Pentru ca sunt din ce in ce mai multi romani interesati in fiecare an de destinatii din America Latina si Caraibe si pentru ca probabil nu exista o optiune mai buna in acest moment in Romania pentru destinatii de genul Republica Dominicana, Mexic sau Cuba decat agentia de turism Eturia, astazi am pregatit un guest-post cu impresii de calatorie scrise de Alexandra Parvu, unul dintre consultantii pasionati ai echipei Eturia, care a vizitat Mexicul de curand. Sa nu o invidiati, zice ca a fost „cu munca”. 🙂 Enjoy!
–
Ei bine am facut-o si pe asta…am hoinarit singura prin Mexic aproape o saptamana. E adevarat, calatoria a fost in interes de seviciu, insa emotiile au fost pe masura inainte de plecare, mai ales ca toti cunoscutii ma intrebau daca sunt sigura ca vreau sa fac asta. Destinatia finala: Acapulco…exact, Acapulco cel pe care il descriu atat de bine cei de la Ricchi e Poveri in cantecul lor.
Asadar, ma prezint dis de dimineata la biroul de check-in al Air France nerabdatoare ca voi zbura iar cu avionul, mai ales ca de data aceasta ma astepta la Paris un Boeing 747. Drumul catre Mexico City, presarat cu multe filme bune si mancare delicioasa, a fost mai scurt decat ma asteptam.
Ajung in Mexico City pe la 7 seara si ma cazez la un hotel in zona aeroportului. A doua zi de dimineata aflu ca zborul spre Acapulco s-a mutat la 7 seara. Ei bine, mai bine de atat nu se putea. Cobor la receptie si vorbesc cu concierge-ul sa-mi recomande un tur de oras in timpul ramas pana la plecare. In jumatate de ora, ghidul era la hotel. Cand cobor, un superb Chevrolet Suburban astepta in fata hotelului. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta si caut cu privirea ghidul pentru ca eram sigura ca acea masina nu ma astepta tocmai pe mine. Ei bine, m-am inselat, masina era numai si numai pentru mine, asadar mexicanii stiu cum sa trateze turistii. Fac cunostinta cu ghidul si imi propune un tur inedit. Imi promite ca imi va arata atat atractiile principale ale orasului, cat si realitatea din cartierele mai marginase.
Mexico City este un oras imens, are o suprafata de aproximativ 1500 km² si o populatie de peste 23 milioane de locuitori (cat toti locuitorii Romaniei la un loc). Cel mai bine iti dai seama de dimensiunile sale cand aterizezi, vezi locuinte cat cuprinzi cu ochii.
Incepem turul de oras cu Zona Rosa in care nu e recomandat sa te aventurezi ca si turist. Aici totul arata exact ca in filmele cu traficanti: prostitutie, droguri, alcool, dar si foarte multa politie federala. Trebuie sa mentionez ca in Mexic exista trei feluri de politie: politia rutiera, care se asigura ca traficul decurge conform legislatiei, politia federala, care actioneaza in vederea sigurantei populatiei si politia turistica, ce protejeaza turistii. Nici una din acestea nu intervine in atributiile celeilalte…asadar daca depasesti viteza si te intalnesti cu politia federala, treci neobservat. In Mexic limita de viteza in localitati este de 85 km/h, una destul de ridicata, prin urmare trebuie sa fii foarte atent in trafic.
Urmatoarea oprire este Centro Historico, de unde se zice ca totul a inceput. Toate atractiile sunt in jurul Zocalo sau Piata Constitutiei (a treia piata din lume ca si suprafata dupa Piata Rosie din Moscova si Tiananmen din Beijing). In mijloc troneaza Catedrala, cea mai mare de pe continentul American, construita in stil colonial, al carei altar principal este din aur masiv. In partea dreapta, pe toata lungimea pietei se afla Palatul National, sediul Guvernului si al presedintelui. La interior gasesti frescele atat de renumite ale lui Diego Rivera. Intrarea in Palat este libera, insa este obligatoriu sa ai asupra ta un act de identitate deoarece securitatea este foarte stricta.
