V-am povestit pana acum despre 3 dintre tarile vizitate anul trecut in Asia Centrala. Despre Turkmenistan, Kazakhstan si Tadjikistan. Astazi inchei mini-seria experientelor din cele 5 Stan-uri cu amintiri de calatorie din Uzbekistan, tara mea preferata de pe Drumul Matasii, dar si din Kyrgyzstan, un stat in care nu m-as mai intoarce, dar pe care ma bucur ca am avut ocazia sa il descopar.
Pe scurt despre Uzbekistan
Uzbekistan este o tara cu un PIB la jumatate fata de Romania (aproximativ 6000 dolari/locuitor, ajustat la puterea de cumparare), o suprafata aproape dubla si 33 de milioane de locuitori. Situat pe vechiul Drum al Matasii ce conecta Asia cu Europa, Uzbekistanul s-a dezvoltat puternic in perioada in care caravanele de camile treceau pe aici.
Uzbekistan este si prima dintre tarile „Stan-uri” din Asia Centrala care si-a obtinut independenta dupa destramarea URSS. O tara religioasa musulmana, dar nu cu oameni indoctrinati. 90% sunt musulmani sunniți si au 110 etnii, predominanti fiind, bineinteles, uzbecii. Nu exista obligativitatea de a purta capul acoperit pe strada si nici fanatici religiosi ca in Afganistan sau Pakistan. Au rezerve de petrol, gaz, aur, diamante si un sol fertil de care sovieticii au profitat. De exemplu, sovieticii au decis ca Uzbekistan trebuie sa cultive masiv bumbac, asa ca aveau nevoie de apa pentru irigatii si au deviat raurile care alimentau Marea Aral, transformand marea intr-un lac.
.
Dincolo de toate acestea, sovieticii in perioada URSS au refacut o parte dintre monumentele vechi. Au tratat totusi cu respect istoria uzbecilor si mai ales pe eroul lor national, Timur Lenk, pe care l-au glorificat tot mai mult (desi acum este considerat unul dintre cei mai cruzi criminali din istoria omenirii).
Oamenii sunt primitori aici. Preturile sunt foarte mici. Serviciile turistice sunt bune. Drumurile sunt in mare parte proaste, iar principalele orase turistice (Taskent, Samarkand, Bukhara si Khiva) sunt o bucurie pentru ochi.
In anii 2000 guvernul a decis sa opreasca cumva migratia tinerilor din mediul rural la orase, asa ca au inceput un program de constructie a caselor pentru tinerii care studiaza in orasele mari si se intorc apoi in sate. Tinerii platesc 35% din costul casei la inceput si apoi rate lunare timp de 15 ani. Un alt proiect inceput in aceeasi perioada a fost de constructie a unor cartiere de case in care familiile tinere care doresc sa infieze copii din orfelinate primesc locuinta gratis si un ajutor financiar pentru a creste copilul si a trai ca o familie impreuna.
Ce e de vazut in Uzbekistan? Merita vizitat?
Raspunsul meu este categoric da. Uzbekistanul este tara care mi-a placut cel mai mult dintre cele 5 Stan-uri. Multa culoare, multe traditii si istorie. Ce am vizitat aici?
.
Orasul Samarkand – un veritabil muzeu in aer liber
La poalele muntilor Alai, pe un podis situat la aproximativ 700 m altitudine, se afla Samarkand. Unul dintre cele mai importante orase de pe Drumul Matasii, locul in care temutul Timur Lenk si-a stabilit capitala imperiului si unde a adus cei mai iscusiti si talentati mesteri artizani din toate teritoriile cucerite pentru a construi la Samarkand cele mai frumoase cladiri posibile. Orasul a trecut si prin perioade de distrugeri, provocate in special de armatele lui Gingis Han. Acum este al treilea cel mai mare oras din Uzbekistan, cu aproximativ 600.000 de locuitori.
.
Timur Lenk este glorificat aici. Are multe monumente peste tot, iar ghida locala ne vorbeste despre el ca despre un erou. In realitate acesta a fost unul dintre cei mai cruzi criminali din istorie. Se spune ca a omorat peste 17 milioane de oameni. Singurii pe care ii lasa sa traiasca dupa ce cucerea un nou oras erau arhitectii si mestesugarii, pe care ii folosea apoi pentru constructia celei mai frumoase capitale de imperiu, Samarkand.
.
