Un articol pe care eu personal l-am asteptat de mult timp. Colaboratorul si prietenul meu Mihai Bobocea ne va povesti astazi impresiile sale despre Rosia Montana in urma vizitei in zona. Cum a fost, vedeti mai jos…
Ce altceva decat curiozitatea sa ma impinga sa vad cu ochii mei Rosia Montana? Am vrut sa inteleg mai bine ce se intampla acolo, in inima celei mai controversate regiuni miniere din tara. Asa ca, la mijlocul lunii martie, pe cand zapada nu se topise inca de tot, impreuna cu un tovaras de drum si cu Furia Rosie, am pornit catre poarta Muntilor Apuseni.
Aceasta postare o sa difere usor de restul materialelor pe care le-am scris pentru voi in seria „Romania e frumoasa”, in sensul ca in afara impresiilor de calatorie nu ma voi feri sa-mi exprim opinia personala pe marginea dezbaterii din jurul proiectului minier, formata in timp si sedimentata ceva mai bine in urma vizitei mele acolo. Trebuie sa declar de la inceput ca am o orientare liberala de gandire, pro-piata, pro-initiativa privata, nu prizez nationalismele de niciun fel, avand in acelasi timp un deosebit respect pentru natura si protejarea acesteia, fara a fi un „ecologist” – fapt pe care poate l-am lasat deja sa se vada in celelalte materiale publicate aici. Nu sunt deci un extremist nici intr-o directie, nici in cealalta.
Inca dinaintea plecarii din Bucuresti, am apelat la cativa reprezentanti ai companiei RMGC (care urmareste obtinerea licentei de exploatare aurifera la Rosia Montana), pentru a ne asigura un ghid in Rosia, care sa ne faciliteze accesul in zonele vechii exploatari miniere de stat si in alte zone protejate. Am avut deci sprijin local pentru a vedea cat mai mult din zona, pe durata scurta dar intensa a unei jumatati de zi.
Vineri dupa-amiaza am acoperit distanta Bucuresti-Abrud, de aproximativ 430 de kilometri, pentru a reusi sa avem sambata si duminica la dispozitie in zona Rosia Montana si alte locuri pe care planificasem sa le vedem: Pestera Ursilor (Chiscau, Bihor), Pestera Ghetarului Scarisoara si Cheile Ordancusii (Garda de Sus, Alba). Despre acestea, in episodul urmator.
Am ajuns seara in Abrud, chiar la poarta Muntilor Apuseni si am tras la pensiunea Confort Abrud (pe care v-o recomand calduros: conditii bune, gazda amabila, preturi decente), la doar cativa kilometri de Rosia Montana.
Sambata dimineata ne-am trezit in miros de lemne si de fum, de la o afumatoare de carne. Vremea a tinut cu noi: rece, dar foarte placut si soare. La terasa pensiunii, porumbeii de la o crescatorie apropiata isi faceau zborul de dimineata, iar senzatia de vacanta ne-a lovit instantaneu: Bucurestiul era atat de departe…
La ora 8 dimineata eram deja in Rosia Montana, pentru a ne intalni cu ghidul nostru, dar pana atunci ne-am pastrat o ora pentru a explora pe cont propriu centrul localitatii. In piata centrala, altfel tacuta si pustie, mesajele pro- si anti- proiectul minier se dueleaza parca dintotdeauna.
Probabil ca putini dintre voi stiu ca Rosia Montana este o asezare miniera din cele mai vechi timpuri. Aurul se cauta (si se gaseste) aici inca de acum 2.800 de ani, inaintea romanilor, care au deschis totusi primele exploatari organizate si au cristalizat primele nuclee de locuire. Romanii, care extrageau aur de aici pe vremea cand metalul pretios se gasea, probabil, licarind chiar si in praful drumurilor, au dat si prima atestare documentara a localitatii – Alburnus Maior. De atunci, zeci si zeci de generatii au exploatat aurul, culminand cu mina „moderna”, industriala, din 1930 si cu nationalizarea sa din 1948 si exploatarea brutala a minereului aurifer, fara niciun pic de respect pentru mediu. Statul roman a sapat dupa aur in zona pana in anul 2006, cand a inchis operatiunile miniere de aici, fara insa sa ecologizeze zona si fara sa asigure nicio protectie pentru mediu sau comunitate. Mai jos in articol veti vedea si pozele care dovedesc asta.
Gloria trecuta a asezarii miniere am capturat-o poate cel mai bine in fotografia cladirii fostului cazino din localitate, devenit apoi cantina si ramas acum, de prea multa vreme, in paragina:
Ne-am intalnit apoi cu ghidul nostru, care ne-a facilitat accesul in creierul muntilor din zona, acolo unde se afla fosta mina de stat si unde se intentioneaza derularea in continuare a proiectului minier. Noroc cu vremea insorita si superba si cu stratul inca persistent de zapada de afara, care au salvat aparentele unui peisaj altfel dezolant si selenar, ramas in urma exploatarii de stat. Fotografiile spun o mie de cuvinte, dar parca inca nu destule.
Doua formatiuni geologice, devenite vedetele opozantilor proiectului minier, sparg rutina acestei panorame: Piatra Despicata (un bolovan urias, roca vulcanica, de provenienta insa diferita de restul rocilor din versantul pe care se gaseste) si Piatra Corbului (un colt de stanca ce mie mi-a amintit mai degraba de soimul intalnit in urma cu doar cateva saptamani in statiunea Semenic).
Am petrecut cateva ore contempland vechile situri de exploatare si intelegand cat de intins ar urma sa fie noul proiect minier si in ce masura ar afecta sau nu comunitatea. Trebuie spus ca centrul istoric al Rosiei Montane, alaturi de alte zone naturale protejate, au fost scoase din arealul proiectului, avand sansa ca pe viitor sa poata fi restaurate, conform angajamentului investitorului. Zona montana este insa afectata grav de fosta mina de stat.
Acum, tineti-va bine, pentru ca urmeaza fotografii care sintetizeaza rezultatul exploatarii de catre stat a aurului, timp de cateva decenii si fara niciun fel de ecologizare a zonei. Din cele mai vechi timpuri si pana azi, au fost sapate de cautatorii de aur galerii subterane de peste 140 de kilometri, iar infiltratiile si precipitatiile spala continuu aceasta retea. Iata cum arata apa care iese fara intrerupere din subteran:
Metale grele, sulfati si cine stie ce alte elemente sunt dizolvate in apa si se varsa apoi, doar cativa kilometri mai jos, in raul Aries. Statia-pilot de epurare a apei, instalata recent de RMGC la iesirea din galeriile minei vechi, purifica sub 0,5% dintre aceste ape, cu costuri oricum foarte ridicate.
Ultima poza arata confluenta apelor venite din Rosia Montana cu raul Aries. In stanga, se vede apa extrem de poluata de la vechea mina de stat, iar in dreapta raul Aries, izvorat curat din Muntii Bihorului. Este absolut incredibil, pana ajungi acolo si vezi cu ochii tai.
Urmeaza acum o (cat mai) scurta parere personala despre cele vazute acolo – mi s-ar parea o ipocrizie sa declar ca n-am nicio impresie, doar pentru a evita controversele. Altfel, nu incerc sa conving pe nimeni de nimic: in mod ideal, cred cu putere ca decizia pentru continuarea sau nu a proiectului minier (si conditiile sale) ar trebui luata strict de comunitate sau de catre cei mai relevanti / de buna-credinta reprezentanti ai sai. Desigur, la modul ideal.
Rosia Montana este locul unde inca se ascunde un zacamant de aur si argint cotat intre primele 10 descoperite la nivel mondial. Localitatea mi s-a parut tipica pentru Muntii Apuseni, dar mai saraca si mai pustie. Comunitatea de acolo a fost cladita si sustinuta, milenii la rand, pe minerit – nu-i de mirare ca in ultimii 10-15 ani, de cand RMGC a intrat in scena, sau in ultimii 5-6 ani, de cand s-a inchis efectiv mina de stat, nu s-a dezvoltat infrastructura turistica. Recent, s-a deschis prima pensiune, singura, in capatul localitatii (nu stiam de ea, am fi incercat-o). Cantina, celalalt loc unde turistii de ocazie pot lasa niste lei pentru dezvoltarea economica a comunitatii, este inchisa in weekend, deci nu am reusit sa mancam acolo. Doar peisajele montane si istoria locului au potentialul de a atrage turisti in zona, dar este discutabil in ce masura comunitatea ar putea supravietui doar cu asta, pe langa exploatarea lemnului si cresterea de animale prin gospodarie (pentru cei ramasi in localitate).