Ghidul imi arata toate bisericutele si cladirile vechi, pastrate si reconditionate pana la cel mai mic detaliu si la fiecare in parte imi arata pietrele vulcanice din care erau facute, cu o usoara durere in glas. La inceput nu am inteles de ce insista, pana l-am intrebat de unde au luat aceasta roca atat de frumoasa. Este o roca de culoare rosie cu o consistenta asemanatoare pietrei Ponce, dar foarte rezistenta, pe care colonistii au luat-o din piramidele Aztece pe care le-au distrus si au construit cu ea noile cladiri ale orasului. Le-au distrus traditia, istoria, frumusetea de care ei erau foarte mandri.
Pe langa atractiile atat de frumoase aflate in aceasta piata am avut norocul sa nimeresc in mijlocul procesului de realizare a decorului pentru filmul James Bond. In Mexic se pune mare pret pe sarbatoarea mortilor numita Dia de Los Muertos, sarbatorita pe 1-2 Noiembrie. Producatorii celebrului film au ales sa realizeze o secventa din film in care actiunea se petrece in mijlocul unei parade ce are loc in aceasta zi, cand localnicii construiesc schelete inalte, foarte colorate, al caror personaj principal este Catrina, intruchiparea mortii, si merg pe strazile orasului sarbatorind.
Dupa ce mi-am petrecut o ora in minunata piata facand zeci de fotografii, plecam spre Chapultepec. In drum trecem pe langa faimosul Pallacio de Bellas Artes construit in totalitate din marmura de Carrara, traversam cartierul cu ambasade si Paseo de la Reforma, un bulevard construit dupa celebrul Champs Elysees ce strabate pe diagonala centrul orasului. De-a lungul bulevardului intalnesti multe monumente importante pentru locuitori, ce simbolizeaza istoria lor: Statuia lui Simon Bolivar, Jose de San Martin si Christophor Columb, o fantana arteziana in mijlocul careia este zeita Diana ce isi indreapta sageata catre steaua Nordului si bineinteles imaginea orasului, Monumentul Independentei ce o intruchipeaza pe Victoria Inaripata situata pe o frumoasa coloana inalta de 36 de metri. El Angel, denumirea prescurtata, a fost construita in 1910 pentru a comemora 100 de ani de la izbucnirea Razboiului de Independenta.
Chapultepec inseamna Dealul Cosasului in limba Aztecilor si este cel mai mare parc din Emisfera Vestica (suprafata este dubla fata de Central Park din New York). Aici se gaseste un parc zoo, un castel, multe muzee, lacuri si parcuri de distractie. Parcul se afla in cel mai bogat cartier din Mexico City, in jurul sau gasindu-se conace foarte frumoase, restaurante selecte si magazine cu branduri celebre pe strada Presidente Masaryk.
Incursiunea mea scurta in Mexico City a luat sfarsit intrucat in scurt timp ma astepta un zbor spre Acapulco. Daca ar fi sa fac o descriere generala, as spune ca Mexico City este un oras modern, nicidecum periculos pentru turisti daca nu te aventurezi in Zona Rosa, cu foarte multa istorie, cladiri coloniale superbe, oameni prietenosi, culori, traditii si multe restaurante cu mancare absolut delicioasa.
Am aterizat pe aeroport in Acapulco seara tarziu si cand am iesit din avion, o caldura foarte placuta m-a invaluit. A doua zi de dimineata ma trezesc in sunetele unei trompete, ies pe balcon si descopar la lumina zilei frumusetea peisajului care avea sa ma insoteasca in urmatoarele 3 zile. Caut cu privirea de unde se auzea trompeta. Era 7 dimineata si la restaurantul hotelului o trupa de mariachi faceau atmosfera pentru turisti, la micul dejun.
Urmatoarele 2 zile am participat la un targ de turism ca invitat al Ambasadei Mexicului la Bucuresti, care desfasoara un program destul de amplu de promovare a destinatiei. Am avut ocazia sa cunosc oameni care isi iubesc tara, care stiu sa scoata in evidenta ce are ea mai frumos, oameni profesionisti, gata sa ofere tot ceea ce are un turist nevoie in tara lor, astfel incat sa uite de toate grijile.
