Astazi un nou articol de exceptie si muncit din greu, scris de un cititor al acestui blog, Mihai Bobocea. Mersi mult Mihai, esti foarte tare.

Sunt constantean: nascut la malul marii, unde mi-am si petrecut primii 19 ani din viata. Ce inseamna (judetul) Constanta pentru cei mai multi dintre voi? Poate ca faleza, portul si Cazinoul din oras. Poate ca statiunile estivale, de la Mamaia pana la Vama Veche. Poate ca monumentul de la Adamclisi sau, largind putin aria catre toata Dobrogea, manastirile Dervent, Sf. Andrei, Celic Dere, Cocos, Saon sau Telita. Vazand toate acestea in Dobrogea, nu ati vazut inca nimic. 

Spre rusinea mea, pe care o recunosc, nici eu nu vazusem pana de curand cea mai mare parte a locurilor superbe despre care va voi povesti astazi. Pe unele le observasem in trecere in excursiile facute cu scoala, cand eram copil, despre altele auzisem cel mult la orele de geografie. Ce greseala! De 1 Decembrie, dupa o planificare relativ riguroasa a traseului si obiectivelor, mi-am luat familia intr-un tur al frumusetilor Dobrogei, ca sa ne relaxam si sa spal din rusinea de a nu sti mai nimic despre minunile naturale situate la o aruncatura de bat de acasa. 

Initial, gandul meu a fost sa va povestesc strict despre acest traseu de 2 zile si 500 km prin Dobrogea facut cu familia, sau „10 locuri uimitoare de vazut in Dobrogea”, dar am extins un pic catre alte locuri vazute in vara sau pe care, desi le-am planificat, nu am reusit sa le vad inca. Vi le recomand cu prietenie pe toate cele de mai jos. Cine stie, poate ca data viitoare cand planificati o iesire „la mare” alegeti satisfactia descoperirii Dobrogei in locul unui weekend pe sezlong la plaja. Nu pot decat sa va incurajez prin istoria de mai jos. Fara alte introduceri, o sa incep: 

1. Pestera Casian. Am plecat dimineata din Constanta, pe E60, catre Mihail Kogalniceanu, apoi dreapta pe DJ222 catre Targusor. Inainte de intrarea in localitate, traversand linia de cale ferata si orientandu-ne dupa indicatoarele rutiere (PS: un GPS bun in masina si unul si mai bun pe telefon ajuta!) am ajuns la Manastirea Sf. Ioan Casian, poarta de intrare catre Pestera Casian, in plina Rezervatie Geologica Cheile Dobrogei si langa lacul Casian. Pestera, la care se ajunge pe o serie de trepte incheiate de o scara metalica, este de mici dimensiuni, mai degraba o grota, locuita, se spune, din vechime si plina azi de obiecte de cult, semn al manastirii din imediata vecinatate, fapt care nu mi-a placut deloc. Sunt de parere ca frumusetile naturale sunt facute sa fie admirate cu respect si nu atinse, la propriu si la figurat, in acest mod. Imprejurimile insa, la fel ca si grota in sine, sunt deosebite. Relieful stancos foarte vechi marcheaza peisajul, fiind vizibili pe platoul din zona Casian chiar si atoli, munti de corali lasati in urma de mare, care ocupa locul in vechime, inainte de inaltarea uscatului. 