Cum a exploatat statul roman aurul de la Rosia Montana si cum arata acum mediul inconjurator? Vedeti singuri in pozele de mai sus sau vizitand pentru a va convinge, cu ochii vostri. Ce legitimitate morala are „statul” de a da acum lectii despre ecologie noului antreprenor interesat de zona (in fapt, un proiect privat – public in proportie de 80% – 20%)? Absolut niciuna. Desigur, asta nu inseamna ca proiectul minier, daca va mai continua vreodata, n-ar trebui desfasurat macar de acum incolo dupa cele mai moderne si curate metode posibile.
Poate statul de unul singur sa continue proiectul minier, „pentru ca aurul sa ramana in tara”? Evident, nu, altfel nu oprea exploatarea in 2006. Ne lipseste tehnologia, ne lipsesc banii, iar eu as adauga ca ne lipsesc bunavointa si harnicia. E nevoie de initiativa privata? Este, cel putin la fel a crezut si statul acum mai bine de un deceniu, cand s-a implicat in proiectul RMGC alaturi de canadieni. Este „corecta” ponderea 80%-20%? Cine sunt eu sa ma pronunt? Oricum, ce-ar face statul cu banii obtinuti din acest proiect? Doar stim eficienta cu care cheltuieste statul si stim ca este cel mai prost administrator de resurse. Cine ar merita sa castige mai mult de aici, statul sau investitorul privat? Sufletul spune: comunitatea locala, spun eu, pentru ca ei ar duce greul stramutarii, ei ar pune la dispozitie forta de munca, ei ar trai in noul mediu din Rosia Montana. Ratiunea economica spune insa ca trebuie sa castige cel care pune pe masa banii si tehnologia si care creaza astfel locurile de munca in zona.
Intrebarile sunt multe si au raspunsuri nuantate, dar ma opresc aici, pentru ca am promis ca voi fi cat de scurt pot la capitolul „pareri personale”. Dincolo de toate, raman cu o singura certitudine: in fiecare zi in care nu se ia nicio decizie cu privire la viitorul proiectului minier, mediul ramane ne-ecologizat, apa extrem de poluata continua sa curga in Aries, comunitatea ramane fara perspective economice prea solide de dezvoltare. Tergiversarea, tactica preferata la romani, nu ar mai trebui tolerata (nici) in subiectul Rosiei Montane.
Urmeaza de la mine pentru voi un articol cu impresii din restul locurilor vazute in Apuseni si care au marcat pentru mine cea mai frumoasa iesire in natura de anul acesta, greu de depasit: Pestera Ursilor, Pestera Ghetarului Scarisoara, Pestera Coiba Mare de la Casa de Piatra, Cheile Ordancusii si Pestera Poarta lui Ionele, statiunea de schi Vartop si frumoasa comunitate de la Garda de Sus, un adevarat „sat european”.
* Articol din seria „Romania e frumoasa„. Text & foto: Mihai Bobocea
Intr-adevar acolo este o situatie dramatica in sensul ca locuitorii din Rosia Montana nu au locuri de munca…
Apa care se varsa in Aries este Abrudelul. Dar asta este o alta poveste care are o mai mica legatura cu Rosia Montana.
Mihai asta care zici ca scrie , scrie bine da se vede clar ca tine partea canadienilor. ma gandesc si eu, oare sa aiba vreun niscai interes de a ridicat problema asta????!!!
@Mihai: da, am actiuni RMGC :)), dar era mai bine sa iti zic asta ieri.
Felicitari pentru abordarea subiectului!!! eu sunt unul din cei indecisi cu privire la acest subiect dar cred ca nu noi trebuie sa stim, ci localnicii din Rosia..
Am vazut de multe ori la Cimpeni, cele doua fasii de apa, una curata, alta mai putin, care o vreme merg asa paralel parand ca nu se intrepatrund, parca ar avea despartitor. Este foarte interesant cand vezi pentru prima oara asa ceva, nu ai crede ca e posibil.
…Inca un lucru ramas nespus in material. Lasand pasiunile ecologiste / conspirationiste la o parte, sa ne gandim la Rosia ca la orice alta zona monoindustriala (ca atatea altele in tara asta), in care industria respectiva s-a inchis. Somajul a explodat iar comunitatea ramane fara perspective.
Am fost in Valea Jiului, de exemplu, o alta zona miniera si alta zona foarte frumoasa (Defileul Jiului si toata zona de pana in Parcul National Retezat). Daca maine s-ar inchide toate minele de acolo, ce parere ati avea despre activitii ecologisti care ar incerca sa-i convinga pe mineri sa faca agroturism?
Diferenta, in avantajul Rosiei, este ca acolo ce a ramas in pamant face viabila reluarea exploatarii. Diferenta in dezavantajul Rosiei este impactul de mediu considerabil mai mare. Cineva cu capul pe umeri trebuie insa sa ajunga la compromisul rezonabil aici. Intre timp, poluarea e cum e si comunitatea e cum e.
Razvan, te apreciez pentru tot ce crezi, ce scrii, ce iti propui, ce impartasesti cu noi. Astazi totusi, eram cu sufletul la gura asteptand sa citesc acest articol…si chiar daca nu e scris de tine, e pe blogul tau.
Nu sunt nici eu extremista, dar imi iubesc tara. Iar acest articol e evident subiectiv. Cele mai fondate argumente le-am vazut au fost in cadrul interviului luat de jurnalistii TVR Presedintelui Academiei Romane, Ionel Haiduc: http://www.youtube.com/watch?v=3zNZVrgL7t8 (sper ca am voie sa postez link-uri).
P.S.: Din moment ce ai mai multe resurse decat noi si beneficiezi de publicitate, ma gandeam ca ar fi o idee buna un articol legat de exploatarea gazelor de sist. La noi, la Barlad, oamenii sunt foarte porniti impotriva acestei actiuni a firmei Chevron si poate ar fi bine daca ar sti toata Romania despre asta. Unde-s multi, puterea creste!
Si e prima data cand postez pe acest blog si imi apare „Your comment is awaiting moderation.”..libertate de exprimare, nu am ce zice…
Arata chiar groaznic poluarea. E inadmisibil! Atata timp cat RMGC deja a montat o statie de epurare si intentioneaza sa ecologizeze zona, eu zic ca proiectul e de bun augur. Ca genereaza locuri de munca, asta e, clar, un argument in plus, in favoarea proiectului.
@Ioana: „exploatarea pericliteaza mediul”, „exista riscul infiltrarii in apa freatica”… Tu ai vazut pozele de mai sus? „Exista riscul”? Zona e deja un dezastru ecologic cauzat de mina de stat (Academia Romana e tot de stat).
Este absurd sa spui „exista riscul afectarii apelor freatice” in eventualitatea continuarii proiectului cata vreme ruina minei de stat varsa acele ape mizerabile in Aries de cel putin 6 ani de la inchiderea minei de stat. Chiar nu ai o problema cu aceasta dubla masura?
Din discursul tov. academician (care nu este „subiectiv” ca articolul meu, ci probabil „obiectiv”) poate reiesi ca Rosia este un adevarat paradis, iar capitalistii nenorociti vor sa-si umple buzunarele pe seama distrugerii sale. Ori, lucrurile sunt departe de a fi paradis in Rosia. Si sa stii ca exista o problema serioasa cu toate rationamentele construite de la premize false.
Am citit articolul cu sufletul la gura si n-am putut sa nu sesizez nuanta pro-RMGC.