Ultima zi am dedicat-o orasului in intregime. Am stat la Hotelul Fairmont Princess Acapulco, unul din cele mai frumoase hoteluri din zona, cu multe piscine, terenuri de tenis, de golf si o plaja superba. Pranzul l-am servit la restaurantul QK Brisas, un restaurant despre care se zice ca ofera cea mai frumoasa priveliste spre Golful Acapulco, iar eu pot confirma asta. Apa oceanului este foarte linistita si are aici un albastru intens cum nu te astepti sa vezi la un ocean. Dealurile ce inconjoara golful sunt pline de case albe, care mai de care mai deocheate, in care locuiesc vedete si oameni de afaceri cu foarte multi bani de peste tot din lume. Pe langa priveliste, mancarea este perfect preparata astfel incat sa simti gustul adevarat al pestelui si al fructelor de mare. Poti incerca aici Ceviche, un cocktail de fructe de mare foarte aromat cu care restaurantele din Acapulco se lauda ca fiind mai bun decat oriunde in lume.
Avenida Costera Miguel Aleman, sau prescurtat Costera, este bulevardul principal care traverseaza golful. Hoteluri celebre, magazine, baruri, restaurante, cluburi, parcuri de distractie, foarte multi oameni, masini, lumini si agitatie caracterizeaza perfect acest bulevard. O viata de noapte care te duce cu gandul la Las Vegas. Desi as fi vrut sa mai hoinaresc putin, seara se apropia si trebuia sa prind celebrul apus de la Acapulco. Cel mai bine se vede de langa La Quebrada. Sute de oameni se strang pe trotuar sa vada apusul in fiecare seara. Nu mi-a venit sa cred cat e de frumos acest apus. E o imagine care imi va ramane intiparita in memorie pe veci. Culorile intense care se formeaza la apus, oceanul care isi trimite valurile puternice sa se sparga in pietrele de pe tarm, briza ce iti da fiori calzi, soarele ce parca se pregateste sa se duca la culcare in ocean: isi schimba culoarea, isi domoleste caldura, isi scade intensitatea si dispare putin cate putin pana la ultima raza in apele Pacificului… Spectacolul perfect al naturii.
La cativa metri distanta se afla restaurantul La Perla de unde ii poti vedea pe Cliff Divers, simbolul orasului Acapulco. In acorduri de samba cu un cocktail savuros in mana, astepti cu o oarecare emotie sa inceapa spectacolul. Isi fac aparitia acrobatii cu faclii in mana, coboara printre stancile abrupte in apele involburate ale oceanului si escaladeaza peretele de piatra. Traditia de a sari printre stanci este foarte veche, de la 1934, si s-a transmis din tata in fiu. Celebrul film in care joaca Elvis Presley, Fun in Acapulco (1963) i-a adus la cunostinta lumii intregi pe acesti saritori. Sincronizarea este esentiala pentru saritori deoarece adancimea apei dintre stanci alterneaza cu fiecare val si trebuie sa fii pe faza. Inaltimea de la care sar este de peste 35 de metri, iar cel mai mic saritor are doar 16 ani.
Restul serii il poti petrece in unul din cluburile sau barurile din oras, iar daca dai peste vreo vedeta de la Hollywood sa nu te mire.
Daca ai mai mult timp la dispozitie in Acapulco, poti merge pana la Taxco sau poti opta pentru un transfer la plecare pana in Mexico City cu masina si sa te opresti o noapte in Taxco, orasel renumit pentru bijuteriile din argint si arhitectura coloniala foarte frumoasa a cladirilor.
Cu mare parere de rau, dar cu speranta ca voi mai reveni la Acapulco, a doua zi de dimineata am parasit orasul si am revenit in Mexico City pentru zborul spre casa. Pentru ca am mai avut o dupa amiaza libera la dispozitie am ales sa vizitez Coyoacan, un cartier cochet din Mexico City in care tineretul se aduna in weekend pentru concerte si socializare. Cartierul este renumit in special pentru Casa Fridei Kahlo unde am si facut o oprire. La interior gasesti tablouri originale ale Fridei si a lui Diego Rivera, obiecte de mobilier si obiecte vestimentare care descriu atat de viu viata trista pe care a avut-o Frida.
Aceasta a fost scurta mea incursiune in Mexic unde am de gand sa ma intorc deoarece mai sunt foarte multe de vazut. Il recomand cu caldura celor care vor sa descopere o destinatie aparte, care ofera absolut tot ce cauta un turist insetat de cunoastere: istorie, civilizatie, arhitectura, aventura si plaje idilice.
–
Ofertele de vacante in Mexic de la Eturia le gasiti aici.
–
