Valea Verde Retreat, satul Cund, judetul Mures – impresii si fotografii

Valea Verde Retreat este un loc de poveste din Transilvania pe care l-am vizitat in calatoria de saptamana trecuta si despre care, oricat as scrie, tot nu va fi suficient.

Orice calatorie frumoasa incepe cu un drum minunat. Nu este doar un citat-cliseu care circula pe internet, ci o realitate pe care eu o experimentez la fiecare vacanta. Drumul te ajuta sa intri in starea de vacanta, sa te conectezi la destinatia pe care vrei sa o vizitezi, sa te relaxezi, chiar daca de cele mai multe ori drumul este lung, obositor si uneori nici macar foarte interesant.

Primul lucru care te va surprinde cand vei merge spre satul Cund din Transilvania este chiar drumul. In momentul rezervarii primesti pe email o confirmare cu informatii utile, inclusiv despre drumul pana la resort. Despre ultimii 8 kilometri, din drumul national si pana la Cund, ti se spune sa mergi incet si sa te bucuri de peisaje, pentru ca drumul este prost. Bine, prost este putin spus…este un drum pietruit, care nu a vazut centimetru de asfalt, dar care este perfect ca pregatire pentru a intra in starea de spirit a unei vacante relaxante. Cei 8 kilometri trebuie parcursi incet, pe indelete, punandu-ti in ordine ultimele griji legate de serviciu sau de alte obligatii, asta daca vei lasa la o parte si grijile legate de masina. La introspectie te ajuta si peisajul, o salba de dealuri inverzite vara. Semnalul de telefon dispare si el imediat cum ai iesit din drumul national. De internet nici nu mai poate fi vorba.

Odata ajunsi in sat, Valea Verde este foarte usor de identificat. Este principala „afacere” din sat si toti satenii sunt foarte mandri ca in satul lor vin atatia turisti, oameni “de la Bucuresti”, din tara si din toata lumea. Daca nu te descurci cu indicatiile din confirmarea primita pe email, cu siguranta vei gasi rapid un satean care sa iti explice.

Cei doi nemti stabiliti la Cund, judetul Mures

De afara, Valea Verde Retreat nu pare cu nimic diferit de o casa saseasca locuita de o familie numeroasa. Porti mari si simple de lemn imbraca intrarea in resort. Un semn de parcare te ajuta totusi sa iti dai seama ca este mai mult decat o casa.

Dar oricum ar fi, Valea Verde Retreat este de fapt o casa. Este casa lui Jonas si Ulrike Schaefer, doi germani care au ajuns in Romania acum mai multi ani si care si-au stabilit caminul in satul de la capatul civilizatiei, Cund. In timp, casa lor a devenit si casa altora, astfel ca Valea Verde Retreat este constant plina de oaspeti. Din toata lumea.

Mi-am dorit sa ajung aici pentru ca, din punctul meu de vedere, este fix ceea ce ar trebui sa fie toate micile hoteluri si pensiuni din Romania: „reale”, simple, cu servicii impecabile si oferite din suflet, puternic ancorate in realitatea satului romanesc.

Despre Valea Verde Retreat

O sa incerc sa va conturez cat pot de bine imaginea Valea Verde Retreat. In satul Cund, aproape de granita dintre secuime si zona sasilor, Jonas si Ulrike Schaefer si-au creat un mic resort, cu 4 apartamente individuale (mini-casute), un restaurant si o zona de evenimente outdoor (gradina) si indoor (un foisor de lemn). Proprietatea este generoasa, dar nu atat de mare cat sa descurajeze sau sa afecteze sentimentul de intimitate, de „acasa”. Apartamentele sau casutele au cate o camera generoasa, cu baie si o frumoasa prispa in fata intrarii. Apartamentul 1 mai are in plus un living, ceea ce il face perfect pentru familii. Aici am stat noi cu micutul Alexandru.

Camerele nu sunt luxoase sau opulente. Mobilierul este de lemn, simplu, dar fiecare camera are cate un element care ne aduce aminte ca suntem intr-un resort premiat: un fotoliu de citit confortabil, o lampa deosebita, un element de decor… Camerele au si televizor, dar al nostru a stat inchis pe durata intregului sejur. Baile sunt bine echipate. In fiecare camera exista si o soba pe lemne care m-a convins ca trebuie sa mai revin cel putin o data la Cund, in timpul iernii. Terasa are mobilier de rachita si este perfecta pentru cateva minute de relaxare. Pretul de inchiriere al acestor apartamente variaza de la 55 la 80 de euro pe noapte (pentru 2 pana la 3 persoane).

Aleile complexului sunt pietruite, iar tufele de trandafiri marginesc o buna parte dintre acestea. M-am bucurat ca nu au folosit deloc beton sau asfalt pentru alei si ca au pastrat cat mai mult din spatiul verde.