Timur Lenk s-a luptat de mai multe ori si cu turcii si a reusit la un moment dat sa il ia prizonier chiar pe Baiazid. Se spune ca si dupa moarte a fost un tartor, iar legenda spune ca Stalin in iunie 1941 a ordonat ca un cercetator rus sa deshumeze mormantul lui Timur Lenk pentru a verifica daca este real si pentru a incerca sa ii faca un portret. Pe piatra funerara se pare ca erau niste avertismente transmise si prin batrani, care spuneau ca cine ii va deschide mormantul va da drumul spiritului razboiului si va porni o batalie foarte sangeroasa. Dupa doar cateva zile Germania nazista avea sa atace Rusia si sa inceapa lupte grele care au dus la moartea a 30 de milioane de oameni in al doilea razboi mondial.
.
Dupa moartea lui Timur Lenk, in 1405, fiii sai s-au luptat pentru tron si imperiul a decazut. La mult timp dupa moartea sa, unul dintre descendentii sai, Babur, a fondat in India dinastia Mogulilor, din care a facut parte si Shah Jahan, cel care a construit Taj Mahalul in onoarea sotiei sale.
Vizita in Samarkand a fost una dintre cele mai frumoase din aceasta excursie in Uzbekistan. E un oras turistic, dar incremenit in istorie. Legatura cu Drumul Matasii se vede peste tot. De la monumente, artizanat si pana la fostele caravanseraiuri transformate acum in hoteluri.
.
Khiva – Atunci cand pare ca povestile din 1001 de nopti nu sunt doar povesti.
Dupa un drum de aproape 500 km prin desertul Kyzylkum, pe drumuri care uneori ni se pareau a fi cele strabatute si de caravane cu sute de ani in urma, am ajuns in Khiva. Daca cineva crede ca povestile din 1001 de nopti sunt doar rezultatul unei bogate imaginatii, trebuie sa vina in oraselul Khiva din Uzbekistan. Orasul vechi din Khiva se afla intre zidurile unei cetati de acum vreo 2000 de ani. In interior sunt caravanseraiuri, palate, moschei si medrese, toate readuse la viata, cu cafenele, restaurante, camile, hoteluri-boutique si multi mestesugari.
.
Iar dupa ce in Iran, acum 2 ani, am stat intr-un fost caravanserai transformat in hotel, aici in Uzbekistan am stat intr-o fosta medresa transformata in hotel. Medresele sunt scoli islamice unde se invata si interpreta Coranul. In medrese insa, se faceau si studii pentru alte subiecte, de genul astronomie, literatura, matematica sau stiinte. In Uzbekistan mai sunt foarte putine medrese functionale acum, iar una dintre ele am vizitat-o in orasul Bukhara.
.
Totul arata atat de autentic si traditional incat parca te astepti in orice clipa sa apara si negustorii pe camile, plus covoarele fermecate zburatoare, exact ca in povesti.
Shakhrisabz – locul de nastere al celebrului Timur Lenk
Date fiind toate legendele si gloria lui Timur Lenk, nu puteam rata ocazia de a vizita si orasul sau natal, Shakhrisabz, pentru a intelege mai bine originile acestui puternic cuceritor mongol, de altfel fondatorul unui vast imperiu, ce se intindea din vestul Chinei si pana la Marea Caspica si din Pakistan pana in Siria, dar si al dinastiei timuride.
Se spune despre Timur Lenk ca a fost casatorit cu o printesa din clanul Ginghis Han si ca ar fi fost inmormantat ca “sfant”.
In timpul suveranitatii sale, orasele Bukhara si Samarkand au devenit centre infloritoare, s-au construit cladiri impozante, demne de noul „Centru al lumii”, asa cum era denumita la vremea aceea regiunea. Ca urmare a constructiilor ridicate in acea perioada, a aparut in Asia centrala stilul arhitectonic timurid, cu puternice influente persane, care poate fi admirat si astazi la moscheile Gur-e Amir si Bibi Hanîm.
Bukhara – fostul “centrul lumii” al secolului al XIV-lea
Periplul nostru pe Drumul Matasii a inclus si frumosul oras Bukhara. Este un oras cu peste 2500 de ani vechime, caruia i se mai spune si taramul fericit. Aici am vizitat, printre altele, cetatea monument UNESCO – Fortareata Ark, Mausoleul Samanides, considerat a fi un reper arhitectural in regiune, bazarul Coumpol, Medrese, complexul Lyabi-Khauz, Minaretul, Moscheea Kalyan Mosque sau piata cu condimente. Daca ajungeti aici, seara neaparat sa mergeti la un spectacol cu dansuri traditionale.
.
Impresii de calatorie din Kyrgyzstan
Cum a fost in Kârgâzstan? As spune ca mai interesant decat m-as fi asteptat. Este o tara saraca, dar parca nu trista, in care cel mai mare investitor strain este procentul de peste 20% din populatie care lucreaza in strainatate si care trimite bani acasa. Chiar si ghida noastra lucrase cativa ani in Italia. PIB-ul pe locuitor este undeva pe la 1000 de dolari, fata de Kazahstan unde este pe la 9.000 dolari.
