In ultima perioada toata lumea isi da cu parerea prin diverse medii despre brandul de tara al Romaniei si despre ceea ce ne defineste pe noi ca popor. E de prisos sa mai comentez ceva, insa dupa ce am vazut si “Imnul Crizei” pe care l-am postat ieri pe blog, ma gandesc ca avem un stil unic de a infrunta necazurile si de a trece peste perioadele nefaste.

Facem haz de necaz in cel mai mare fel.

Din toata tara, locul in care se face cel mai mare haz de necaz este…Cimitirul de la Sapanta, din Maramures, unic prin atmosfera de acolo si prin faptul ca se rade in fata mortii (sincer sa fiu, oricat de amuzante ar vrea sa para, mie tot triste mi s-au parut versurile de pe cruci).

Doua lucruri m-au frapat la cimitirul din Sapanta: atmosfera de acolo, inviorata de crucile albastre si imaginile colorate si faptul ca cimitirul se afla in inima satului. Din ce am mai vazut pana acum, cimitirul este undeva la marginea satului, separat de case. La Sapanta, cimitirul este in mijlocul caselor satului, iar oamenii se odihnesc pe bancuta din fata portii cimitirului.

Cimitirul Vesel nu este prea “batran”. Contrar asteptarilor mele si desi se spune ca “sarbatorirea mortii” este specifica culturii dacice in Romania, Cimitirul de la Sapanta nu are decat 80 de ani. Artizanul acestui cimitir este artistul popular Stan Ion Patras, care a imbinat in crucile de la Sapanta talentul sau de pictor, sculptor si poet. Inspiratia i-a venit de la priveghiurile din zona, unde oamenii care participa amintesc de viata celui dus, glumesc pe seama lui, beau si mananca. Crucile respecta acelasi tipic: in partea de sus este descrisa in cateva imagini sumare viata sau moartea persoanei in cauza si in partea de jos este explicata in versuri imaginea respectiva. Toate elementele sunt pictate pe cruci de stejar vopsite in “Albastru de Sapanta”. Epitafurile, adica poeziile haioase despre cei decedati, sunt sincere si oarecum naive in destainuiri si nu iarta niciun pacat al celui decedat (ca o curiozitate, am observat din versuri ca foarte multi au murit fie calcati de tren sau de masini).

In perioada 12-15 august, la Sapanta se va desfasura Festivalul Intercultural „Drumul lung spre cimitirul vesel„. Detalii aici.

Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea.

Alte articole scrise in campania „Romania e frumoasa” gasiti aici.

33 comentarii

  1. miriam
    06.08.2010 la 08:10

    Romanii au stiut din cele mai vechi timpuri sa faca si haz de necaz… Asa am crezut inainte sa pasesc pe potecile dintre morminte; auzisem de „cimitirul vesel” si eram ferm convinsa ca fiecare poezie are un dram de ironie. Nu e deloc vesel, e chiar trist. Intr-un cimitir obisnuit te opresti langa mormantul unui copil si te intrebi, fireste, ce s-a intamplat. De ce? La Sapanta moartea nu e invaluita in mister si identitatea celui care se odihneste intru vecie e dezvaluita in cel mai naiv mod cu putinta. O arta naiva unica in felul ei, prea putin cunoscuta, din pacate, dar, spre bucuria noastra, a turistilor, inca perpetuata.

  2. 06.08.2010 la 09:01

    O fi asta o caracteristica a noastra de a face haz de necaz dar oare n-ar fi mai bine daca ne-ar caracteriza dragostea de munca? Nu, stiu, ma intreb?! Si apoi, cauza mortii, amintita de tine (ex. calcat de tren) nu o fi si ea o caracteristica, adica prea marea alipire de…horinca? Adica, facem haz de necaz, mai tragem o horinca dar parca ar fi bine sa si muncim.

    In rest, cimitirul e ceva inedit, intr-adevar. Am fost si eu acolo.

  3. rizica
    06.08.2010 la 09:44

    Cimitirul este unic, mi-a placut foarte mult si poate reprezenta o atractie turistica unica in lume!

  4. 06.08.2010 la 11:16

    Si mie mi se pare de fapt extrem de trist „Cimitirul vesel”. Cand am ajuns prima data la Sapanta eram prin clasa a 5-a si am dat peste crucea unui copilas de 5 ani pe care il lovise un camion.Mi s-a parut atat de trist, incat nu am mai vrut sa aud de poezia soacrei.