In 2008 am fost si eu in Apuseni. Desi am stat in Albac – o alta localitate no-name din zona, in care oamenii se ocupa cu culesul afinelor (cind e sezonul, evident) si cu cresterea animalelor, care nu se afla linga nici un obiectiv turistic important al zonei, totusi existau atitea pensiuni in localitate, incit ne-a fost foarte greu sa alegem. Asa ca sa lasam asta cu imposibilitatea traiului din agroturism. Cei din zona Rosia Montana isi doresc sa faca pensiuni, dar nu sint lasati. Le-au fost cumparate paminturile cu doi bani. Li s-au promis case la oras. Trageti voi concluzia in privinta motivului pentru care se doreste abandonarea de catre localnici a acelor locuri. Nici romanii, nici ungurii si nici comunistii nu au descoperit aurul acela, ci dacii. Oamenii aia de acolo chiar se considera stranepotii dacilor si au toate motivele. Ei nu vor sa plece din zona, vor sa munceasca, in mina sau in agroturism, dar nu sint lasati. O singura mentiune mai fac: statul roman a abandonat exploatarea de la Rosia pe motiv ca nu mai tezaurizeaza aur. Oare de ce?
Cit despre poluare, sa fim seriosi: mina aceea a fost exploatata mai bine de doua mii de ani si totusi dam vina pe comunisti ca nu a fost ecologizata zona? E adevarat ca ultimii 50 de ani au lasat urme adinci in toata zona, dar sa nu uitam de cei mai recenti 20 de ani, in care totul a fost lasat de izbeliste, in toata tara.
Chiar daca proiectul RMGC va fi aprobat, estimarile cele mai optimiste spun ca se mai poate extrage aur din zona inca vreo 20 de ani. Si-apoi ce vor face oamenii aia? Unde vor mai munci? Ce se va intimpla cu locurile devastate de exploatare? In cit timp se vor reface flora si fauna distruse? Iar peste 20 de ani localnicii se vor apuca subit de agroturism, ca sa aiba din ce trai? Care localnici, daca au fost siliti sa-si abandoneze casele? Chiar nu i se pare nimanui ca e ceva putred la mijloc?
Sint multe de spus in privinta acestui subiect, cred ca cel mai important cuvint ar trebui sa-l aiba localnicii, dar nu cei mituiti si platiti de cei interesati sa devasteze zona si sa plece apoi … E nevoie de o viziune pe termen lung, iar 20 de ani nu inseamna nimic la scara istoriei.
@patratel: Invocarea supranaturalului / conspiratiei nu e un mod de a prezenta argumente:
„isi doresc sa faca pensiuni, dar nu sint lasati”
„le-au fost cumparate paminturile cu doi bani”
Cine nu-i lasa, zeii? Cine i-a fortat sa vanda pe „doi bani”, cata vreme contractul e un act de vointa? Si ce inseamna doi bani, ai cumva masura absoluta a valorii terenului in zona?
„totusi dam vina pe comunisti ca nu a fost ecologizata zona?”
Mina de stat s-a inchis in 2006. Nu da nimeni vina pe „comunisti” (deci poti sta linistit!) si n-are a face cu lasarea de izbeliste din „ultimii 20 de ani”.
Mai putine lozinci (apropos si de „imi iubesc tara” din alt comentariu, ca nu fac bine dezbaterii din jurul subiectului.
Altfel, te rog sa ai in vedere ce am subliniat in material:
„nu incerc sa conving pe nimeni de nimic: in mod ideal, cred cu putere ca decizia pentru continuarea sau nu a proiectului minier (si conditiile sale) ar trebui luata strict de comunitate sau de catre cei mai relevanti / de buna-credinta reprezentanti ai sai.”
Citesc cu interes articolele pro si contra exploatarii RMGC. Din pacate, Mihai, ai luat de bun si ai prezentat doar ce i-a convenit ghidului tau.
Am doar 2 mentiuni:
1. Faptul ca unele case NU sunt de vanzare inseamna ca unii moti inca au spiritul viu. Poate ar putea cladi ceva viabil (o afacere in turism sau agricultura?) daca ar fi lasati. Concluzia este oarecum corecta: Incertitudinea omoara zona. Dar atentie la nuante.
2. Eu cred ca marea majoritate a celor contra RMGC nu suntem impotriva mineritului la Rosia Montana, ci impotriva metodei alese. Si aceasta problema a fost oarecum ocolita in articol, care astfel devine (voit sau nu) partinitor si incorect. Sorry.
Cred ca abordari de genul stat-etatizare= dezastru, libera initiativa – capital strain = succes garantat nu sunt benefice. Ce e mai bine pentru noi din toate punctele de vedere (economic, social, ecologic, patriotic, etc, etc) trebuie gandit. Cred ca statul nu e o notiune abstracta, ba dimpotriva, vie. Atata ca este aidoma conducatorilor lui dintr-un timp sau altul. Daca acum sunt ticalosi care gandesc ca e mai bine sa dam investitia strainilor nu inseamna ca „statul| e rau in sine. De ce nu investim, ca stat, contravaloarea unor lucrari total aiurea facute deja sau in plan de a se face ? Si de ce nu s-ar conduce cu un management privat, chiar strain, prin concurs ?
@Dragos: „statul” nu exista. Statul e de fapt suma primilor 1.000 de birocrati, interesati 99% de beneficii personale. Dar da, statul „e rau in sine”. O arata experienta noastra din ultimii cel putin 100 de ani.
Ce a putut si a facut „statul” pentru RM eu m-am convins personal, la fata locului. Sunt alergic la patriotisme/nationalisme, pentru ca ele sunt goale de continut. „Tara” nu exista fara bunastarea oamenilor dintr-un loc. Tara nu e doar stanci si paduri.
@cwaji: Ai inteles gresit: nu am nimic impotriva celor care aleg sa ramana in zona, sa-si pastreze proprietatea, sa spere ca o pot vinde mai scump. Sau a celor care se straduiesc sa se dezvolte si fara minerit.
Dar iarasi aceasta exprimare impersonala ma omoara: „nu sunt lasati”. Nu inteleg insa cine nu ii lasa sa faca mai mult.
„Sa se faca, sa se dea, nu ni se spune, nu suntem lasati. Statul aia, statul ailalta.” Numai exprimari si raportari impersonale la realitate. Ori astea sunt lozinci, nicidecum argumente.
Cat despre partea a doua, nu sunt nici chimist, nici geolog, nici expert de mediu. N-ar fi o prostie din partea mea sa intru in discutii despre care ar trebui sa fie metoda de exploatare si care ar trebui sa fie concentratia de cianuri maxim admisa? Vad ca pe multi lipsa de expertiza nu ii impiedica sa se pronunte, dar eu nu sunt genul ala de om.
@Mihai FR: imi pare rau ca esti si tu victima atacurilor unor persoane care nu pot intelege ca e dreptul tau sa ai o parere. Ca ai fost in zona, stii exact care e realitatea, nu doar ai vazut niste poze pe internet si iti inchipui ca acolo e Raiul pe Pamant. Am fost si eu prin 2007, nu am stat mult, dar mi-a ramas intiparita in minte halda de steril de pe drumul national, fix unde se facea drumul spre Rosia Montana si casele care stateau sa cada. Nu mi-a placut ce am vazut si m-am bucurat cand am auzit de proiect, cu ecologizarea si restaurarea caselor si patrimoniului.
@Anda: multumesc pentru empatie, dar n-am nicio problema cu „atacurile”, stiam la ce ma expun cand am ales sa imi exprim parerile 🙂 E greu cu respectul pentru opinii in tara unde toata lumea se pricepe la orice. Poate o sa invatam si asta la un moment dat.
Revenind la RM, problema e ca mediul este extrem de afectat acolo si, economic si cumva obiectiv vorbind, exista doar 2 solutii teoretice:
– sa vina „statul” si sa-si curete in urma mizeriile propriei exploatari (putin plauzibil, intrucat in 6 ani de la inchiderea minei nu s-a intamplat asta);
– sa vina un privat care sa fie motivat economic pentru a face asta (ecologizarea costa, dar ar putea fi suportata dintr-o parte din profitul exploatarii aurifere), cu supravegherea de cerber a unor institutii competente.
Ce se intampla de fapt acum, cu toata incertitudinea asta din jurul proiectului, mie unuia imi suna asa: „statul” corupt si incompetent nu va licenta / unda verde pentru noul proiect minier pentru ca ii e teama, ca oricarui lup paznic la oi, ca nu va fi in stare sa supravegheze caracterul responsabil si cat de cat curat ecologic al mineritului RMGC.
