Colaboratorul si prietenul meu, Mihai Bobocea, a fost de curand in Delta Dunarii si a scris pentru voi impresii pentru o mini-vacanta la Sfantu Gheorghe in seria de articole „Romania e frumoasa„. Enjoy!

Dintre numeroasele destinatii de weekend de anul acesta, una este cu totul deosebita: am petrecut cateva zile de miez de vara in Delta Dunarii, la Sf. Gheorghe, si am ramas foarte placut impresionat. A fost prima intalnire din viata cu Delta in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca anterior ajunsesem doar pana la marginea ei, in zona lacurilor salmastre (mai ales Razim), la Jurilovca si Gura Portitei (despre care a scris si Razvan). Asa ca am decis sa intitulez postarea de astazi „Pasaport de weekend catre paradis”, sa o fac mai practica pentru cei interesati sa ajunga si ei in locurile vazute de mine… si nu in ultimul rand sa o dedic parintilor mei, care au ales si ei aceasta destinatie pentru a o vizita cat de curand.

De ce am ales eu Sf. Gheorghe? Pai, e simplu: asta a fost recomandarea unui prieten de-al meu, tulcean de loc, care prefera si el Sf. Gheorghe atunci cand isi face concediile in Delta. Argumentele sunt de inteles: este un sat situat foarte aproape de gura de varsare a bratului omonim in mare (mult mai aproape decat Sulina, de exemplu), iar natura e mai frumoasa aici. Asa ca am luat trei prieteni cu mine si Furia Rosie si ne-am pus pe drum.

La fel ca si in orice alta plecare de weekend, mi-am facut destul de bine temele si nu mi-a parut rau, documentarea prealabila fiind esentiala pentru o experienta cat mai placuta odata ajuns acolo. Pregatirea a fost cu atat mai utila in Delta cu cat este vorba despre o destinatie rupta de restul lumii, unde ajungi doar pe calea apelor si depinzi decisiv de orarul vaporaselor cu plecare de pe „continent”. Asadar, cateva detalii practice intai.

La Sf. Gheorghe se ajunge cu nava clasica (Banat) sau cu un catamaran, ambele avand insa un program fix, pe care il puteti consulta pe site-ul Garii Fluviale Tulcea. De exemplu, plecarile din Tulcea spre Sfantu sunt luni, miercuri si vineri, la orele 13:30, iar intoarcerile sunt marti, joi si duminica, la ora 07:00. Daca veniti cu trenul, e usor: gara feroviara este chiar langa cea fluviala. Daca veniti cu masina, o puteti lasa in parcarea din fata garii fluviale. Drumul pe care il recomand (pentru cei care pleaca din Bucuresti, ca si mine) este A2 cu iesire la Drajna – Slobozia – Braila – trecere cu bacul spre Smardan – Macin – Tulcea. Sunt doar putin mai mult de 300km, care permit, pe ultimul tronson (Macin – Tulcea) o vedere spectaculoasa asupra Muntilor Macin, mai ales daca preferati sa mergeti pe partea de nord a rezervatiei, adica prin Luncavita – Isaccea (in plus, este o experienta mult mai placuta pentru sofer, drumul acela este excelent, virajat si cu peisaje frumoase – ce altceva iti poti dori?).

Din Tulcea luati apoi vaporasul spre Sf. Gheorghe, care face aproximativ 4 ore la dus si 5 ore la intors. Aici insa va vand si un pont, pe care l-am invatat pe propria piele: e mult mai bine sa ajungeti pana in Mahmudia cu masina si sa luati acelasi vaporas de acolo. In acest fel, veti castiga aproximativ o ora si jumatate la dus (plecare din Mahmudia la 15:00) si doua ore la intors, putand folosi timpul liber pentru a explora si a va bucura de alte frumuseti din nordul Dobrogei (cititi cu incredere materialele mele anterioare pe aceasta tema). Nu ma intelegeti gresit, plimbarea cu vaporasul este o experienta placuta, dar liniara (pe canalul mare nu sunt prea multe de vazut) si care poate deveni plictisitoare dupa cateva ore. Despre navele rapide (private) nu stiu prea multe, dar am auzit pareri si experiente impartite, din care reiese mai degraba ca nu te poti baza pe rezervari si programul acestora, asa ca va recomand sa le incercati doar daca va considerati norocosi.

La capitolul cazare, din multitudinea de optiuni am ales Casa Alb-Albastra si am fost si noi norocosi: am gasit o pensiune cu aspect rustic, cu gazde primitoare, conditii bune si mancare excelenta. De asemenea, pensiunea a primit un bonus pentru ca proprietarii organizeaza plimbari cu barca pe canale, pe langa rezervatia Deltei si pana in insula (de fapt, complexul de insule) Sacalin, considerata o adevarata delta secundara in plina formare, cel mai nou pamant din tara si un adevarat paradis inca foarte putin atins de mana omului. Pe lista scurta de optiuni demne pentru cazare s-a mai aflat si pensiunea Delta Marina, ceva mai scumpa si probabil cu conditii pe masura, dar noi am preferat decorul traditional-ospitalier al Casei Alb-Albastre si n-am fost deloc dezamagiti.

