Pentru astazi prietenul meu Mihai Bobocea, un pasionat calator prin Romania, a pregatit un nou articol detaliat pentru voi. De data asta despre Dobrogea si muntii Macin.

Cei mai vechi munti din Europa, cu o varsta de peste 300 de milioane de ani, si care erau in tineretea lor mai semeti decat Alpii de astazi. Singurul lac din Romania format prin izbucnirea unui izvor intr-o fosta cariera de exploatare a granitului. Cele mai frumoase cetati grecesti, romano-bizantine si genoveze ramase pe teritoriul tarii noastre. Singura crama care se poate lauda cu emblema de furnizor de vinuri al casei regale (ex-) de Romania. V-am atras deja atentia/curiozitatea? M-am referit mai sus la Muntii Macin, Lacul Iacobdeal, cetatile din nordul Dobrogei si cramele Alcovin din Macin (Curtea Regala), pe care le-am vizitat in minivacanta de 1 mai si la care voi avea privilegiul sa ma intorc chiar in weekend-ul care urmeaza.

Stiu, am intarziat din nou cu articolul despre Macin – si iarasi ma voi scuza: calatoresc mult mai mult decat reusesc sa scriu, de fapt in fiecare final de saptamana dau o fuga intr-un nou colt de natura din Romania cea frumoasa. Muntii Macin reprezinta insa unul dintre locurile mele preferate, eu fiind constantean, iar nordul Dobrogei insemnand aproape „acasa”. V-am spus cu alta ocazie despre o parte din frumusetile Dobrogei, cand am facut o tura in zona cu familia, la finele anului trecut. Articolul de azi il dedic unei foste si actuale colege, Dana, care chiar zilele trecute ma certa ca scriu cam rar pentru cat de des ma plimb… si are dreptate.

Acum voi insista putin asupra Muntilor Macin si unei experiente viticole senzationale la cramele Alcovin (Sarica-Niculitel, Curtea Regala), unde va invit sa ajungeti si voi in urmatoarea (mini-) vacanta. Sa nu uit: in aceasta plimbare am fost insotit de cele mai dragi prietene ale mele: Vera si Furia Rosie 🙂 iar intregul set de poze il puteti vedea aici. Va recomand sa (re)cititi acest articol, care va va completa planul de plimbare in zona.

Dar sa incep cu inceputul. De ajuns in Macin este pe cat de usor, pe atat de placut: sunt doar 235 de kilometri distanta de Bucuresti, adica exact cat un drum pana la mare (dar cat de multe lucruri are de oferit in plus aceasta zona fata de un simplu weekend pe plaja!). Din Bucuresti luati directia Braila, treceti Dunarea cu bacul catre Smardan si veti ajunge in paradis: mergeti pe langa Dunare, prin padure si catre taramul fermecat al Macinilor, cei mai vechi si plini de povesti munti de la noi si chiar din Europa. Capacitatile de cazare sunt relativ putine, dar dintre ele va recomand pensiunea Complex Turist Macin, care ofera conditii decente la pret OK si, cel mai important, proximitate fata de toate obiectivele importante din zona, adica traseele pedestre prin munti si cramele Alcovin.

Macin este un oras mic, la poalele muntilor, si care mi-a placut foarte mult: viata are alt curs si pana la urma este in Dobrogea, adica, riscand sa ma repet, acasa. Va recomand cu incredere site-ul Parcului National Muntii Macin, unde gasiti informatii detaliate despre traseele pedestre, ecvestre (surpriza!) si multe altele despre munti (istoric, flora si fauna). Cu ocazia vizitei din minivacanta de 1 mai, am facut doua mini-trasee prin munti, adica parte din Dealul cu Drum (care intersecteaza traseul tematic in forma de potcoava) si Cozluk, dar abia astept sa ma intorc pentru Culmea Pricopanului si Varful Tutuiatu, cel mai inalt din Macin (467m).

Traseele pedestre marcate sunt de dificultate redusa sau cel mult medie, dar dezvaluie putinilor drumeti o frumusete rara. Macinii sunt printre muntii foarte putin cunoscuti de la noi si e chiar pacat: intreaga zona este superba si foarte spectaculoasa. In imediata apropiere a orasului Macin se afla satul Greci, locul de plecare a mai multor trasee pedestre. Chiar peste drum de Greci este si satul Turcoaia, in apropierea unei vechi cariere de granit, in masivul Iacobdeal. Aici, dupa cum v-am mai povestit (punctul 6 din povestea dobrogeana), natura a nascocit ceva fantastic: pe fundul unei vechi galerii de exploatare a izbucnit un izvor, care a umplut rapid parte din cariera si a format lacul Iacobdeal, dupa stiinta mea unic ca mod de formare in Romania.

Lacul Iacobdeal, care se lasa destul de greu descoperit turistilor de ocazie care se aventureaza in cariera de granit, are un farmec aparte. In decembrie l-am gasit gri ca de plumb iar la inceputul lunii mai era verde-smarald si plin de viata, dovada ca natura este capabila sa „inventeze” mini-ecosisteme in cele mai ciudate si neprietenoase contexte, adica in mijlocul carierei de piatra vulcanica. In superbul lac Iacobdeal… n-am rezistat si am facut o baie racoritoare. Desi era inca miez de primavara, am prins si 38 de grade la soare in zona Macinilor.