Cu acest paradox in minte, este cu atat mai ciudat faptul ca multi se agata de „stat” in speranta ca „statul” va veni sa rezolve cumva problemele acolo. Platim tribut greu celor „45 de ani de lumina”, se pare.
Resursele unei ţări nu aparţin comunităţii locale iar invocarea a câtorva sute de locuri de muncă, pe perioada limitată, ca argument pt. dezvoltarea proiectului, este de neacceptat (profitul ar fi, probabil zero, pentru români doarece cei 20% s-ar duce într-o ipotetica ecologizare). Interesul Romaniei este să-şi conserve resursele, ca parte a dezvoltării durabile, nu să le dea pe nimic unei firme, oricare ar fi ea. Dacă statul român este incapabil să exploateze aceste resurse în prezent, măcar să le lăsăm şansa asta generaţiior viitoare! Am dat petrolul, cuprul, presiunile pentru aur sunt deja tot mai mari! Şi dacă cineva nu este de acord cu acest proiect nu înseamnă că e comunist! Pur şi simplu, sunt argumente puternice împotrivă!
Draga Mihai,
Citind si restul comentariilor, trag concluzia ca nu numai mie mi s-a parut articolul partinitor.
Cum remarca un alt comentator, ai luat de bun ce zicea ghidul tau. Poate ca si eu am luat de bun ce zicea ghidul meu, care era un fost muncitor in mina (de fapt, inginer).
In primul rind nu am invocat supranaturalul si nici conspiratia. Desi, daca ma gindesc mai bine, poate exista o conspiratie care doreste alungarea oamenilor de pe acele meleaguri. Glumesc, desigur.
Ca sa iti faci o pensiune, oriunde in tara asta, iti trebuie autorizatii. Ca sa iti faci o ferma de animale iti trebuie autorizatii. Ca sa poti face afaceri in calitate de detinator de pensiune / proprietar de ferma iti trebuie autorizatii. Care, simplu, nu li se dau. In schimb, primari si lideri de partide se duc la oamenii aia si le cer sa isi vinda paminturile. Mai clar de atita se poate?
Apropo de paminturi vindute pe doi bani: cam cit crezi ca valoreaza o bucata de pamint in zona? Unora dintre ei li s-au oferit citeva milioane de lei vechi (20-30) in schimbul citorva hectare de pamint. Tinind cont ca pamintul acela nu a fost niciodata colectivizat, adica apartine acelor oameni cu acte in regula de sute de ani, trage singur concluzia.
Din pacate, nu vorbesc din auzite, am prieteni acolo in zona. Oamenii aia detin un munte de cind se stiu ei. Si nu au de gind sa-l vinda.
Un alt prieten a cumparat un teren invecinat cu cel mostenit de la mama lui, pe linga Huda lui Papara, cu 700 lei. Da, 7 milioane de lei vechi. A vrut sa-si ridice o pensiune, cu citeva casute si loc de corturi pentru montaniarzi, plus o moara de apa. Vecinul din aval l-a amenintat ca-l da in judecata daca face asa ceva. Vecinul fiind nimeni altcineva decit primarul…
E drept, statul nu e o notiune abstracta, ci este format din reprezentantii sai la nivel local. Care fac tot posibilul, din prostie sau din indolenta sau din lacomie, sa puna bete in roate dezvoltarii firesti a zonei.
Hai sa-i lasam pe oameni sa faca ce stiu ei mai bine dupa mintea si experienta lor si nu dupa mintea altora, cu bani si influenta politica. Avind in vedere ca in zona aceea se face minerit de cind lumea, cred ca importanta e metoda prin care se face si ce urmari are asupra zonei.
Zici ca ai fost la pestera Scarisoara si la pestera Ursilor. Ti-au placut drumurile din zona? Sau, mai bine zis, lipsa lor? Ai vazut cum se fura lemnele din padure? Din zone protejate? Eu am vazut … si ce?
Desi tendentios, trec peste comentariul cu comunistii … nu-i regret, dupa cum constat din comentariul tau …
In ciuda faptului ca am fost acolo si am informatii destul de ne-viciate, nu sint in masura sa ma pronunt in privinta situatiei …
Si tot apropo de dezvoltare regionala, agroturism si altele: in valea Jiului e cu totul alta poveste. Acolo e o masa de manevra electorala. Minele acelea de carbune nu mai sint rentabile de 20-25 de ani. Si, crede-ma, stiu ce spun. Cind au fost facute disponibilizari in masa, in anii 90, li s-au dat sute de milioane de lei vechi. Stii ce au facut cei mai multi dintre minerii disponibilizati? I-au baut … trist, dar ingrozitor de adevarat …
@patratel: Sunt de acord cu majoritatea celor spuse de tine, dar din pacate din ele nu transpare o solutie de dezvoltare sustenabila pentru comunitate.
Daca „statul”, prin toate avatarurile sale locale, pune bete in roate dezvoltarii comunitatii, nu e mai bine sa sprijinim solutii private, care sa excluda politicul / statul de la prea multa implicare in zona? Dusmanul, cum cred ca putem cadea de acord, nu vine deci din exterior.
E greu pentru o zona turistica sa se ridice numai pe baza de turism – cu atat mai mult la noi, unde lista de destinatii tipice de vacanta e foarte scurta. Intre timp, comunitatea cam moare de foame, exploateaza lemn in nestire (cu asta esti OK?), iar poluarea dezastruoasa din zona nu dispare de la sine.
Comentariul meu nu urmarea sa dea vreo solutie problemelor din zona. Era doar un comentariu. Din pacate, nu detin solutia si, ca sa fiu cinica, nici nu e treaba mea.
Dupa cum singur ti-ai dat seama, cred, nici privatul din zona nu reprezinta o solutie suta la suta corecta. Ideal ar fi, cum spunea un alt comentator, sa nu ne vindem resursele pentru o solutie de moment. Important e ce se va intimpla cu zona dupa ce nu vor mai fi resurse exploatabile si banoase. In acest caz, mie, personal, RMGC nu mi se pare o solutie. Ca statul si-a luat mina de pe exploatarea miniera din zona e cu totul alta poveste. Statul, pe naiba. Reprezentantii lui, alesii neamului … dar nu mai vreau sa divaghez.
Din pacate, dusmanul este din interior.
Eu cred cu tarie ca aproape orice zona din tara se poate sustine aproape exclusiv din turism. Dar turismul nu inseamna sa desenezi frunze pe pereti … E nevoie de drumuri bine intretinute, nu neaparat autostrazi (asta e, am si eu un pitic pe creier impotriva autostrazilor), e nevoie de apa curenta, electricitate, exploatari forestiere facute cu cap (adica si impaduriri, nu numai defrisari bestiale), e nevoie de solutii viabile pentru nepoluare sau pentru o poluare cit mai mica a apelor … e nevoie de mult simt de raspundere … dar, repet, astea nu sint solutii, ci doar parerea unui beneficiar al turismului pe aceste meleaguri …
@patretel: intr-un final fericit, cadem de acord pe marea majoritate a problemelor.
Eu difer poate putin din perspectiva asta de „infrastructura” (tot ce ai descris, de la drumuri la apa/canalizare si la supravegherea responsabila a activitatilor economice). Eu consider, poate spre deosebire de majoritate, ca desi teoretic asta e treaba statului, statul roman si-a aratat din plin limitele (atat de vointa, cat si de putinta). Sa-i lasam deci pe altii sa o faca si macar sa speram ca „statul” poate sa-i supravegheze.
De aceea, cred ca RMGC sau orice alta companie privata (ca sa nu mai las impresia ca trag spuza pe turta canadienilor, ca nu despre asta e vorba), cu cointeresarea proportionala justa a „statului”, poate fi o solutie pentru zona, cata vreme ce se scrie pe hartie se transpune si in realitate.
Miliardele care stau acolo in pamant nu ajuta pe absolut nimeni. Nici pe comunitatea de acolo, nici pe birocratii de la Bucuresti (decat cel mult ca instrument de manipulare). Doar scotand miliardele la lumina creezi o sansa pentru ca niste milioane, daca nu mai mult, sa ajunga si in infrastructura, ecologizare, etc. Cu totul scris in contract / licenta de exploatare si apoi urmarit punct cu punct.