In zona apartamentelor de locuit se afla si restaurantul, extrem de intim in interior, cu un spatiu care imi aduce aminte de zona Lech din Austria. Cum am ajuns la Valea Verde in plina vara, am preferat ca cele 3 zile sa le petrecem afara, pe terasa, desi ma vedeam stand in fata semineului, pe unul dintre fotoliile de piele, rasfoind o revista de calatorii. Restaurantul este unul dintre lucrurile de pret ale resortului, proprietarii fiind pasionati de gastronomie. De altfel, daca ai chef de citit si ti-ai uitat acasa cartea, gasesti in interiorul restaurantului o colectie bogata de carti renumite de gastronomie, eu am recunoscut-o pe cea a Juliei Child.

Si in restaurant mobilierul este simplu, de lemn, iar apa iti vine la masa intr-o carafa de sticla. Mesele incep cu un trio de unt: unt simplu, unt cu frunze de arpagic si unt cu trufe, toate din zona, care merg de minune cu chiflele facute in casa. La cina sunt trei feluri de mancare, pe langa acest amuse-bouche. Meniul este standard pentru toti oaspetii si se schimba in fiecare seara. Eu am incercat o supa de dovleac cu biscuiti de parmezan si un gazpacho. La felul principal mi-a ramas la suflet friptura de porc in sos de vin rosu, foarte bine gatita si foarte frageda. La desert am incercat un sorbet de zmeura cu menta si prosecco si o panacotta, ambele delicioase. Meniul este unic, iar pretul cinei este de 88 lei.

Pe Jonas, proprietarul, nu ai cum sa nu il intalnesti, el este mereu acolo, alaturi de clienti, dar mai mereu prin bucatarie. Jonas mi-a spus ca daca ar fi sa recomande un singur fel de mancare, specific pentru Valea Verde, acesta ar fi pastele cu sos de unt si trufe. L-am incercat la pranz si intr-adevar este o nebunie. Pranzul include doua feluri de mancare si costa 44 lei.

Dimineata, la mic dejun, te asteapta un bufet cu mezeluri si branzeturi traditionale din zona, legume din gradina, gemuri facute in casa de Ulrike si clatite asa cum le face bunica. Trebuie sa incercati si ouale Benedict cu trufe si nu va puteti dori un inceput de zi mai bun de atat. Fiecare dintre sortimentele de mai sus are propria poveste, de exemplu despre unt si iaurt am aflat ca sunt facute chiar in sat, de un fost angajat al lor.

Desi puteti sa explorati satul, sa vizitati bisericile fortificate din zona sau sa vizitati Sighisoara, sfatul meu este sa ramaneti in resort macar o zi intreaga, sa va bucurati de linistea din gradina, sa va relaxati pe sezlong si la micul iaz sau mai bine spus la „piscina naturala”. Noi am avut noroc sa prindem si o noapte cu stele cazatoare…liniste, natura, bun gust si … stele cazatoare.

In functie de sezon, Jonas si Ulrike mai pregatesc o serie de activitati interesante. Spre exemplu, pentru toamna au pregatit weekend-uri la cautat trufe in padurile din apropiere.

Partea frumoasa la Valea Verde este ca regasesti proprietarii in mai toate detaliile din resort, de la decoratiunile de pe mese (cand am fost noi aveau ciulini si tot felul de plante de vara in mici boluri de sticla), pana la muzica atent selectionata (Jonas a detinut o casa de discuri in Germania), la meniul delicios sau in designul interior al apartamentelor. Si, foarte important, la Valea Verde gasesti si semnal la telefon, dar si internet care merge bine. Nicaieri in alta parte prin sat nu vei avea semnal foarte bun la telefon.

Cum este Valea Verde Retreat pentru copii?

Avand in vedere ca Alex al nostru este bebelus, nu am avut nevoi speciale pentru el. Doar liniste si spatiu de plimbare. Locul lui preferat pentru somn era foisorul din gradina, unde se auzeau in surdina melodii de Andy Williams, Frank Sinatra si altii. Pentru copiii mai mari exista si un loc de joaca, cu un mic castel, tobogan, balansoar si leagan, dar au si palete pentru badminton, zona pentru petanque, domino si multe jocuri de societate. Copiii pana in trei ani servesc masa gratuit, iar cei pana in 14 ani au 50% discount.

O casa saseasca doar pentru tine!

Daca iti doresti mai multa intimitate, Jonas si Ulrike au renovat si cateva case sasesti din sat, unde te poti caza. Preturile sunt variate, in functie de capacitatea caselor. Desi ei sunt nemti si vorbesc in limba engleza (stiu si cateva cuvinte in limba romana), localnicii pare ca ii iubesc, mai ales pentru ca pentru mai mult de 20 dintre acestia au oferit locuri de munca, dar sunt si altii pe care ii ajuta. Detin de asemenea, propriul atelier de tamplarie in sat. Un sat in care acum, datorita lor, incep sa apara si alte pensiuni si unde ajung directori de companii si oameni importanti din Romania si din strainatate. O poveste de succes, scrisa cu multa pasiune pentru ceea ce fac si cu multa dragoste pentru turism.

–

Fotografii by Nikon 1 J5