2. Pestera Liliecilor. Revenind dinspre Casian catre aceeasi cale ferata de care spuneam mai sus, trebuie sa mergeti paralel cu calea ferata pe un drum comunal catre est, unde, imediat dupa ce treceti un pod, veti ajunge la baza dealului in care este situata Pestera Liliecilor. In paranteza fie spus, in aceeasi directie, inainte de Pestera Liliecilor, puteti gasi si Pestera La Adam, despre care nu am stiut inainte de plecarea la drum si pe care o voi vizita cu alta ocazie; paranteza inchisa. Si aici se pare ca urmeaza constructia unui schit, iar un calugar ne-a indreptat catre pestera: de la stalpul de electricitate pleaca o carare pe deal. Pestera este foarte putin cunoscuta si vizitata, nu este inclusa in circuitul turistic si nu este electrificata. Pentru cei mai putin obisnuiti cu asa ceva, e simplu de spus: odata facuti cativa pasi in pestera, fara lanterne serioase nu vezi nici macar sa iti bagi degetele in ochi. Pestera, scobita in timp intr-o formatiune de tip atol, are o lungime totala de peste 400 de metri, de-a lungul galeriei principale si a catorva laterale, pe care le-am explorat cu o satisfactie, uimire si admiratie greu de descris. Desigur, am gasit in pestera si cativa lilieci aflati probabil in hibernare, care s-au lasat, prietenosi, fotografiati, care nu ne-au deranjat si pe care am incercat, pe cat posibil, sa nu ii deranjam, in timp ce eram practic musafiri nepoftiti la ei acasa. Nu mi-am dat seama daca erau lilieci solitari sau strajeri ai unei colonii mai numeroase, ascunse poate intr-una din numeroasele galerii inguste si inaccesibile noua, neinitiatilor. Pe langa pestera am gasit si cel putin alte doua galerii verticale, in care nu am putut patrunde si care nu pareau sa comunice cu galeria principala a Liliecilor.

3. Cheile Dobrogei. Inapoi spre Targusor si apoi plecand catre localitatea Cheia, soseaua trece prin Cheile Dobrogei, un canion de o vechime impresionanta, care se intinde pe circa 10 kilometri pe marginea drumului. Stancile sunt superbe si zona arata excelent indiferent de anotimp, desi vara cu precadere se umple de gratare, fapt ce m-a facut sa ma felicit in gand pentru decizia de a face acest traseu dobrogean intr-o perioada cand turistul tipic are alte activitati. 

4. Padurea Babadag. Am luat-o apoi direct spre nord si am indurat cateva drumuri judetene de o calitate infioratoare, efectiv descurajanta, pentru a ajunge totusi in Padurea Babadag, o oaza de oxigen in zona, desi acum in haina de toamna. Padurea adaposteste sute de specii de plante (stiati ca avem orhidee salbatice in Dobrogea? eu nu…) si animale ocrotite sau pe cale de disparitie, printre copacii care depasesc pe alocuri centenarul. Noi am trecut in viteza, dar sunt sigur ca o plimbare vara prin padure poate fi o amintire de vacanta de neuitat. 

5. Cetatea Ibida. Cetatea Ibida (alte izvoare o indica Libida) de langa comuna Slava Rusa a scapat acestei plimbari prin Dobrogea, din cauza documenterii incomplete facute inainte de plecare. Informatiile si pozele pe care le-am gasit insa pe internet indica un loc care merita o vizita la primavara-vara, alaturi de alte cetati frumoase din zona, despre care puteti citi mai jos.

6. Lacul Iacobdeal. „Sa mergi neaparat la lacul de langa Turcoaia, am auzit ca merita”, mi-a zis prietenul Alex din Tulcea, printre alte sfaturi utile de calatorie in zona. Nici el nu fusese acolo, dar auzise de la alti prieteni de-ai lui despre acest loc unic in Romania, atat ca formare, cat si ca prezenta. La nord-vest de Padurea Babadag, practic la poalele Muntilor Macin, se afla Lacul Iacobdeal (trecut in mod eronat pe Google Maps ca Lacobdeal), chiar langa localitatea Turcoaia. Lacul s-a format in cel mai ciudat mod posibil: la Turcoaia exista de multa vreme o cariera de exploatare a granitului, abandonata o vreme si recent deschisa din nou. In mijlocul carierei, la un moment dat, in urma excavatiilor repetate, un izvor subteran a izbucnit la suprafata si a inundat o veche galerie de exploatare, formand acest lac cu o adancime de peste 20 de metri (unii spun 30-40…) si un relief excesiv de accidentat pe fund. In peisajul selenar, post-apocaliptic al carierei, unde singura flora era iarba uscata de stepa ce crestea dintre pietre, lacul este o aparitie incredibila. Unde mai pui ca, intre timp, a fost populat cu crap de catre proprietarul sau (am inteles ca lacul este proprietate privata si pescuitul interzis, dar nu si scaldatul).

