coleg si stiam si eu ce presupune o asemenea pozitie, „testul” sau ce o fi el, cred ca ar fi trebuit sa aiba cu totul alta abordare. In cazul in care nu sunteti de acord cu mine, ma vad nevoit sa parasesc aceasta incinta pt ca nu as dori sa lucrez intr-o „firma” (nu companie) unde nu sunt tratat cu respectul pe care il ofer, lucru impamantenit pt o persoana cu bun simt”. Aici s-ar fi ofuscat dar eu deja m-as fi ridicat in picioare, gata de plecare. :))Oricum nu as fi dat 2 bani pe asa ceva si macar ma linisteam. Intre timp, ca ea oricum ramanea speachless, mai spuneam „Stefanita, taci putin, ca nu-i frumos” :)) Daca postul ar fi fost pe vanzari, nu as fi spus asta, ca nu demonstram nimic, decat ca nu sunt om de vanzari…dar asa…Eu lucrez in vanzari si chiar am rezultate dar nu accept asta de la oameni mici (cu pretentii mari si bani putini). Sincer, nu mai pot eu de comisionul ala mic dar sa ma simt prost. Niciodata nu am uitat de unde am plecat. Iar daca sunt cateodata dura, sunt in limita bunului simt si profesionalist. Decat daca omul se poarta urat cu mine (dar diplomat), asta pt ca eu nu intorc obrazul… Oamenii astia nici nu-si dau seama ca nici macar nu te fac sa te simti prost, ci sa-i vezi pe ei prosti…”Bate vantul, coafura rezista…” Scuza-mi epopeea!
Nimeni nu-i obligat sa te angajeze, orice firma te poate testa pentru a-si da seama daca esti ce cauta. Poate ca au vrut sa vada cum reactionezi la situatiile neasteptate. Sincer pari cam mofturos