PS: sa zic ceva si despre canadieni, care totusi au bagat niste (multe, din cate stiu) (zeci de) milioane de EUR in zona (cumparare proprietati, explorare, lansarea companiei, marketing, PR, etc.). Acelasi stat care pozeaza azi in gardianul responsabil al averii subpamantene de la Rosia a dat OK prin 1997, printr-un fel de licenta, pentru explorari. Acum, statul se face ca nu-i cunoaste, cum ar veni, canadienii sunt niste „fraieri” ca au investit in zona. E exact genul de atitudine duplicitara si anti-economica (…) care ne-a condamnat la subdezvoltare in ultimii ani. Nu asa se fac „parteneriatele public-private”, nu asa se face business. Zic si eu, ca tot am postat azi cele mai nepopulare opinii de pe aici 🙂
(author)
@ Ioana: Dupa cum poti vedea mai sus, comentariile tale au fost publicate, deci libertatea de exprimare este totala pe acest blog (desigur, daca totul se petrece in limita bunului simt). Mai mult, nu am intervenit in discutiile de mai sus tocmai pentru a fi cat se poate de neutru.
In legatura cu ce raspunsul tau pentru „cwaji” si in legatura cu ce a spus „Anda”: nu doar am vazut poze pe internet, am fost acolo si am vizitat minele, am vizitat Rosia Montana iar ghizi ne-au fost niste localnici. Si e o zona superba!
Daca e s-o spunem pe aia buna, e foarte greu sa ramai intr-un sat din care majoritatea sunt plecati. Copii tai unde vor invata, cu cine se vor juca? Cei de la RMGC pe asta se bazeaza…daca vezi ca pleaca toti, nu te poti gandi sa ramai doar tu acolo. Si metodele lor nu au fost tot timpul cele mai oneste.
Inca ceva, tot in legatura cu ce a zis „Anda”: asa cum tu ai libertate de exprimare, si noi avem, nu vad pe nimeni victima aici, purtam un dialog civilizat.
@Ioana: Problema, dincolo de faptul ca intr-adevar zona este foarte frumoasa, este lipsa de perspectiva de dezvoltare economica. Comunitatea aia s-a asezat acolo acum mii de ani pentru asta si stie sa faca, in mare, doar asta.
Durerea mare nu este ca n-au cu cine se juca copii, ci ca parintii n-au ce sa le puna copiilor pe masa, cata vreme somajul este monstruos (ca in toate zonele monoindustriale din Ro). Iar de poluarea existenta, care ameninta zi de zi vietile copiilor de acolo, nu zici nimic?
„Pleaca toti…” De ce-or pleca, de bine? Sunt toti fortati / santajati / dati afara din case? Sa fim seriosi!
E foarte ciudat cum multa lume filtreaza doar informatiile pentru confortul psihologic propriu si ignora „poza mare”. Ca s-o citez pe Patratel de mai sus:
„dar, repet, astea nu sint solutii, ci doar parerea unui beneficiar al turismului pe aceste meleaguri…”
Pai tocmai aici e buba cea mare: discutam discutii, e bine si frumos, suntem ecologisti, nationalisti, etatisti, dar comunitatea de acolo asteapta solutii economice, nu bla-bla.
Draga Mihai, cred ca nu ai fost atent la ce a zis domnul Haiduc. Cat o sa aiba ce sa le puna pe masa? 2 ani, 10 ani? Si dupa ce facem?
Inca ceva..hai sa exploatam, dar cu banii cum facem? Este firesc procentajul 20-80%?
Si aspectele pe care le-am spus eu nu au fost mentionate de dragul de a scrie…multi au luat hotararea asta pentru ca pur si simplu nu mai era o comunitate, erau doar cativa oameni. Bine ai spus: chiar sunt fortati. Si inca o data, eu vorbesc in cunostinta de cauza. Nu am vorbit doar cu o familie, ci cu mai multe.
Daca e sa spunem tot, hai sa fim obiectivi. Tu spui doar aspectele pozitive pentru RMGC, iar eu tind sa contrabalansez.
Draga Ioana,
Te rog sa retii ce am spus initial, respectiv faptul ca nu incerc sa conving pe nimeni.
Punctual: pai, e treaba comunitatii si a „statului” vostru iubit ce face cu banii dupa. In mod normal, ar trebui sa investeasca in dezvoltare sustenabila a comunitatii. Sa restaureze centrul istoric, sa construiasca pensiuni si infrastructura turistica. Din cate inteleg, parte din astea sunt incluse si in angajamentele RMGC. Statul n-are altceva de facut decat sa supravegheze buna executie a acestor angajamente. In cei 20 de ani cat ar dura exploatarea e timp sa cureti, reabilitezi, ecologizezi, construiesti solutii pentru ce urmeaza dupa. Pentru ca vei avea cu ce. Acum, in lipsa proiectului minier, n-ai cu ce si nici nu prea mai ai cu cine.
Procentajul 20-80 nu l-am stabilit eu si, dupa cate simplu iti poti da seama, nici canadienii, ci tot statul vostru iubit. Daca vrea mai mult din proiect, statul n-are decat sa puna mai multi bani pe masa si sa negocieze la sange cu canadienii. Cine il opreste? Dupa cate se vede insa, statul nu vrea sa dea in prezent niciun leu nici macar pentru ca apele alea mizerabile sa fie epurate. In fond, daca tot cere canadienilor sa reduca a saptea zecimala dupa virgula la concentratia de cianuri, nu e normal sa faca ordine in propria mizerie lasata in urma de mina de stat? A, probabil ca statul vrea 50-50 fara sa dea bani in plus si fara sa faca nimic. De inteles, ca doar e vorba de Romania. In economie, insa, lucrurile nu merg asa. Vrei 50% dintr-un business, iti asumi 50% din costuri, efort, nu doar din beneficiu. Voi visati in continuare ca statului ii pasa, va respect dreptul de a va afla in eroare.
(Unde mai pui ca statul are si o multime de alte instrumente pentru a-si creste veniturile de pe urma proiectului: taxe, impozite, contributii rezultate din business-ul ce s-ar crea acolo. Plus redevente.)
Depinde cu ce familii ai vorbit. Daca ecologistii / etatistii sunt convinsi ca de fapt comunitatea nu ii vrea pe RMGC si nu vrea minerit, de ce nu se face un referendum local? Sa lasam comunitatea sa decida, sau macar sa avem curiozitatea unui studiu cantitativ exhaustiv, nu pareri disparate fara relevanta statistica.
Fortati? Ce aiureala. Multi s-au mutat intr-un cartier nou langa Alba, in conditii cel putin decente. Altii au plecat din cauza somajului. Daca RMGC erau corporatia atotputernica si diabolica prezentata de opozanti, atunci precis n-aveau nicio dificultate in a „forta” pe toata lumea sa plece, in a „forta” unul dintre cele n guverne din ultimii 15 ani sa le dea licenta. Daca puteau „forta” pe cineva, erau deja cu doua treimi din aur scos deja din pamant.
„Sa fim obiectivi” ?! 🙂 Ha, ce iluzie. Nu exista asa ceva. Daca pretinzi ca esti obiectiv, e primul semn ca incerci sa iti maschezi parti-pris-ul, care de altfel e evident. Eu recunosc ca nu sunt obiectiv, dar mi-am asumat inca de la inceput (vezi primele paragrafe din material) orientarile, ideile, informatiile. Nu ma ascund de nimeni. Tu insa te ascunzi in spatele sforaitoarei declaratii cu „imi iubesc tara”. Patetismul nu are niciun pic de valoare adaugata in context.
Este absolut insultator sa crezi ca cine e pentru proiect este subiectiv si cine i se opune este subiectiv.
Mai incercati sa ganditi si cu capul vostru, fara suparare, lasati-i pe tovarasii de la ong-uri, academie sau mai stiu eu cine. academia (intentionat scriu cu a mic) s-a compromis cand a inceput sa produca „studii” cu dedicatie, care nu au absolut nimic de-a face cu analiza academica, fiind pline de lozinci si aiureli. Vezi produsele ICCV din ultimii ani – aici intram pe teritoriul meu de expertiza, dar nu o sa profit – o sa te rog doar sa te documentezi si tu pe tema asta. E o rusine absoluta unde s-a ajuns.