Sa ajungi insa la Iacobdeal, chiar daca te afli in cariera respectiva, nu este deloc lucru usor. La fel ca si altii care l-au cautat in masivul de granit, am ratacit o ora pe diferitele drumuri ale carierei. Lacul, format intr-o galerie in forma de galeata, nu se lasa usor descoperit, desi pe harta pare incredibil de usor de nimerit. Intr-un final insa… guri cascate, wow-uri de uimire, poze la greu, ne-am linistit si chiar am coborat, pe un versant abrupt si plin de bolovani de granit, la suprafata lacului. La vara revin cu siguranta pentru o baie racoritoare. 

7. Muntii Macin (traseul tematic, degustare de vin la Macin). N-am mai fost niciodata „la mare” si „la munte” in acelasi weekend, mergand acasa in Constanta. Niciodata… pana acum. Muntii Macin sunt cei mai vechi de la noi din tara si printre cei mai vechi din Europa, cu varste de cateva sute de milioane de ani. Vremea si elementele i-au erodat, dar n-au facut decat sa le sporeasca frumusetea. Muntii ascund numeroase trasee usor de parcurs cu piciorul, dintre care noi am ales traseul tematic in forma de W care pleaca din satul Greci, dar pe care, din lipsa de timp, nu am mai avut timp sa il facem. Precis insa revin aici la vara, ca sa colind imprejurimile. Pe Net am gasit o poveste foarte buna despre formatiunile megalitice din Macin: cine stia ca exista un sfinx de piatra in Muncii Macin?

Daca ajungeti in zona, in orasul Macin, la crama Sarica-Niculitel, mai precis in Pivnita lui Terente, va recomand o degustare de vin (in general, pentru grupuri mai numeroase). Intrebati-l pe amicul Google despre Dan Jalea, un entuziast al promovarii turismului in Dobrogea si Macin si responsabil de cramele Alcovin. Pe langa degustarea la crama, el va poate da sfaturi foarte utile de calatorie prin Muntii Macin. Din lipsa de timp, noi nu am apucat sa bifam si acest „obiectiv”, dar din recenziile citite pe la altii, degustarea merita la finalul unei zile de colindat prin munti. Mai jos, vedere din satul Greci catre Muntii Macin. 

8. Cetatea Dinogetia. O alta cetate straveche din zona, destul de bine pastrata, este Dinogetia. Din pacate, noi am gasit-o inchisa publicului din cauza orei de seara, asa ca va puteti face aici o idee despre frumusetea cetatii. 

9. Orasul Tulcea. Am innoptat in Tulcea, pe faleza Dunarii, care ne-a asigurat o promenada placuta atat seara, cat si de dimineata, catre monumentul ce strajuieste orasul. Aflati totusi in fuga, am vazut doar muzeul ecoturistic si acvariul, ambele interesante si prezentand habitatele superbe din Delta si imprejurimi. Am plecat apoi spre Murighiol, la marginea Deltei Dunarii, si Agighiol, unde s-ar afla cateva avenuri (pesteri verticale) sapate in timp in carstul dobrogean, dar pe care noi nu am reusit sa le gasim, nici macar cu ajutorul localnicilor – nici ei nu stiau mai mult decat noi. Oricum, pesterile ar fi fost accesibile doar speologilor bine echipati, asa ca… Apropos, Murighiol este o statiune turistica foarte bine cotata in zona, la vara merita o vizita de cateva zile pentru a face de acolo plimbari cu barca in Delta. 

10. Cetatea Enisala. Cunoscuta si ca Heracleea, Cetatea Enisala si intregul sau areal de la marginea lacului Razim „sunt dintr-o alta lume”, dupa cum mi-a spus Alex tulceanul asta-vara, cand am ajuns prima data in zona. Despre Enisala a mai scris si Razvan. Cetatea, la fel ca si toata Dobrogea de altfel, a schimbat „proprietarii” foarte des, fiind cand genoveza, cand apartinand Tarii Romanesti, cand otomana si tot asa. Cetatea este superba si foarte bine restaurata si pastrata, iar imprejurimile arata ireal, mai ales dealul terasat de pe malul lacului Razim. Am fost aici si vara si iarna, in fiecare dintre aceste doua momente peisajul avand farmecul sau. Este o zona care te lasa „wow” cu siguranta. Am uitat sa va spun, referitor la drumuri, ca mai sus de Padurea Babadag, urmarind traseul descris prin judetul Tulcea, soselele sunt bune spre foarte bune si nu mai pun probleme nervilor si amortizoarelor din dotare.

