Dupa vizita in canionul Colca unde am admirat zborul condorilor, am plecat spre Puno, capitala folclorica a Peru-ului si orasul de unde turistii isi incep aventura pe insulele lacului Titicaca sau de unde turistii se avanta spre Bolivia.

Putini calatori stiu de existenta unei legaturi directe intre canionul Colca – Chivay si Puno, majoritatea intorcandu-se in Arequipa pentru a lua un zbor sau un autobuz “colectivo” spre Puno. Ei bine, compania 4M are curse zilnice din Chivay spre Puno (si viceversa). Autocarele pleaca dimineata pe la ora 7 din Puno si se intorc din Chivay la ora 13:15. In functie de sezon si de solicitari au cam doua autocare si un microbuz care pleaca simultan. Este important sa aveti rezervari din timp, in special in sezonul turistic (Iunie- August) si daca se poate sa le cereti sa calatoriti cu autocar, nu cu microbuz, pentru ca este mult mai confortabil. Pretului biletului este de 45 de dolari si va puteti face rezervarea direct pe site-ul de mai sus.

Serviciul este unul turistic, nu “colectivo” cum sunt autobuzele care fac legatura intre diferite orase ale tarii. Exista un ghid in limba engleza care iti ofera informatii, se fac doua opriri pe drum in locuri de interes turistic, se serveste o gustare (sandwich) si se primeste o sticluta de apa plata. Intreaga calatorie se realizeaza exclusiv in altiplano, adica la peste 3.800 de metri. Altiplano este o zona care, in ciuda faptului ca se afla la altitudini intre 3.800 si 5.000 de metri, este complet plana, are vegetatie (in general iarba, arbusti si tot felul de plante pitice) si unde locuiesc comunitati de pastori. Include suprafete intinse din Bolivia, Peru, Ecuador, Argentina si Chile si ofera o panorama interesanta asupra Cordilierei Anzilor.

Pentru ca aveam sa urcam din nou la peste 4.500 de metri, autocarul a oprit la restaurant de pe marginea drumului pentru a ne da ocazia sa savuram un ceai de coca cu munia (un fel de menta) care sa ne ajute sa depasim mai bine problemele cu altitudinea (3 soles).

A doua oprire a autocarului a fost intr-un loc foarte interesant, cu un lac format in mijlocul platoului. Zona se numeste Lagunillas, adica Lagunele, si intr-adevar aici am vazut mai multe ochiuri de apa, dintre care si una foarte mare. Ghida spunea ca aici se vad frecvent pasari flamingo, dar din pacate noi nu am vazut nimic.

Intreg drumul a durat aproximativ 10 ore, iar la Puno am fost cazati la un hotel de trei stele pe care vi-l recomand, Punuypampa (aproape de Plaza de Armas). Atunci cand va alegeti un hotel in Puno trebuie sa tineti cont de cateva lucruri foarte importante, dincolo de confort si pret: sa fie cat de cat in zona Plaza de Armas (nu este foarte sigur in afara centrului) si sa aveti un calorifer sau ceva de incalzit in camera. Totodata, desi in tot Peru-ul veti intalni prize compatibile cu stecherele noastre, la Puno sunt diferite. Pentru cei care au calatorit in SUA, prizele de la Puno sunt asemanatoare cu cele de acolo si puteti folosi aceleasi adaptoare ca in SUA. Din fericire cei de la hotel au fost foarte draguti si ne-au oferit 2-3 adaptoare sa ne incarcam telefoanele si aparatele foto.

Asa cum va spuneam la inceput, oamenii calatoresc la Puno din doua motive: isi doresc sa viziteze insulele de pe lacul Titicaca sau vor sa mearga mai departe spre Bolivia, cu autocarul.

Despre Puno

Puno este capitala administrativa a regiunii dominata de lacul Titicaca si as mai putea adauga si cea culturala a Peru-ului. Juliaca, care este si cel mai mare oras al regiunii, prin care trec autobuzele ce vin sau pleaca de la Puno, este mai mult o zona comerciala, aglomerata si murdara. Puno, in schimb, de dragul turismului, a impins mizeria, dar si contrabanda (pentru ca, sa nu uitam ca este la o aruncatura de bat de Bolivia) mai spre periferie si se autointituleaza capitala folclorica a Peru-ului. Intr-adevar, prezenta in oras atat a vorbitorilor de Quechua cat si a celor de Aymara, cele doua limbi bastinase principale ale Peru-ului, dar si apropierea de insulele de pe lacul Titicaca, fiecare unica in felul ei, a transformat Puno intr-un fel de amalgam de porturi traditionale, culori si bineinteles dansuri si sarbatori. Peste 300 de dansuri traditionale infrumuseteaza paradele orasului, organizate in special cu ocazia sarbatorilor catolice, cea mai importanta astfel de sarbatoare fiind Virgen de la Candelaria (in primele zile ale lunii Februarie). Parada organizata cu aceasta ocazie este televizata si transmisa in direct in intreaga tara.

Dincolo de coloritul cultural al orasului, foarte vizibil si in zona portului nu as putea  spune ca este un oras deosebit. In Plaza de Armas, piata centrala, troneaza o catedrala impunatoare si in rest, multe restaurante si hoteluri pentru turisti. De obicei se ramane o noapte inainte si dupa turul in insulele de pe lacul Titicaca, turistii avand timp pentru o plimbare scurta prin centru si pentru un pastrav delicios servit la unul dintre restaurantele locale. O portie de Troucha a la Menier (adica pastrav cu sos de lamaie), preferatul meu, costa aproximativ 25-30 de soles (30-35 lei), in functie de locul in care servesti masa. Pastravul vine insotit de cartofi (leguma nationala a peruanilor) si de orez (probabil sa fie siguri ca te ridici de la masa satul). Orasul se afla la o altitudine de putin peste 3800 de metri, astfel ca nu v-as recomanda sa incercati pisco sour (10 soles), vin sau bere. Ramaneti la o apa plata sau un suc racoritor (2-5 soles).

Pentru ca procedura de obtinere a vizei spre Bolivia era cam complicata si nu aveam timpul necesar la dispozitie, Bolivia neavand consulat in Romania si doar la Viena sau Frankfurt, eu am renuntat la varianta cu continuarea drumului spre La Paz. Am rezervat insa un tur de doua zile in insulele de pe lacul Titicaca, ce s-a dovedit a fi una dintre cele mai interesante experiente ale acestei vacante pentru ca a inclus si o noapte la o familie de localnici de pe insula Amantani. Cealalta optiune era un tur de o zi pe lacul Titicaca, cu oprire la o insula din suita de insule flotante Uros si pe insula Taquile.

—

Am zburat spre Peru cu compania aeriana regala olandeza KLM, de la Bucuresti cu escala in aeroportul din Amsterdam, votat cel mai bun aeroport al Europei la World Airport Awards 2013. KLM Romania ofera 7 zboruri pe saptamana spre Lima cu escala in capitala Olandei, iar despre experienta zborului la Business Class puteti citi aici.

—