  5. gabbis
    06.08.2010 la 11:38

    Adevarul este ca nu mi-as dori sa mor la Sapanta..)) Fac si eu haz de necaz, dar ne-am obisnuit sa vorbim de morti numai de bine ( apropo de versurile soacrei). Oricum merita vizitat pentru autenticitatea sa…

  6. 06.08.2010 la 11:52

    Am auzit demult despre acest cimitir si mi s-a parut nostim si de ce nu, tipic romanesc.
    Inca n-am vazut poze, asa ca mersi pentru ele:)

  7. amarie
    06.08.2010 la 15:10

    Cimitirul Vesel merita vazut, mai ales ca o curiozitate, ca o realizare personala a unui mester local, nu ca o generalizare a atitudinii unui popor, ci poate doar ca o manifestare sui-generis de arta naiva. Unicitatea atrage lumea satula de clisee si tipare. Turistii admira, fac poze, nu toti fiind patrunsi de sentimentul eternitatii, de sfiala in fata mortii. Cand l-am vizitat, erau in incinta si niste turisti nemti foarte veseli, unul dintre ei incercand sa-si fotografieze sotia, cu un aparat foto deosebit… Vrand sa-i ajut, i-am fotografiat, explicandu-i doamnei, care stia romaneste ( poate o sasoaica?), ca nu trebuie sa stai cu aparatul indreptat spre soare, la care riposta a fost : ” nu conteaza…aparatul e foarte bun, e pentru idioti! ” Explicatia performantei aparatului in raport cu nepriceperea sotului fotograf ne-a facut si mai veseli.

  8. Andra
    06.08.2010 la 15:18

    Sunt perfect de acord cu Amarie…Cimitirul Vesel este o opera de arta, inceputa prin anii ’30 si intr-o continua evolutie. Nu este specific zonei si nici traditional, ci o idee pe care satul Sapanta si-a insusit-o. Oricum este ceva unic si sper ca traditia epitafurilor pe cruci de la Sapanta va continua

  9. 06.08.2010 la 19:49

    “Romania e frumoasa” (3): Cimitirul Vesel de la Sapanta | Razvan Pascu…

    Cimitirul vesel de la Sapanta – Romania este totusi frumoasa….

  10. Iulia
    06.08.2010 la 19:56

    Cimitirul vesel mi-a ramas in memorie ca o amintire a copilariei, de cand m-au plimbat parintii prin Sapanta. Romanul s-a NASCUT poet si a MURIT lasand in urma poezii.

  11. 06.08.2010 la 21:59

    Am vrut sa merg de nenumarate ori… Prea e celebru, dar e si prea departe 🙁

  12. 06.08.2010 la 23:14

    Nici pe asta nu l-am vazut si tare imi doresc sa ajung pe acolo. Ce zici fara masina am vreo sansa sa-l vad? Daca mi-ai putea zice ceva oras/sat apropiat unde circula ceva mijloc de transport si de acolo cat mai am de mers tare mi-ai fi de ajutor. Si ce altceva as mai putea vedea in zona tot asa fara masina!
    Multumesc anticipat 🙂

  13. irina
    07.08.2010 la 09:22

    Extraordinar. Asta mi se pare un exemplu de lucru frumos din tara noastra, caci e intr-adevar ceva deosebit sa accepti moartea si sa o privesti cu trufie si cu haz. Initial mi s-au parut hazlii versurile, cu iz de banc, dar finalul e tragic de trist. Ca si viata.

  14. dumitrescu oana
    07.08.2010 la 09:57

    imi pare rau ca nu am reusit sa scriu mai des comentarii pentru ca ai articole foarte interesante dar am avut niste probleme de sanatate….si in legatura cu acest articol cat ar fi crucile de vesele si tot cimitirul cat ar fi de vesel cand ai pe cineva inmormantat acolo supararea e la fel de mare …

  15. Razvan Pascu
    (author)
    07.08.2010 la 21:36

    @ miriam: asa este, daca citesti ce scrie pe cruci – e chiar trist.

    @ Gloria: cu placere.

    @ Tipizat: merita sa mergi.

    @ Aliceee: cred ca poti merge pana in Viseul de Sus sau Sighetul Marmatiei. Sigur ca se poate si fara masina.