Ce sa spun, sunt foarte multe locuri frumose de vazut odata ajuns in zona, in nordul Dobrogei. Pe langa traseele montane (cele mai spectaculoase fiind Tutuiatu si Culmea Pricopanului) si lacul Iacobdeal, sunt numeroase cetati de descoperit, despre care am mai scris in trecut atat eu, cat si Razvan: Enisala, Histria, Dinogetia, Troesmis, Ibida, Argamum si cate altele, ramasite vii ale unei istorii de bogata diversitate culturala. Dobrogea a fost dintotdeauna un „melting pot”, daca-mi permiteti barbarismul, iar asta se vede nu doar in multitudinea de cetati, ci si in cea de manastiri/biserici din judetul Tulcea. Daca tot sunteti in zona, precis veti vrea sa ajungeti la Celic Dere, Cocos, Saon si chiar Telita (construita acum un secol, aflata in prezent in ruina si una dintre rarele constructii bisericesti de la noi cu inspiratie din arhitectura moscovita).

Trebuie de asemenea sa stiti ca drumurile (cel putin cele nationale, dar si multe dintre cele judetene) din nordul Dobrogei sunt de foarte buna calitate, astfel ca va va face placere sa dati un ocol motorizat rezervatiei Muntilor Macin, cu plecare din orasul Macin catre nord si apoi catre est, prin Jijila, Vacareni, Luncavita, Isaccea, Somova si apoi Tulcea si inapoi, pe la sudul lantului muntos. Iar daca faceti si acest traseu, eventual in cautare de vechi cetati de explorat, n-aveti niciun motiv sa nu treceti si prin satul de pescari Jurilovca. Puteti descoperi aici sau in zona (la Complex Lunca) o masa de peste cum nici n-ati visat. Si puteti incheia ziua in cel mai incredibil mod posibil: baie si apus de soare pe malul lacului Razim (de la capul Dolojman, din Jurilovca) si apoi holbat la stele, asa cum am facut si eu intr-un weekend greu de uitat de anul trecut.

Cireasa de pe tortul minivacantei in Muntii Macin a fost insa pentru mine (si poate fi si pentru voi) vizita la Crama Dobrogeana din Macin. Vinul produs aici, cu provenienta din strugurii scaldati in soare ai podgoriei Sarica-Niculitel, are nu doar un nume cu rezonanta pentru cunoscatori, ci si calitatile pentru a fi apreciat si de catre degustatori amatori, cum sunt si eu. Am avut norocul sa dau, pe Internet, peste Dan Jalea, director economic al Alcovin, dar si somelier, ghid turistic si mare iubitor si promoter al frumusetilor dobrogene. Am tinut legatura pe cai electronice de la finele anului trecut pana la minivacanta mea de 1 mai, cand am si reusit sa fac prima, mult-dorita, vizita la Crama. L-am intalnit pe Dan Jalea, care, desi eram la prima vedere, m-a primit ca pe un prieten vechi.

Am stat la povesti si la o degustare profesionala de vin, sustinuta cu succes de Dan. Am savurat impreuna numeroase soiuri de Macin, dintre care mi-am ales preferatele: Aligote (alb, sec) si Merlot (rosu, sec), sub eticheta Curtea Regala. Nu-i doar un nume de scris pe eticheta sticlei: vinurile de Macin au primit, spre finele anului trecut, extrem de onorabila apreciere a casei regale (ex-) de Romania, iar Alcovin a devenit astfel singurul producator roman de vin ce poarta cu mandrie certificatul de furnizor oficial al casei regale. Nu-i putin lucru si, degustand excelentele vinuri de la crama, n-am putut decat sa fiu de acord: cel mai bun vin… e la Macin! Important de retinut: daca sunteti un grup si aveti sau va faceti drum prin zona, e musai sa va programati si la o degustare la Crama. N-o sa mai vreti sa va dati dusi de acolo.

Cat despre Dan Jalea, ce sa spun… daca fiecare mini-regiune turistica a Romaniei ar avea cate unul ca el, lucrurile ar arata mult mai bine, pe cuvant. Macinean de multe generatii, vorbeste incredibil de frumos despre Dobrogea si stie sa te-ndrume peste tot prin zona. Multumesc, Dane, pentru ospitalitate, ca nu-i deloc un cuvant gol ca sa descrie primirea de la Crama!

Am plecat cu inima indoita din Macin… m-am simtit extraordinar si abia astept sa revin acolo. Norocul meu este ca, poate chiar in timp ce cititi aceste randuri, voi fi pe drum catre muntii dobrogeni. Pana data viitoare, la buna vedere si salutari de la Mihai si Vera, dar si de la draga prietena Furia Rosie, cea care-mi face posibile toate turele de weekend!

* articol din seria „Romania e frumoasa„. Text si foto de Mihai Bobocea.