Povestea vizitei mele in Delta o voi pastra scurta si cuprinzatoare: a fost superb!! Drumul a fost foarte placut (odata ce cobori de pe bac la Smardan intri intr-o alta lume), vremea a tinut din plin cu noi si am vizitat Cramele Curtea Regala din Macin pentru a ne face plinul de buna dispozitie pentru weekend: veselie, numele tale sunt Aligote si Merlot . Odata ajunsi in Sf. Gheorghe, atat peisajul, cat si pensiunea si mancarea ne-au depasit asteptarile. Am petrecut dupa-amiezele pe plaja, chiar la gura de varsare, impartind nisipul cu extrem de putini oameni si, surpriza, cu cativa cai (cel mai probabil semi-salbatici) care leneveau si ei… E un sentiment unic de libertate si relaxare sa faci baie in apele putin adanci ale Dunarii la varsare in Marea Neagra: intri in Dunare, inoti cateva minute si iesi direct din mare. Am dormitat apoi la apus pe nisipul fin de pe malul fluviului…

In dimineata de sambata am profitat de oferta gazdelor pentru o plimbare pe mini-canalele din zona, pana aproape de rezervatie si de insulele Sacalin. Pozele vorbesc aproape de la sine, dar tot nu fac dreptate frumusetii de neegalat experimentate la fata locului. Sute de pasari despre ale caror nume habar nu aveam, chiar si cateva colonii de pelicani (vedetele pe care chiar speram sa le vedem mai de aproape), desisuri de verdeata proaspata din inima tinutului apelor, zeci sau poate sute de nuferi galbeni si cate alte flori… o nebunie. Odata intorsi in sat, am revenit si pe plaja. Exagerat de multa relaxare dupa gustul meu – sunt o persoana activa, tot timpul in miscare, iar weekend-urile mele presupun o alergatura continua dupa noi si noi bijuterii naturale – aproape niciodata nu-mi permit atata leneveala cat am avut parte in Delta. Dar nu ma plang!  E bine si asa, din cand in cand.

Daca mergeti acolo de vineri pana duminica, veti reveni in Tulcea (sau, mai bine, in Mahmudia, daca ati citit cu atentie pana acum) in jurul pranzului, ceea ce va va lasa cu cateva ore pretioase la dispozitie. Pentru a vi le petrece cat mai agreabil, va recomand din nou calduros materialele publicate deja de mine si Razvan despre locuri de vazut in nordul Dobrogei. Sunt multe lucruri pe care le puteti face: explorari de vechi cetati dobrogene (nu ratati macar Histria si Enisala!), manastiri sau Crama din Macin… sau poate explorari de pesteri, daca sunteti amatori de asa ceva… drumetii sau o plimbare ecvestra prin Muntii Macin… continuarea menu-ului de peste in Jurilovca sau Lunca… baie in lacul Razim sau in misteriosul Iacobdeal… si tot asa: Dobrogea are de toate pentru toti, numai rabdare si chef sa aveti pentru a-i descoperi frumusetea. Noi am mers la Cetatea Enisala, am trecut prin Jurilovca, la capul Dolojman, o scurta baie in lacul Razim, cetatea Argamum, o masa de peste la Complex Lunca, apoi baie in Iacobdeal, o ultima privire asupra Muntilor Macin si… inapoi spre casa, in Bucuresti.

In final, pentru cei cu bugetul deja stors de vara, concedii, plimbari, dar care totusi doresc sa-si treaca o viza de Sf. Gheorghe in „pasaportul de weekend catre paradis”, ceva detalii financiare:

Plin de carburant pentru cca. 600km (Bucuresti – Tulcea si retur): 250-300 de lei

Vaporas Tulcea – Sf. Gheorghe si retur, de persoana: 70 de lei in sezon, 50 de lei extra-sezon

Cazare Casa Alb-Albastra: 80 de lei pe noapte in camera dubla (in varf de sezon, tariful creste la 100 de lei)

Plimbare cu barca de 4 persoane (grup restrans, adica intimitate si liniste) pe canale si spre insula Sacalin: 200 de lei

Masa (peste gatit in toate felurile, dimineata, pranz, seara): circa 60 de lei pe zi, mai mult sau mai putin, dupa pofte si gusturi.

Peisajele Deltei, apusul de soare, cerul incredibil de instelat, relaxarea pe plaja, bronzul de sezon, nostalgia unor zile de vis: de nepretuit.

Per total: o experienta de accesibilitate comparabila cu un weekend la mare, dar mult, mult mai placuta, din toate punctele de vedere la care va puteti gandi. Daca iubiti natura salbatica si va place apa la fel de mult ca si mie, alegeti Delta in locul urmatoarei iesiri „la mare”, nu o sa va para rau.

Pentru data viitoare, va propun un mini-serial despre Muntii Retezat, unde mi-am petrecut prima saptamana de concediu de anul acesta si un alt loc in care am lasat o bucata din sufletul meu. Ca si in Delta, de altfel…