Fara rezerve de petrol, dar cu rezerve de minereuri in munti, tara se chinuie sa reziste acestor vremuri. E greu, insa, dupa ce atatia ani ai fost dependent de Rusia (URSS). De exemplu, tara este un mare producator de bumbac. Fabricile de prelucrare a bumbacului insa, erau in alte parti ale URSS. Astfel, dupa obtinerea independentei, kârgâzii au ramas doar simpli exportatori de materie prima. Importa cam ce pot, cat isi permit, inclusiv multe masini SH din Japonia. Parcul de masini e invechit. Majoritatea cladirilor sunt cele vechi construite. Unele chiar au in continuare insemne sovietice precum secera si ciocanul, chiar si dupa aproape 30 de ani de independenta. Oamenii traiesc din agricultura, din munca la stat, iar in orasele mai mari mai sunt ceva antreprenori, in special chinezi care fac comert.
.
Mai bine de trei sferturi dintre ei sunt musulmani, dar multi nu sunt practicanti. Cei mai multi dintre ei au renuntat sa mai fie practicanti religiosi pe perioada URSS. Rusa este inca limba oficiala si se invata in scoala, la alegere cu kârgâza, si ea limba oficiala. Probabil ca daca iti doresti sanse mai mari atunci alegi studiile in limba rusa.
Ca si in Kazahstan, fetele sunt frumoase. Fețele lor au trasaturi interesante, un mix intre rusoaice, mongoleze si cu mici influente arabesti. Preturile peste tot sunt mici, iar la restaurante mancarea este pomana curata.
.
Cum este in Bishkek, capitala Kârgâzstan-ului?
Orasul Bishkek, capitala, este curat, iar singurele cladiri nou construite in ultimii 30 de ani sunt cele ale bancilor, blocurile de locuinte noi si ceva cladiri de birouri. In Bishkek nu prea ai ce vizita, deci maxim sa te plimbi prin niste parcuri. In afara orasului poti merge insa ca sa te bucuri de natura, de munti, de aer curat.
.
90% din suprafata tarii este muntoasa, iar populatia a fost nomada. Daca vei merge in parcul national care se afla aproape de Bishkek, te vei afla pe la 2100 metri altitudine, iar muntii de jur imprejur vor fi de peste 3700 de metri. Altitudinea maxima in Kârgâzstan este de putin peste 7000 de metri, iar 90% din suprafata tarii este muntoasa.
.
Daca m-as intoarce aici? Nu, dar sunt bucuros ca am ajuns o data in viata. Sunt 6 milioane de locuitori in tara asta. Un milion de locuitori doar in capitala Bishkek. Un oras curat si aerisit, fara nimic special, cu cladiri din perioada comunista si ramas invechit in timp, fara mari perspective pe termen scurt si mediu. Cei mai mari investitori straini aici sunt turcii, rusii si chinezii, dar nici acestia nu prea se inghesuie. Majoritatea investesc in imobiliare, si nu in ceva care sa aduca mai multa plus-valoare pe viitor pentru oameni. Apropo de asta, un apartament de 4 camere, vechi, cu 125 mp intr-o zona buna din Bishkek, costa 100.000 dolari. Apartamentele noi se vand cu 600 dolari/mp.
.
Ghida pe care am avut-o a fost cat se poate de umana si de placuta. S-a straduit sa ne faca in permanenta pe plac si sa ne surprinda cu cate ceva. La una dintre cine ne-am bucurat si de un spectacol cu muzica traditionala kârgâză. Acestia sunt la baza o populatie nomada. Cele 40 de triburi care s-au unit pentru a se apara de mongoli sunt cei care au format ceea ce acum este natiunea kârgâză. Mi s-a parut o muzica vesela, placuta, si am descoperit ca exista instrumente muzicale despre care nu stiam. Cu ajutorul acestora kârgâzii canta despre natura, despre ciobani, despre cai si despre vietile lor in natura.
Am avut zile pline in Asia Centrala, experiente interesante si inedite. Am vizitat orase si tari al caror nume il pronunti greu si despre care cunosti foarte putine lucruri. Am aflat lucruri care ne-au uimit pe toti. Ne-am reamintit franturi pe care le citisem in cartile de istorie din clasele gimnaziale, am colectionat numeroase amintiri…
A fost obositor pe Drumul Matasii, dar este un traseu care merita facut. Ma bucur ca am avut oportunitatea de a calatori in aceste destinatii aparte alaturi de un grup de turisti dornic sa exploreze acest traseu.
