RĂZVAN PASCU

Diverse · 5 min lectură

Hai sa ne plangem…si sa fim penibili

De Răzvan Pascu

Sunt multe lucruri care nu imi plac la tara mea. Dar totusi incerc sa trec peste si sa gandesc pozitiv si sa fiu proactiv. Decat sa ma plang, mai bine pun mana sa fac ceva, decat sa cer, mai bine ma zbat sa reusesc singur. Este felul meu de-a fi si inclusiv calatoriile sunt cele care m-au format asa. Tot calatoriile m-au format si ingaduitor si intelegator pentru ca atunci cand vezi mai multe, intelegi mai multe si inveti sa accepti mai multe.

Am citit ieri un articol pe Hotnews care m-a cam scos totusi din sarite. Este scris de o cititoare (sau mai bine spus, o bocitoare). Scrisoarea cititoarei Hotnews pe nume Matrioska o puteti citi aici si o voi reproduce la sfarsitul prezentului articol. Pe scurt, este vorba de o fata de 30 de ani ce isi plange soarta care a facut-o sa se nasca si sa ramana in Romania, sa-si faca prieten pe un tip care a terminat Arte Plastice si la 30 de ani "sa moara de foame" amandoi.

Ceea ce scrie si modul in care gandeste mi se par culmea penibilului. Personal, in loc sa fi facut o scrisoare ca asta timp de o ora, mai bine mi-as fi cautat ceva de facut ca sa mai castig ceva.

Daca la 30 de ani isi da seama ca "nu exista ca persoana", nu exista din cauza ei si mai putin din cauza statului. Sunt state in care se traieste si mai prost ca la noi, insa si acolo exista oameni care fac ceva si oameni care se plang. Inteleg atunci cand esti batran, cand esti fara puteri, cand esti copil, cand esti bolnav….insa cand ai 30 de ani sa stai si sa te plangi in timp ce cauti "chistoace de tigari pe jos" mi se pare culmea penibilului si chiar a … prostiei.

Te invit draga Matrioska la munca, impreuna cu prietenul tau….sau aveti senzatia ca daca ati facut Arte Plastice nu puteti sa carati saci in piata, sa impartiti fluturasi, sa fiti taximetristi, frizeri, sudori sau sa introduceti date pe calculator, sa faceti call center….sa faceti orice munca cinstita care va poate asigura o viata modesta, daca nu buna?!

Omul este si el ca o marfa. Pe piata muncii cineva il poate cere, iar el se poate oferta. Ai 30 de ani, esti tanara si ai toata viata inainte…nu sta sa te jelesti, ci fa ceva in plus. Daca ai facut Arte Plastice si acum iti dai seama ca asa ceva nu se cauta, atunci incearca altceva; fa ceva ce se cauta!

Vrei de munca Matrioska si nu gasesti? Imi permit sa te intreb: dar ai cautat? Daca nu gasesti, promit sa iti trimit eu cateva zeci de linkuri cu joburi… Usor nu este pentru nimeni, nici pentru mine, nici pentru altii, mai ales in aceasta perioada, dar de aici si pana la a te transforma intr-o bocitoare care isi pierde si ultima farama de mandrie, mi se pare o cale foarte lunga. Cale pe care ai avut ambitia sa o strabati usor…si totusi nu ai ambitia sa reusesti sa faci ceva, altceva.

Azi am implinit 30 de ani si as vrea sa spun undeva ca nu-mi place lumea in care traiesc. Mi-am dat seama ca nu pot s-o schimb  si nici nu imi pot gasi o lume mai buna. Daca as fi economista sau as putea sa repar tevi, n-as sta nici o clipa pe ganduri si as emigra legal in Canada sau in Noua Zeelanda. Insa eu traiesc din mici "comisioane" creative care nici nu conteaza "la dosar". La inceput, imi facea placere munca mea, ma consideram un om valoros, aveam entuziasm si speram ca voi "patrunde pe piata", insa mi-am dat seama ca nu exist.

La 30 de ani, m-am cautat pe Google, iar numele meu aparea mai degraba in dreptul unor licee din Arad si Deva (orase in care n-am trait niciodata), a unor conturi obscure de pe diverse retele de socializare, in dreptul happenig-urilor sau expozitiilor mele de fotografie. O sa ziceti ca e vina mea si ca nu fac nimic ca sa ma promovez… da, e vina mea!

Singura mea preocupare este cea de a supravietui de la o luna la alta. De a improviza o viata. Visurile mele au fost, printre altele: sa fac inconjurul lumii pe role (20 de ani), sa merg la toate festivalurile rock din tara, din iunie pana in octombrie (23 de ani), sa fotografiez pantofi, pe strazi, in cel putin patru mari capitale europene (27 de ani) , sa parcurg El Camino, sa scriu si sa fac poze (28 de ani), sa merg intr-o scurta vacanta la bulgari (29 de ani). Nu mi-am implinit niciunul.

In schimb, am invatat sa traiesc “de pe-o zi pe alta”, cum se zice. Sa incerc sa imprumut bani de la prieteni si sa am mereu senzatia ca cersesc, desi le pot garanta data cand ii voi da inapoi. Sa numar zilele pana la “salariu”, care niciodata nu intra atunci cand ar trebui, si sa verific cardul de cinci ori pe zi incepand cu ora 9 (practic ma postez langa el, sperand). Salariul care inseamna in primul rand chiria, netul, lumina… e o falsa iluzie ca as putea trai din el macar pana la mijlocul lunii.

La 20 de ani, “a muri de foame” mi se parea pur si simplu o aberatie. Acum ma intreb daca vrabiile din fata blocului sunt comestibile si cum le-am putea prinde, in timp ce prietenul meu cauta pe strada chistoace. Prietenul meu a terminat Arte Plastice si e in aceeasi situatie, iar niste individe binevoitoare din familie imi tot spun: “Ce-ti trebe draga un artist? Scapa de el!”. Ca si cum a scapa de un om e la fel ca si cum ti-ai tunde parul sau ti-ai taia unghiile…

E adevarat ca impartim tot marsamul asta si relatia noastra e afectata oricum, insa e vorba de o viata impreuna care simt ca pur si simplu se duce naibii si-mi pare rau, caci exista dragoste si alte ingrediente din astea subtile. Ce desene? Ce fotografii? Sincer, nu mi-as fi imaginat ca viata mea va arata asa la 30 de ani… iar cel mai tare ma doare cand ii sun pe ai mei, care locuiesc intr-un alt oras, si tot timpul isi dau seama ca ceva e in neregula… si vor din saracia lor sa-mi trimita bani.

Sa-mi imaginez cum va arata viata mea peste inca 10 ani? Va pot spune de acum… un nimic. Am 30 de ani si sunt deja un om matur.

Sursa: Hotnews

Răzvan Pascu

Despre autor

Răzvan Pascu

Răzvan Pascu este antreprenor, specialist în turism și fondatorul NOZOMI Travel Society. Are aproape două decenii de experiență în turismul premium și de peste 11 ani călătorește alături de grupuri de turiști, însoțind personal peste 8.000 de călători. Este implicat și în consultanța și promovarea apartamentelor premium din Dubai. Pe RăzvanPascu.ro scrie despre călătorii, business și proiectele sale antreprenoriale. În 2026 a primit Premiul pentru Turism la Business Influencers Awards, IMM România.

Despre mine