Revezi ce am spus mai sus. Sunt cateva certitudini care raman: fara proiect, poluarea este ingrozitoare din cauza statului, iar comunitatea locala nu are perspective solide de dezvoltare. Si cateva intrebari care raman fara raspuns: daca nu proiectul minier, atunci ce? Si cand, si cum, din moment ce pana acum acel „ce” nu a aparut. Solutii reale, nu declaratii de bune intentii de la 500km distanta. E usor sa fii ecologist din Bucuresti.
Corectura: „Este absolut insultator sa crezi ca cine e pentru proiect este subiectiv si cine i se opune este obiectiv.”
Sa luam in ordine chestiunile ridicate de tine:
1. Daca nu incerci sa convingi pe nimeni, de ce ai mai scris articolul?
2. Nu am zis niciodata ca cei de la putere iau cele mai bune decizii. Si daca s-a ajuns pana aici, inseamna ca au si ei partea lor. Poate de asta s-a si stabilit procentajul asta. Chiar daca e doar o supozitie, alta explicatie nu gasesc. Comunitatea insa trebuie sa aiba initiativa (vezi ce se intampla la Barlad cu gazurile de sist). Noi suntem „statul vostru iubit”, eu, tu, toti romanii.
3. Din moment ce sunt doua parti intr-un contract, cum poti tu sa-mi spui ca DOAR statul a stabilit procentajul? A negociat la sange, clar, dar e stabilit de comun acord.
4. Am vorbit si cu familii care nu au vrut sa plece de acolo, am vorbit si cu oameni care lucreaza pentru RMGC. Chiar am stat la cei din urma.
5. Eu nu am spus ca sunt obiectiva, dar daca scrii un articol ca acesta, nu e firesc sa prezinti si bune si rele? Sunt sigura ca exista si niste aspecte pe care le stii si pe care totusi nu le-ai scris.
6. Iti dai seama ca nu e tocmai potrivita exprimarea „Mai incercati sa ganditi si cu capul vostru”, da? Numai pentru ca am un punct de vedere ce nu coincide cu al tau nu ma face mai putin desteapta (ca sa nu zic proasta). Daca iti sustineam articolul convinsa de ce ai scris „gandeam” cu capul meu?
(author)
@ Ioana: Mihai a scris articolul pt ca stiam ca a fost in zona si l-am rugat eu sa-l scrie. Scopul nu este sa convinga pe nimeni de nimic pt ca nu detinem adevarul absolut. Scopul a fost sa prezinte lucrurile asa cum sunt si, pentru ca este pe un blog, sa isi exprime si parerea personala. Care nu stim daca e buna sau rea, doar timpul ne va demonstra asta.
1. Scriu de placere, cand am timp. Scriu aici pentru ca il stiu pe Razvan de mult si ii datorez in buna masura relativ noua mea pasiune pentru calatorii. Daca urmaresti restul chestiilor scrise de mine aici, vei vedea ca n-am nicio agenda ascunsa.
2. Nu stiu ce se intampla la Barlad cu gazurile de sist, dar sunt absolut convins ca habar n-aveti (ca si mine, de altfel) ce presupune de fapt tehnologia de explorare / exploatare, dar asta nu va impiedica sa reactionati emotional la povestea cu Chevron. Specialistii (ex: emisiunea de aseara a lui Moise Guran de pe TVR Info) sunt impartiti, dar mereu apar grupuri de presiune care par ca au toate raspunsurile si blocheaza orice actiune.
3. Statul a zis initial „pai atat vreau/pot”. Cata vreme statul a cedat participatia de 80% catre canadieni, el e cel care a stabilit. Aici nu e un caz clasic de ou sau gaina, ci e mult mai simplu. Statul a vrut sa scape de grija si a cedat 80% din proiect, pastrand doar 20% pentru Minvest. A lansat oferta si a gasit cererea.
4. E complet irelevant ce imi spui. E un bias comun intalnit („am vorbit cu 2-3-20-50 de oameni, deci precis am dreptate”). Curios cum ai ocolit ideea de referendum local. Aia ar fi statistic relevant, nu o observatie participativa cu ideile preconcepute la pachet.
5. Asadar, ma presupui de rea credinta pentru simplul fapt ca nu sunt de acord cu tine „Sunt sigura ca exista si niste aspecte pe care le stii si pe care totusi nu le-ai scris.” Vezi, asta e problema, tu esti sigura de prea multe lucruri eronate, in timp ce materialul meu era mai degraba retoric si interogativ, desi intr-adevar usor orientat pro-business si pro-dezvoltare. In realitate, nu eu sunt cel de rea credinta. Iti propun un exercitiu: eu spun 2 lucruri care nu imi plac la RMGC / proiect si tu imi spui 2 lucruri care iti plac.
6. Ai invocat argumentul autoritatii (academicianul x), chestie care justifica apelul meu la utilizarea propriei forte a ratiunii.
Din partea mea, cred ca am dedicat suficient timp acestei „dezbateri”. Cu exceptia exercitiului propus mai sus, over and out din partea mea 🙂
@Ioana: Si ca sa ma tin de partea mea de exercitiu, ce nu imi place la RMGC:
1) faptul ca, prin 2009-2010, parca, au marsat in campania lor de comunicare publica despre proiectul minier pe un mesaj profund „nesportiv”: „in timp ce altii scot banii din tara, proiectul minier va aduce statului roman 4 mld. E”. Era o perioada de maxim atac din toate directiile la sectorul financiar-bancar, cand bancile erau acuzate ca „scot banii din tara” si alte prostii similare (in fapt, era vorba de banii lor). Ca om care munceste pentru un segment (respectabil) al lumii financiare, am luat-o personal. Deloc fair-play atacul voalat al RMGC pentru a-si construi o aura pozitiva. Nu-i niciodata onorabil sa faci asta. Cu atat mai mult cu cat mesajul ala era „backed by” CEO-ul companiei.
2) tot pe partea de comunicare publica, spoturile cu „tu ce ai cumpara cu 4 mld. E” mi s-au parut cel putin neinspirate, sa nu spun mai mult. Suma calculata ca beneficiu al „statului roman” din proiectul minier este o estimare probabil rezonabila, dar este o estimare, iar modul in care s-a comunicat (si probabil continua sa se comunice) pe tema asta nu mi se pare OK.
Astept de la tine, deci, 2 lucruri bune despre proiect / RMGC. In numele obiectivitatii la care faci apel.
Sunt perfect de acord cu asta, Razvan. Intentia mea nu a fost sa intru intr-o polemica de acest gen si sper ca nu am deranjat pe nimeni.
Mihai, astea imi vin acum in cap:
1. Or sa inceapa cei de la RMGC sa exploateze si odata cu ei o sa avem parte de publicitate la nivel extern. Poate fi o forma de promovare.
2. Indiferent cat de mic e procentul care revine statului, decat deloc ca acum, mai bine 20%.
P.S.: Cand am dat ultimul comentariu, nu vazusem raspunsurile tale. E gata si din partea mea, oricum nu e un dialog de purtat pe blog.
O seara buna!
@Ioana: o sa te mire probabil atunci sa iti spun ca eu nu cred ca proiectul minier va (re)demara intr-un orizont previzibil de timp. Am spus ca mi se pare o idee buna ca proiectul sa continue, nu am spus ca eu chiar cred ca se va intampla. Si vina ar fi tot a autoritatilor, care prefera sa „play it safe”.
Mersi pentru exercitiul de fair-play si scuze daca unele dintre tehnicile mele de argumentare ti-au parut deplasate / jignitoare, nu am avut asta in intentie.
De acord ca nu e o discutie de purtat pe blog, dar asa a fost sa fie. Pace ? 🙂
Si ceva de final, o piesa pe care vroiam sa o pun de fapt in debutul articolului, dar n-am mai apucat:
http://www.youtube.com/watch?v=tByANvvhgAs
E cu bataie la situatia de acolo si are, desigur, intelesuri multiple. Cele bune!
