Imi place Romania si imi plac romanii in general. Nu pentru ca avem ceva in plus sau pentru ca suntem noi mai deosebiti de la mama-natura. Motivul pentru care sunt asa lipit de tara asta tine pur si simplu de atmosfera, de vibrato-ul special al locurilor si al oamenilor. Imi plac romanii inclusiv pentru ca nu sunt perfecti – nici eu nu sunt, asa ca ma integrez bine printre ceilalti romani.

De multe ori insa, turistii romani nu au rabdare si nici vointa sa descopere lucrurile bune care se afla dincolo de multele lucruri care inca nu sunt bune. Raman prinsi in lipsa infrastructurii, transportul in comun deficitar, murdaria si lipsa de organizare in anumite situatii. La turistii straini nu se aplica acest lucru; majoritatea celor care ajung in Romania vin cu asteptari destul de mici, care le sunt totusi depasite. Si pleaca multumiti.

Din acest motiv ma bucur foarte tare cand vad ca pe langa caldura sufleteasca incercam sa oferim turistilor si conditii de cazare, mancare, terase si divertisment de calitate.

Aceasta este si explicatia pentru care m-am legat de Alba Iulia inca de acum doi ani cand am ramas de-a dreptul uimit de ceea ce se intampla intr-un oras de provincie din Romania, cumva din afara marilor destinatii turistice. Nu am cuvinte sa va explic cat de tare ma incanta sa vad ca se fac eforturi, ca se intelege fenomenul turistic, dar si potentialul sau.

Dar gata cu explicatiile „stiintifice” pentru ca vreau sa va povestesc ce se intampla acolo, ce va asteapta la Alba Iulia si mai ales de ce merita sa va petreceti un weekend in acest oras. Mai ales ca urmeaza ziua de 1 Decembrie, o zi deosebita pentru municipiul Alba Iulia.

Pentru cei care nu se gandesc la Alba Iulia decat ca la „orasul unirii”, trebuie sa stiti ca acest oras sta pe o comoara poate mult mai mare decat Sala Unirii, si anume urmele unor generatii si chiar civilizatii de mult trecute. Ma refer aici bineinteles la Cetatea Alba Carolina, care de cativa ani a fost martora unor schimbari majore. Intreaga zona centrala din interiorul cetatii a fost renovata, regandita, reinventata, iar cele 60 de milioane de euro ale investitiei facute prin fonduri europene si prin parteneriatul public–privat nu au facut decat sa dea Cezarului ce-i al Cezarului. Acum, cu doar cateva luni inainte de finalizare, cetatea pare ca revine la viata.

Cand spun ”cetate”, referindu-ma la Alba Carolina, vorbesc despre tot ansamblul din centrul orașului care s-a dezvoltat in interiorul zidurilor cetatii bastionare de tip Vauban, practic cea mai mare cetate din Romania.

Aici se afla nu mai putin de trei fortificatii din epoci diferite, in ordine cronologica, primul fiind Castrul Roman (aproximativ 106 d.Ch.), Cetatea Medievala (secolele 16 – 17) si Cetatea Alba Carolina de tip Vauban (secolul 18), care contureaza intregul ansamblu de aici. Aceste fortificatii formeaza așa-numitul „traseu al celor trei fortificatii” si totul, de la caramida si piatra folosite la temelia zidurilor, pana la structura cladirilor, amintește de trecutul istoric al acestor locuri.

Acest tip de fortificatii se poate identifica usor dupa forma stelara pe care o au multe dintre ele. Denumirea de Vauban vine de la marchizul cu acelasi nume, omul care a revolutionat modul in care se construiau fortificatiile militare in asa fel incat sa reziste atacurilor cu arme de foc. In Romania, fortificatii de acest gen exista la Timisoara, Oradea, Arad si Fagaras, iar cea mai mare de acest gen se afla in Alba Iulia.

Mai mult decat in alte cetati si fortificatii, unde portile erau cat mai ascunse si bine pazite, la Alba Carolina portile definesc istoria cetatilor de aici, de la Poarta de Sud a Castrului Roman la celelalte 7 Porti ale cetatii, unele  renovate exemplar, altele fiind in curs de renovare.

Tot in interiorul cetatii se afla cele doua catedrale care demonstreaza comuniunea orasului in fata credintei, Catedrala Romano-Catolica, care are mai bine de 1.000 de ani si unde este cripta lui Iancu de Hunedoara, dar si catedrala ortodoxa, Catedrala Reintregirii.

In apropierea catedralelor se afla si Muzeul National al Unirii si imediat in fata, Sala Unirii, locul unde s-a realizat unirea Transilvaniei cu Romania.

Dar partea cea mai importanta este ca cetatea nu este populata doar de cladiri restaurate frumos, ci si de oameni (si in curand de activitati comerciale diverse care sa te faca sa revii la Alba Iulia).

De mare efect in pietele cetatii sunt statuile in marime naturala. Cativa soldati austrieci, o femeie si un barbat care se pregatesc de dans, un batran care sta contemplativ pe o banca, sunt lucruri care cu siguranta iti atrag privirea ca turist. In fiecare zi de la ora 12:00, exceptand extra-sezonul cand se desfașoara mai rar, garda cetatii in uniforme austriece se reuneste in fata portii castrului roman si pleaca intr-un tur prin cetate al ceremoniei schimbarii de garda, cu o mica oprire in fata portii a patra, inaintea punctului culminant care se desfasoara pe podul din fata portii a treia. In plin sezon, la acest ceremonial participa pana la 40 de soldati, complet echipati, unii dintre ei calare, spre deliciul copiilor, folosind caii frizieni din grajdurile cetatii. Uneori, intregul ceremonial se incheie fastuos prin salbe de tun.

Fiind foarte activ pe Facebook, am postat inclusiv un filmulet cu intreaga ceremonie a schimbarii garzii de la Alba Iulia. Filmuletul a avut deja sute de Like-uri si Share-uri, semn ca oamenii apreciaza lucrurile de calitate.

Patru din cele sapte porti ale cetatii au fost restaurate in totalitate, redandu-le grandoarea si semnificatia pe care le-au avut odata. Cea mai importanta este poarta a treia sau poarta lui Carol al 6-lea, bogat ornamentata si vegheata din mijloc de insusi Carol al 6-lea. Cea mai mare parte a ornamentelor de pe porti sunt copii fidele a ceea ce au fost ele odata, copii dupa modele cautate de restauratori chiar si in arhiva de la Viena, originalele aflandu-se intr-o zona expozitionala din interiorul cetatii.

Cetatea se populeaza acum si de restaurante si terase, deja facandu-si aparitia cateva localuri de acest gen si chiar un hotel de 5 stele cu tematica medievala. Iar peste tot prin presa locala, autoritatile declara ca sunt in cautare de investitori care sa faca evenimente si mici afaceri in interiorul cetatii.

Pentru mine, ca turist de weekend in Alba Iulia, orasul mi-a depasit cu mult asteptarile. Internetul este plin de imagini cu cetatea restaurata la nivel occidental, iar eu m-am bucurat sa vad luna aceasta evolutia lucrarilor in Alba Iulia fata de ultima vizita a mea de acum 2 ani. M-a facut sa cred in sansa turistica a Romaniei si sa inteleg ca se poate atunci cand exista dorinta.

Daca ajungeti in Alba Iulia, am scris aici un articol cu detalii logistice – unde sa mancati si unde merita sa va cazati.

* acest articol face parte din seria de articole „Romania e frumoasa„