    @ Irina: Sa nu mai spui ca viata e trista! 🙂

  16. 08.08.2010 la 01:31

    Merita vizitat si Maramuresul. 🙂

  17. Lumy
    08.08.2010 la 08:43

    Chiar imi doresc sa merg in cimitirul din Sapanta.
    Romanii uneori exagereaza cu hazul de necaz dar asta poate ne tine in viata in anumite momente critice.

  18. cristina
    08.08.2010 la 08:59

    Este adevarat, este unic in romania, dar mie tot straniu mi s-a parut. Nu am stat decat maxim 5 minute

  19. irina
    08.08.2010 la 15:08

    Scuze, am gresit. Vroiam sa scriu „Ca si in viata”. Era vorba de finalul vietii, dar cred ca eram obosita. In nici un caz nu vad viata trista. Mai ales ca am pe cineva care imi aminteste clipa de clipa asta.

  20. Alexandrescu Corina
    15.08.2010 la 17:53

    Infruntand necazurile facand haz de necaz mi se pare o idee foarte buna,iar cimitirul de la Sapanta mi se pare un exemplu elocvent in acest sens.In felul acesta oamenii trec mai usor peste perioadele nefaste din viata lor sau a cunoscutilor. Eu nu am avut placerea sa ajung prin aceste locuri,dar este ceva unic datorita crucilor viu colorate,imaginilor,versurilor,este unic in tara si merita vazut.Poate inspira si pe altii,de ce nu?

  21. madalina
    15.09.2010 la 16:23

    Intr-adevar trist, dar e frumos.
    Merita vazut.

  22. ALLYNA80
    24.11.2010 la 14:27

    Anul viitor planuiesc sa ajung si eu aici, am auzit de ospitalitatea maramuresenilor si de minunatele obiceiuri culinare….abi astept sa mananc mamaliga cu branza si cu lapte de la Maramu’ :D.

  23. Camelia
    12.05.2011 la 09:32

    Abia astept sa ajung si eu la Sapanta.Ne-am propus sa trecem pe-acolo anu asta…e pacat deoarece suntem aproape..si nu am fost inca pe-acolo(Bihor).Sunt multe frumusetile acestei tari ale noastre…

  24. 17.07.2011 la 22:06

    Un loc vesel si plin de ironie a mortii!!!
    puncte slabe: trebuie sa vorbesti romana ca sa intelegi textele de pe monumente!
    Puncte tari: gasesti suveniruri personalizate, manufacturi ale localnicilor, nu chinezarii!

  25. lucian
    27.07.2011 la 09:55

    Am vizitat cimitirul in vara anului 2009. Cimitirul este dupa cum spune dl. Razvan un loc vesel si trist in acelasi timp. Multi turisti straini si romani am intalnit atrasi de renumele cimitirului. Am plecat apoi spre casa memoriala Stan Ioan Patras care este la cateva sute de metri pe drumul din lateralul cimitirului. Pe cat de multa lume la cimitir , pe atat de putina la casa, vreo 2 persoane. Acelasi lucru si la manastirea Peri care se gaseste cam la 1 km de intersectia cu drumul spre cimitir. Locul este minunat, manastirea fiind una din cele mai inalte , construite din lemn din Europa (unii spun di lume) cam 96m inaltimea turlei. Drumul este asfaltat si cadrul natural minunat intr-o padure de stejari. Cred ca este putin cunoscuta printre turisti, pentru ca n-am intalnit pe nimeni in afara de mesterii care lucrau in cadrul complexului monahal. Cand va fi gata intreg ansamblul,probabil va rivaliza cu cel de la Barsana. Poate era bine d-le Razvan sa amintiti si despre aceste obiective turistice, care sant atat de apropiate de cimitirul vesel si cu siguranta merita vizitate.

  26. 28.07.2011 la 04:46

    Am vizitat Cimitirul vesel in urma cu 6 ani. Auzisem despre el la televizor unde fusesera citite de altfel si unele dintre poeziile de pe cruci – cele vesele. Din pacate insa, asa cum am povestit si pe blogul de travel, nu toate povestile de pe cruci sunt vesele. N-o sa uit mormintele unor soti – el decedat inaintea ei – despre el spunandu-se ca a fost un afemeiat si a avut amante si urandu-i-se sa aibe si pe lumea cealalta si la ea zicand de cat de buna sotie a fost. Am stat si m-am intrebat cum o fi trait femeia aceea, cum o fi putut scoate capul in lume cu asa un text pe crucea sotulu – inclusiv cu sa aiba parte si pe lumea cealalta. Apoi multe-multe povesti triste asa cum au amintit si altii mai sus.