Îmi place articolul domniei tale! dar dacă nu „prizezi” naţionalisme – expresie elegantă, de altfel, dar lipsită de susţinere raţională – pentru că, oricum eşti român – cum de eşti, totuşi partinic?!
Adevărata problemă nu este „cianura” – lucru uşor de rezolvat, cu câteva milioane de euro pentru schimbarea tehnologiei – ci dedesupturile „afacerii”. Pentru 2-3 mii de localnici, pierdem miliarde de euro, noi – 20 de milioane. Iată câteva „amănunte”.
Romania a pierdut in perioada 1952-1960 printr-o firma sovieto-romana cea mai mare rezerva energetica a tarii, 17.288 tone de uraniu. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a suparat foc, pentru ca sovieticii nu ne-au dat noua, utilaje pentru extragerea uraniului.
Politicienii de astazi vor sa dea unei firme canadiano-romane cu actionariat american, zacamintele de metale rare si pretioase de la Rosia Montana in schimbul locurilor de munca.(praf aruncat in ochi) Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar
20% si risca sa ajunga la 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa. Statul urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual.)
Statul roman ar primi 4% redevente pentru aur si argint. Presa vorbeste despre majorarea acestui procent la 6% prezentata ca o negociere reusita, fara se spuna ca in tari ca Africa de Sud redeventele pentru metale pretioase sunt de minim 20%.
In cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la Rosia Montana, se estimeaza a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu si 11, 7 grame de argint pe tona. Daca nu vi se pare o exploatare rentabila aveti dreptate! Motivatia pentru acest proiect sta in metalele rare care insotesc zacamintele de aur. Vanadiu – 2500 grame pe tona, arseniu – 5000 grame pe tona, titan – 1000 grame pe tona, molibden – 10 grame pe tona, nichel – 30 de grame pe tona, crom – 50 grame pe tona, cobalt – 30 grame pe tona, galiu – 300 grame pe tona, germaniu – 20 grame pe tona, wolfram, molibden etc.
Daca punem aceste resurse in context mondial, epuizarea resurselor de energie si nevoia dezvoltarii energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice si turbinelor eoliene, descoperim ca prima criza cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petroliera ci a metalelor neferoase.
Galiu, spre exemplu, care se gaseste la Rosia Montana in cantitati de 300 de ori mai mari decat aurul, este folosit in fabricarea panourilor fotovoltaice si pretul actual este de 900 de dolari pe Kg. Utilizarea lui va creste pe masura ce tehnologiile vor fi perfectionate si rentabilitatea energiei solare va creste cu scumpirea petrolului.
26% din resursele de cupru extractabil din scoarta Pamantului s-au pierdut deja in gropi de gunoi. Inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni pentru a se face loc RMGC a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu isi aduc aminte cand fac calculele locurilor de munca.
Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamintul. Falsa desecretizare trambitata de Traian Basescu nu a facut lumina asupra acestui aspect.
Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnologii de minerit pana la sfarisitul anului 2011. Aduceti-va aminte de accidentul de la Baia Mare de acum 10 ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofa dupa Cernobal. Statul roman are de platit circa 200 de milioane de dolari despagubiri.
La Rosia Montana ar urma sa se foloseasca aproximativ 1.561.000 tone substante periculoase, dintre care 84.000 tone de cianura in cea mai mare cariera cu crater deschis din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m. Ganditi-va la efectele pe care un posibil accident le-ar avea asupra Deltei Dunarii, un ultim bastion european pentru protejarea biodiversitatii.
Rosia Montana este unul dintre siturile cele mai bogate in resurse de patrimoniu cultural ale Romaniei, cuprinzand intr-un teritoriu intins pe cca. 650 ha 50 monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare nationala si universala. De asemenea, patrimoniul cultural de la Rosia Montana este recunoscut si prin Planul de Amenajare a Teritoriului National.
Acest statut juridic de protectie plaseaza Rosia Montana inaintea multor orase ,prin numarul si valoarea monumentelor istorice si pe primul loc intre asezarile rurale ale Romaniei. Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite reprezinta lucrari de utilitate publica, de interes national.
Academia Romana, Casa Regala, ICOMOS (Comitetul International al Monumentelor si Siturilor), ca organizatie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din Romania si internationale, numerosi experti, institutii, studenti si cercetatori români din strainatate (RSSA, LSRS) recomanda si sustin includerea Rosiei Montane În Patrimoniul UNESCO.
Constatam ca rusinea de a fi roman si lipsa de reactie a romanilor in fata nedreptatilor a fost indusa de aceleasi televiziuni care astazi sunt complice la cel mai mare jaf din istoria poporului roman.
@Mishu: felicitari pentru o inutila compilatie a unor jumatati de nedevaruri deja cunoscute si vehiculate pana la refuz de opozantii proiectului. Din punctul meu de vedere, valoare adaugata zero la material. Se vede ca n-ai citit nici story-ul, nici comentariile anterioare, altfel ai fi ezitat inainte de a posta suma de conspiratii, speculatii si argumente ale autoritatii (vehicularea in context a academiei am lamurit-o mai sus, includerea Casei Regale aici are potrivire ca nuca in perete). La buna vedere!
Doresc sa va semnalez faptul ca socanta culoare rosie a paraului nu este o poluare tehnologica, nu are legatura cu mineritul ci este o expresie naturala a spalarii de catre apele freatice a zacamintelor. Toate aceste saruri ale metalelor care insotesc aurul, au existat dintotdeauna – vezi numele localitatii si in limbile maghiara si germana, Paraul Rosu, respectiv Paraul Auriu – vor exista si dupa exploatare, caci nu pot fi izolate in nici un fel. Dezastrul ecologic se refera strict la excavatiile din perioada comunista, dar, ca volum vor fi depasite de excavatiile preconizate acum. Un lucru este cert, in urma proiectului RMGC mineritul local se va incheia cu aceasta generatie, urmatoarele avand de ales intre agroturism si plecare, aurul fiind de domeniul trecutului. Un ultim aspect: exista sute de comunitati locale care au ales sa-si taie complet padurile, iar acum fluiera a paguba.
Am citit articolul si m-a facut sa zambesc. Un material care se vrea incocent, care descrie lucrurile „asa cum sunt” e mai degraba privirea ingusta a unui privitor. Si ca sa fiu mai specifica in ceea ce spun, minte, fara remuscare, prin omisiune. Uita sa spuna de galeriile romane ce se viziteaza la muzeu si reteaua de alti 7km de galerii romane si pre-romane din Cirnic, uita sa vorbeasca despre tauri, lacurile de apa ale Rosiei Montane, sa arate gospodariile traditionale si pe cei care traiesc din agroturism, uita sa spuna ca in mod real nu poate exista o zona protejată intre 4 mari cariere de suprafata, ca locurile de munca sunt pentru 16 ani, ca majoritatea joburile din cele cateva sute prezentate de rmgc sunt de „operator la lopata”…si lista poate continua. Si n-as fi facut aceasta afirmatie de minciuna prin omisiune, daca autorul si-ar fi recunoscut documentarea precara/ proasta, parerea deja formata chiar inainte de a vizita zona si incapacitatea de a cuprinde intr-un articol o poveste atat de complexa. Desi multe dintre acestea i-au fost semnalate in comentarii, dl prefera sa ramana surd si cu mintea inchisa la aspecte ce nu sunt marginale, ci sunt chiar miezul problemei si prin selectie, exact ca statul roman pe care atat de mult il iubeste, alege sa ne convinga prin n comenturi de coerenta povestii sale roz despre minerit. Face intr-un totul sens pentru un promotor al turismului….Trist!
Draga Mihai,
Din pacate articolul tau este tare prost facut si intr-adevar contrastant cu blogul pe care l-ai postat. Informare ta este clar modelata de ghidul celor de la RMCG. Pentru un astfel de subiect chiat trebuia sa-ti dai osteneala nitel mai mult.
Cum e posibil ca sute de ani sa se poata exploata cu dalta si ciocanul si acum brusc nu se mai poate? Ia informeaza-te tu mai mult despre acest mod de exploatare pe care il propun acesti bine intentionati canadieni si unde anume in lume se mai practica. Saracii de ei- au intentii atat de bune insa tara asta e tare proasta si nu isi da seama ca ii vrea binele. Uite sunt recenzori/ ghizi mai buni si altii mai prosti. Tu alegi ceea ce vrei sa ajungi in final.
