fbpx
excursii-razvan-pascu

Au trecut aproape doi ani de la momentul in care egiptenii au decis ca dictatura nu mai are intaietate pe meleagurile faraonilor. Asadar, cu mic cu mare s-au adunat in Piata Tahrir si, dupa ce s-au strans pe la 1  milion, au pus de-o revolutie cum rar s-a vazut in lumea araba. Cateva luni mai tarziu Hosni Mubarak era inlaturat astfel ca, pentru prima data in istorie poporul egiptean avea oportunitatea sa ureze Bun Venit democratiei.

Pentru ca Tarom-ul nu rateaza ocazia sa faca promotii serioase la zborurile catre zonele cu potential de conflict, am incercat sa valorific oportunitatea. Altfel, aceasta a aparut exact in momentul organizarii primelor alegeri democractice din Egipt, acolo unde se confruntau Mohmed Morsi, reprezentantul partidului Islamic – Fratia Musulmana si Ahmed Safiq, fostul prim-ministru si mana dreapta a lui Mubarak, deci prelungirea fostului regim.

Deci, iata-ma pe Otopeni, intr-o noapte tarzie de primavera, in asteptarea zborului spre Cairo, alaturi de ceilalti pasageri, in mare parte egipteni. Putin nelinistit, dar increzator, am incalecat pasarea cerului care, 3 ore mai tarziu urma sa aterizeze in Cairo. Acest lucru desi, pe langa amici si prieteni calatori, s-a alaturat si site-ul ministerului de afaceri externe din Australia care nu recomanda australienilor sa calatoreasca spre taramul faraonilor.

Astfel, aterizat si preluat de soferul promis, am fost transbordat la hostelul din centrul orasului, la 500 m de Piata Tahrir.

A doua zi pe la pranz, urma sa se anunte rezultatul alegerilor astfel ca, inconstient fiind de acest lucru am pornit intr-o plimbare prin metropola de 20 de milioane de locuitori. Asta, bineinteles, dupa ce am ajutat cativa doritori sa-si creeze un website gratuit. Un taxi negociat in graba m-a lasat la Cairo Tower, cea mai inalta constructie din Egipt, dupa un drum de 10 minute in care am inteles de ce orasul este unul care are poate cel mai congestionat trafic din lume. Turnul, care pana in 1971 era cea mai inalta structura din Africa, ofera o panorama extraordinara asupra orasului. De aici am reusit sa observ, printr-o usoara ceata, varfurile piramidelor din Giza cu care, din copilarie doream sa-mi clatesc puterea imaginatiei. Dupa o stare contemplativa asupra acestora, dar mai ales de patrundere prin ceata deasa, niste zgomote au inceput sa soseasca de la cativa km departare. Erau urale si scandari cu tenta evident politica. Se pare ca, favoritul majoritatii Mohamed Morsi, a rupt Egiptul de influenta vechiului regim si a adus democratia dupa 7000 de ani. Principalele artere au fost inundate de oameni, cladirile in ruina din urma revolutiei parca au prins viata si soarele stralucea mai puternic, salutand si el renasterea natiunii. Un American vorbitor de araba traducea live transmisia prin radio, astfel incat am retinut ca Mursi a castigat cu peste 1 milion de voturi diferenta.

Am parasit turnul pentru a servi o cina traditionala dar, se pare, demersul a fost foarte mult incetinit de toti oamenii care fluturau steaguri ale victoriei, imbratisau pe toata lumea, transmitand in aer un sentiment autentic al bucuriei.

Impreuna cu americanii agatati pe acoperisul Cairo Tower, ne-am oprit intr-un mic restaurant unde am servit niste Mahsi si o supa traditionala, Molokheyyah.

Era o veselie de nedescris si toata lumea, sesizand ca nu prea suntem localnici tinea sa ne informeze ca Morsi a castigat. Dupa cateva ore de mers prin multime am ajuns aproape de piata Tahrir, acolo unde aglomeratia era si mai mare. S-au auzit multiple focuri de arma trase in aer care, in cazul unui rezultat opus, nu ar mai fi fost de bucurie.  Noaptea a fost o nebunie de nedescris in care, bineinteles nu am inchis ochii ci, doar am ascultat la renasterea Egiptului.

In urmatoarea zi, m-am intalnit cu Condeierul si, alaturi de soferul care ne astepta am pornit-o spre Giza, pentru a face full contact cu Piramidele. Acestea, Cheops, Chephren si Mykerinos alaturi de gardianul Sphinx sunt marturie a unei extraordinare civilizatii, de aproximativ 4500 de ani. Si, inca vor mai fi, daca voci radicaliste din partidul proaspat ales, Fratia Musulmana nu s-ar gandi din cand in cand cum sa le scoata din circuit.