11. Cetatea Histria. In decembrie am sarit acest obiectiv, pe care l-am vazut insa in vara. Ruinele cetatii grecesti Histria se prezinta foarte bine pentru o vizita turistica, la fel si muzeul de la intrarea in cetate. Este una dintre cele mai vechi asezari atestate documentar de pe teritoriul actual al Romaniei – locul respira istorie, ca toate cetatile dobrogene. Despre Cetatea Histria a mai scris si Razvan. 

12. Jurilovca, Cetatea Argamum, capul Dolojman. Jurilovca este un sat pescaresc de la marginea lacului Razim, una dintre cele mai bune porti de intrare in Delta, via lacurile salmastre. Am petrecut un weekend exceptional vara aceasta acolo (recomand cu caldura Pensiunea Raluca, unde proprietarul este foarte amabil si va poate rezolva si problema meselor cu peste proaspat, gatit lipoveneste) si am revenit cu placere si acum. La cativa kilometri est de Jurilovca se afla si cel mai bun loc de baie in lacul Razim, mai precis capul Dolojman, loc unde se gasesc si ruinele Cetatii Argamum (Orgame), care este, se parte, cea mai veche asezare atestata documentar de pe actualul teritoriu al Romaniei. Urcand dealul si ajungand in mijlocul cetatatii veti beneficia de cea mai buna panorama asupra lacului Razim. 

La intoarcerea de la Jurilovca spre Constanta, trecand de localitatea Visina dar pana la intrarea in localitatea Lunca, recomand o cherhana unde veti manca foarte bine: icre proaspete, bors lipovenesc, saramura de crap, pana de somn… Se numeste Complex Lunca si merita, pe testate. Dupa acest final delicios de plimbare, ne-am intors in Constanta, mai putin ignoranti cu privire la frumusetile Dobrogei decat plecasem in urma cu doar doua zile.

Unde ma voi intoarce cu siguranta cu placere la vara? In pesterile inca neexplorate, in Muncii Macin pentru cel putin un traseu la picior (plecand din Greci sau Macin), la uimitorul lac Iacobdeal pentru o baie rece si poate si la cateva cetati, deja vizitate pana acum sau nu, in functie de timp. Am insa clare in cap doua concluzii. Prima: dupa aceasta plimbare abia am „zgariat suprafata” descoperirii minunilor dobrogene. A doua: la cate locuri frumoase sunt de vazut in zona, nu am de ce sa mai calc prea curand prin Mamaia sau alte zone cunoscute si umblate.

Traseu recomandat: Constanta – pestera Casian – pestera Liliecilor – Cheile Dobrogei (Targusor-Cheia) – padurea Babadag – Cetatea Ibida (comuna Slava Rusa) – lacul Iacobdeal (langa Turcoaia) – Muntii Macin (satul Greci, traseul tematic, orasul Macin, degustare de vin) – Cetatea Dinogetia – Tulcea (faleza dunarii, muzeul ecoturistic, monumentul orasului) – Murighiol – Agighiol (pesterile verticale) – Cetatea Enisala – Jurilovca – capul Dolojman si Cetatea Argamum – Cetatea Histria – retur Constanta. Total: 500-600km si 2-3-4 zile, in functie de disponibilitati.

Multumiri: familiei pentru companie, lui Alex tulceanul pentru sfaturi de calatorie, lui Dan Jalea pentru sfaturi, entuziasm si promisiunea unei degustari de vin pe cinste la Macin anul viitor, lui Razvan pentru gazduire si voua pentru rabdarea de a citi despre aceste locuri uimitoare. PS: Furia Rosie nu a participat de aceasta data la distractie, ci a ramas cuminte acasa pentru revizie (trecuta cu nota 10). 

Iata si traseul