Draga Mihai,
Probabil nu vei citi acest comentariu, dar simt nevoia dupa ce ti-am citit articolul sa-mi exprim parerea despre subiectul expus de catre tine in acest articol.
Mai intai de toate,mi-a sarit de cateva ori cuvantul : „statul”, statul a facut, a dres, nu a facut si tot asa.
Probabil nu stiai,dar statul suntem noi, statul nu sunt cei care stau craciti in parlament si voteaza legi convenabile , ei sunt reprezentatii statului alesi de catre popor pentru a le apara interesele.
De ce am tinut sa fac aceasta precizare?
Din simplul motiv ca te repeti cu acuzarea statului despre faptele acestuia in zona.
Prezinti RMGC intr-o lumina frumoasa pe cand acuzi ca statul este total incapabil sa-si faca treaba in aceasta zona.
Inteleg ca educatia prostimei trebuie facuta cu acuratete,dar macar procedeaza si tu asa mai putin vizibil.
Te-ai dus cu un ghid dat de catre RMGC sa ne povestesti cat de groaznic este statul asta reprezentat de politicienii astia care vor numai rau in zona si cat de buni,onesti sunt cei de la RMGC ca au instalat si o statie de curatare a apei si au grija ca in zona sa fie lapte si miere.
Iti spun sincer atata ipocrizie sa tot cauti.
Data viitoare renuntala ghid,mergi pe cont propriu si incearca sa fii onest mai intai cu tine si apoi cu cititorii tai.
Succes.
Salutari postacilor (postacelor) hippie / fanfest / hipster,
Doar pentru ca voi practicati manipularea prin jumatati de informatii + minciuni nevinovate, nu inseamna ca si eu fac la fel. Aveti impresia ca „polemica” de aici influenteaza in vreun fel procesul de decision-making? Of, brainwashing…
Doar pentru ca voi aveti anumite interese sau idei fixe, nu inseamna ca si eu la fel. Eu mi-am expus o parere, voi pareti a avea o miza. Eu am recurs la argumente, voi la atacuri la persoana, in haita. Lucrurile sunt cum sunt, iar la un moment dat decizia se va lua intr-o directie sau alta si sper din tot sufletul sa fie spre binele comunitatii. Un concept care voua pare ca va este strain. La buna vedere!
Tovarasi postaci,
Va sfatuiesc sa va cautati alte joburi 🙂
http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-15457945-guvernul-adoptat-proiectul-lege-referitor-rosia-montana.htm
Sa speram ca proiectul va ajuta la supravietuirea si dezvoltarea comunitatii. Mi-ar placea ca investitorul sa arate ca se poate, in pofida tuturor inchistarilor mentalitatilor romanesti.
Salut. Am cautat in pagina cuvantul risc pe care l-am gasit, zic eu, de prea putine ori. Pentru cei care ‘au deschisa o fereastra’ catre aprobarea proiectului, care este parerea voastra in cazul in care se intampla ceva neprevazut si o parte sau tot ‘iazul de decantare’ se va scurge in natura (sper sa ma fi exprimat corect). Riscul, dupa cum spunea si eurodeputatul Victor Bostinaru aici, https://www.youtube.com/watch?v=Bz3F71z0atU, este fabulos. Sunt si ceva detalii despre sumele pe care compania le plateste in cazul unui accident. Pareri?
Cred ca sumele erau pentru mentenanta totusi ..
poate asa aflati de ce in zona se face doar minerit, daca vreti sa stiti actele de declarare a zonei ca zona monoindustriala sunt publice, si cei care au inchis mina in 2006 sunt cei de la RMGC, dar atunci minerii nu au iesit in strada…. http://www.rosiamontana.org/ro/stiri/instantele-se-pronunta-din-nou-planurile-de-urbanism-de-la-rosia-montana-sunt-anulate
http://www.biziday.ro/2013/09/10/biziday-luni-9-septembrie-2013/
http://www.cotidianul.ro/rmgc-a-cerut-inchiderea-minei-in-2006-223003/
Buna ziua.
Intamplator am dat peste articolul dvs, in anul de gratie 2019 si vad ca ultimul comentariu e din 2013, Septembrie.
De prin 2014, Proiectul Rosia Montana s-a cam oprit. Oamenii au fost dati afara, iar zona e…pustie.
Nu sunt investitii, nu sunt locuri de munca si, ce e si mai grav, cariera Cetate continua sa polueze.
De peste patru ani sunt plecat din zona, alaturi de sotie si copil, iar fostii mei colegi sunt si ei plecati din zona.
Datorita/Multumita/Gratie „opozantilor” (opozanti care de peste patru ani au devenit inexistenti), un proiect a fost oprit, iar peste 90% din fostii angajati RMGC au plecat in alte zone ale Romaniei (unde si-au gasit locuri de munca) sau au emigrat. Am colegi emigranti in: Danemarca, Germania, Spania, Anglia, Canada si in alte tari mai mult sau mai putin importante.
Imediat dupa ce am plecat din Proiectul Rosia Montana, si implicit din RMGC, m-am angajat in alte firme. Know-how-ul obtinut intr-o multinationala mi-a fost de mare ajutor, insa nivelul salarial (plus beneficiile adiacente salariului pe care RMGC le oferea angajatilor) nu l-am atins niciodata si nici nu cred ca-l voi atinge.
Pe langa asta, zona a ramas pustie si poluata, patrimoniul istoric e in paragina si nicio perspectiva nu exista pentru a-l pune in valoare.
Dl Ciolos a pus Rosia Montana pe lista aia tentativa UNESCO…din pix. Avea impresia sau…mai bine spus, a crezut in „povestile” legate de paradisul din Rosia Montana…Dupa ce au inceput sa evalueze cu adevarat sit-ul istoric (ca deh, investitorul strain nu trebuie crezut, desi investigatiile arheologice au fost efectuate de experti independenti, chiar experti internationali de renume), au constatat ca …e nevoie de un tir de bani pentru a pune in evidenta patrimoniul si pentru a-l face accesibil/vizitabil, astfel incat sit-ul sa poata fi inscris pe lista UNESCO…Ba mai mult, poluarea istorica trebuie rezolvata pentru ca interfereaza cu aceasta conservare a patrimoniului…hopa, si aici e nevoie de sume consistente…
De unde ar putea proveni aceste sume? Din bugetul national…dar cine si-ar putea asuma cheltuirea cu responsabilitate a banilor publici? Cine? Ciolos? Tica Darie si ciorapii lui? Veorika?
De retinut ca acei canadieni si-au asumat reabilitarea ecologica a sit-ului, reabilitarea patrimoniului…pe banii lor!!!
De retinut ca acei canadieni si-au asumat nivele de cianura in iazul de decantare MUUUUUUUUUUULT sub ceea ce impunea legea romana sau legislatea europeana….
Lucruri trecute sub tacere…
aaaaa
si in contextul procesului intentat de Gabriel Resources statului romana cu privire la Proiectul Rosia Montana…
iata ce se mai intampla in lume
World Bank court orders Pakistan pay $5.8 billion damages to Tethyan Copper
https://www.reuters.com/article/us-pakistan-mine-military/world-bank-court-orders-pakistan-pay-58-billion-damages-to-tethyan-copper-idUSKCN1U80GT
Eu, unul, nu am chef sa platesc miliarde de dolari numai pentru ca unii nu sunt capabili sa inteleaga ce inseamna un proiect minier serios.
Sa plateasca „salvatorii” in solidar!
Zona se va putea dezvolta numai cu agroturism, iar mineritul sa se faca traditional, nu sa sapam in Munti, sa ii distrugem si apoi sa ne plangem ca „vai,vai”.
Zona nu s-a mai putut dezvolta deoarece e clasata ca zona monoindustriala…
Nu distrugem natura ca sa facem locuri de munca cu orice pret !
Cine vrea cu adevarat, gaseste si solutii alternative.
Cred ca daca te-ai fi interesat cum se extrag aurul si argintul in ziua de azi, nu ai mai fi asa subtil, pro-RMGC 🙂