Dupa o negociere tipica de vreo 30 de min am facut inconjorul minunatelor constructii pe o camila si un calut putin slabit de la caldura, si ne-am oprit la Sfinx. Acolo, dupa o alta discutie incinsa cu niste copii carora le placea negocierea (care probabil e disciplina obligatorie la scoala), ne-am tras contracost in cateva poze tematice. Nesurprinzator de goala atmosfera la Giza, cauzata de Revolutie, care a scazut foarte mult sosirile turistilor.

Am finalizat de mangaiat Sphinx-ul cu un galop scurt pe calutul din dotare, care m-a intors aproape instantaneu in pielea lui Nica, pe care il intruchipam in copilarie prin dealurile si padurile Moldovei. Dupa, am mai facut o oprire la Saqqara, acolo unde se află cea mai vece piramida de piatra din lume si ne-am reintors in Cairo. Asta nu inainte de a finaliza rundele de negocieri prin cateva magazine de suveniruri locale.

Atmosfera era mult mai relaxata in Capitala desi, la momentul respectiv inca se astepta predarea puterii de catre armata, castigatorului majoritatii inimilor egiptene.

O noua zi a renasterii a inceput cu ceva treaba si cu o vizita la Muzeul Egiptean, locul unde sunt adapostite peste 120.000 de obiecte, cum ar fi statui, papirusuri, mumii, gravuri, etc, semnele civilizatiei milenare. Printre piesele de rezistenta ale acestuia, se afla Masca de aur a lui Tutankamon, celebrul tanar Faraon, precum si mumia intacta a lui Ramses al III-lea. Aici e nevoie de cel putin jumatate de zi pentru ca, multitudinea de obiecte expuse este covarsitoare pentru setea de cunoastere a ego-ului personal.

In partea a 2-a vom vedea cum se prezinta acum Biblioteca din Alexandria, al doilea mare oras al Egiptului, unde a disparut Farul, vom retrai fragmente ale vietii din Cairo si Tahrir, locul in care s-a declansat scanteia revolutiilor din lumea araba. Sau, vorba baietilor de la The Prodigy, trouble Firestarter pentru guvernele dictatoriale.

* articol scris de Lucian Avadani

7 comentarii

  1. 08.01.2013 la 14:25

    Am avut ocazia sa vizitez Cairo in 2009, este un oras deosebit, poate prea poluat…

  2. Daniel Boanta
    08.01.2013 la 17:09

    In ziua de azi o fi mai sigur sa calatoresti la Cairo? Pe la tv tot anunta morti in diferite confruntari de strada in Cairo.

  3. 09.01.2013 la 01:39

    Cairo este un oras interesant, cu o aglomeratie de nedescris. Practic, iti face instruirea pentru India, din punctul asta de vedere.
    Referitor la siguranta, cred ca e la fel de sigur acum, pe cat era cand l-am vizitat. Totusi, as astepta sa se mai linisteasca apele de dupa Referendum pentru a merge acolo.

  4. 11.01.2013 la 23:15

    Am fost acolo in urma cu o luna, lumea e la fel , daca e sa patesti ceva poti pati oricand ,Egiptul fiind o zona mai fierbinte . Eu unul m-am simtit ok si in siguranta. Oricum cu gandul acesta ca poate sa fie rau nu mai calatorim nici la noi la mare

  5. 13.01.2013 la 01:46

    Cred ca e un loc care merita vazut !!!

  6. cristina
    10.05.2013 la 11:13

    Mahsi – sarmale sau ardei umpluti
    Molokheyyah – supa de stevie

    zici ca nu prea te-a impresionat mancarea lor? multa lume o lauda. ai incercat si koshary? mie aia mi-a placut cel mai mult.

    Despre revolutie…ce sa zic…daca mergi acum ai sa vezi ca nu mai sunt la fel de fericiti cu democratia

  7. 03.06.2013 la 17:59

    Cristina, da am incercat Koshary si, intr-adevar mi-a placut si mie.
    Da, a fost o bucurie temporara, apropo de rezultatul revolutiei. Ca dupa orice campanie dupa alegeri, marea majoritate a oamenilor nu-si dau seama ca ridicarea nivelului de trai depinde mai mult de ei decat de stat :).

Vezi aici mai multe imagini de pe pagina mea de Instagram! Urmareste-ma pe Instagram! Click aici!
[icegram campaigns="28403"]