excursii-razvan-pascu

La Auschwitz II (Birkenau) am vazut acele linii de cale ferata pe care circulau „trenurile mortii”. Vagoanele cu detinuti intrau pana in incinta lagarului iar dupa coborare incepea sortarea in doua coloane.  Varstnicii, bolnavii sau copiii erau trimisi direct in camerele de gazare („casuta rosie”, „casuta alba”) si crematoriu iar cei apti de munca, in baracile de lemn. Dreapta insemna drumul spre moarte, stanga lupta pentru supravietuire… La Birkenau doctorul Josef Mengele si-a inceput experimentele (se spune despre el ca fluiera intotdeauna o arie din Tosca atunci cand urma sa faca selectii mari; una din obsesiile lui erau gemenii…nazistii doreau sa descopere secretul nasterii gemenilor pentru a repopula de doua ori mai repede teritoriile cucerite).

Intoarsa in tara am vizionat documentarul BBC in 6 parti: „Auschwitz The Nazis and the Final Solution” … amar… tulburator… mai ales pentru cei care inca se lupta cu trecutul si nu numai…

In luna mai a acestui an incepusem sa citesc Biografia Papei Ioan Paul al II-lea scrisa de americanul George Weisel (ma bantuie curiozitatea cum ar fi scris-o un polonez) si tradusa impecabil in romaneste de Radu Vasile. Nu sunt catolica, merg destul de rar la Biserica insa sunt de acord cu publicatia „L’Express” care afirma ca „este o biografie monumentala si un document indispensabil pentru a intelege istoria ultimului sfert de secol XX.”. Am amintit de carte deoarece nici nu mi-as fi inchipuit ca peste aproximativ 60 de zile de cand incepusem s-o citesc voi avea sansa sa vad cu ochii mei locurile descrise in paginile ei: castelul Wawel (centrul spiritual al Cracoviei), Wieliczka, Wadowice, Auschwitz, Birkenau.

Despre mina de sare de la Wieliczka (aflata la 11 km de Cracovia) se spune ca „este o metafora a caracterului special al catolicismului polonez si al rolului sau in istoria tarii”,  in Wadowice (locul de nastere al lui Karol Wojtyla) m-am intrebat care e relatia mea cu Divinitatea, Cracovia am gasit-o dinamica si fermecatoare iar la Auschwitz si Birkenau m-am intrebat “oare de ce”?

Un lucru e cert… m-am intors de la Auschwitz avand in minte si in inima cuvintele lui George Santayana  „Cei care isi uita trecutul sunt condamnati sa-l repete”….

Liliana Dancu, Baia Mare

P.S. Pentru cei interesati de subiect, cititi aici povestea unui roman care a scapat de la Auschwitz – http://www.auschwitz.ro/

6 comentarii

  1. rizica
    25.08.2010 la 09:21

    Exista lucruri in istorie despre care nu dorim sa vorbim, evitam sa ne reamintim…pentru mine, unul dintre aceste momente este capitolul Auschwitz!

  2. 25.08.2010 la 11:52

    Maresalul Antonescu zicea: „Istoria ne va judeca pe toti”

  3. amarie
    25.08.2010 la 18:05

    Desi nu-mi doresc vreodata sa vizitez aceste locuri, trebuie sa inghitim din cand in cand cate o pilula amara si vindecatoare de adevar istoric. Astfel vom constientiza mai bine sensul unor cuvinte ca : genocid, haos etc., caci folosite zilnic metaforic si hiperbolic, vocabulele devin tot mai goale de infricosatul continut… Pareau de neimaginat, de necrezut aceste grozavii chiar cand au fost dezvaluite. Subscriu ca trebuie sa nu uitam citatul de mai sus: „Cei care isi uita trecutul sunt condamnati sa-l repete”…. sau in frmularea mai lapidara : Cei care uita, merita…

  4. Dorina Donisa
    27.08.2010 la 13:25

    Razvane,

    Interesant ce spui de trairile tale la Auschwitz. Si sotul meu a fost acum cateva saptamani si m-a cutremurat de ce mi-a povestit. Cred ca poate am sa merg si eu o data sa vad ce trari o sa am. Cu toate ca am calatorit prin multe locuri si am vazut multe locuri incarcate de istorie, dar parca o altfel de isotire decat cea de la Auschwitz, daca se poate numii totusi istorie. Se pare ca la Auschwitz toti care au fost sa viziteze au avut altfel de trairi, de sentimente…. Cand ai timp poti sa arunci o privire pe blog-ul meu daca vrei: http://dorinadonisa.blogspot.com

  5. 29.08.2010 la 22:32

    Intradevar, cand treci pe acolo parca nu ti se mai par atat de importante toate problemele cotidiene pe care le ai. Te simti mic, asta-i adevarul. Si oricum, este o destinatie pentru toti cei care arunca cuvinte grele cu usurinta…

  6. Manuela
    09.03.2014 la 17:52

    Am fost in Polonia in 2008 cand inca eram in liceu. Citisem mult despre Auschwitz, erau chiar si documentare, dar nu mi-am imaginat vreodata ca am sa vad cu ochii mei locurile acelea. E impresionant! Totul. Si daca ai ocazia, o data in viata merita sa vezi. E infricosator, trist, iti vin in minte imagini cu chipurile pline de durere, toate lucrurile, pozele expuse te cutremura, insa pentru mine a fost o experienta inedita. Fiecare loc, lucru, priveliste e plina de istorie, de poveste, de durere. E crunta realitate. Multumesc Domnului ca nu traim in vremurile acelea.

Vezi aici mai multe imagini de pe pagina mea de Instagram! Urmareste-ma pe Instagram! Click aici!