    Am auzit si pareri cum ca cimitirul ar fi pur si simplu kitch. Cert e ca da, atrage, e cunoscut si vin multi turisti. In final mai rar te duci intr-un cimitir ca la un obiectiv turistic – ei bine Sapanta a reusit acest lucru.

  27. vero
    30.11.2011 la 07:43

    total de-acord Lori

  28. roxana
    28.08.2012 la 14:27

    Mai este prin Canada un cimitir cu aceeasi tematica si poarta numele de Ha Ha Cemetery

  29. dorina
    20.08.2013 la 19:48

    Sunt de origine din Sapanta si va pot spune ca nu e vorba doar de ceva relativ recent. Ce vedeti scris pe cruci, fie ca e vesel sau trist, e doar urmarea fireasca a secole de ras sau jale, dupa caz. La nunti se „striga in joc” dintotdeauna, la inmormantari „se canta” cel decedat. Mesajele sunt in mare cam cele de pe cruci. Acum normal ca nu pot fi toate vesele…ci cum au fost oamenii. Unii mai posaci, altii mai ghinionisti, dar multi veseli, cu simtul umorului si cu vicii diverse pe care n-au facut niciun efort sa le ascunda. De ce ar fi facut-o dupa moarte, ar fi insemnat ipocrizie:). In plus, veselia cimitirului nu e data doar de epitafuri, ci si de culorile vii si locatia in centrul satului – dupa cum spunea si Razvan. Oricum, merita vizitat, asa cum merita multe alte locatii din Romania-nepromovata-indeajuns. Sfatul meu e sa alocati minim un week-end zonei, sunt foarte multe de vazut, gustat, ascultat si simtit in acea zona.

  30. Daniel
    10.01.2014 la 17:52

    Merita vizitat cimitirul. Pe langa toate lucrurile frumoase care s-au scris mai sus as vrea sa adaug un regret vis-a-vis de numarul mare de cruci nerecondtionate. Cred ca ar fi fost mult mai bine daca din banii pe care ii incaseaza Parohia Ortodoxa Romana Sapanta ar fi reconditionat si amenajat cimintirul (inclusiv tradus cruci pentru turistii strainii) inainte sa faca din biserica din cimitir o a doua catedrala a neamului, dar totusi putin mai mica.
    Ne spunea un domn de acolo ca ar mai fi un cimitir in sat, tot vesel dar ca in cel din centru sunt ingropati doar cei cu posibilitati pentru ca un loc acolo ar fi in jur de 10000RON, deci bani ar fi si pentru reconditionare crucilor mai vechi.

  31. […] Localizado em Sapanta — na Romênia, próximo da fronteira com a Ucrânia —, o Cimitirului Vesel é um dos lugares mais originais e inusitados que existem no globo. Repleto de cores vivas, o “cemitério feliz” conta — através de imagens esculpidas em madeira nas lápides — uma breve história de vida dos que ali foram enterrados. De acordo com Christine Popp, do New York Times, todos os membros da comunidade são mantidos vivos por meio das pinturas e dos epitáfios. Fonte: Razvanpascu […]

  32. […] aproximativ 40 km departare se afla localitatea Sapanta, renumita pentru Cimitirul Vesel. Tot la o distanta asemanatoare, dar in partea de Est, se regaseste Mocanita de pe Valea Vaserului. […]

  33. 17.09.2015 la 17:55

    Tot călătoresc prin toată țara fără să mai trec pe acasă de vreun an şi ceva. Astfel, am ajuns la Săpânța. L-am căutat pe Dumitru Pop, cel care a primit de la Stan Ioan Pătraş, cu limbă de moarte, misiunea de a sculpta crucile mai departe. Pentru Dumitru Pop au trecut 50 de ani de atunci. E om din sat care e cunoscut prin alte țări. Am vorbit cu el vreo 3 ceasuri în timp ce picta o nouă cruce. Şi toată discuția despre moarte, haz şi necaz mi-a atins o coardă sensibilă când am aflat că sunt oameni care își comandă crucea pe timpul vieții. Apoi, din câte am înțeles eu bine, se pregătește urmaşul care va picta crucile mai departe. Aş numi fenomenul de la Săpânța, arta macabrului şi mă așteptam să găsesc în actuala casă a lui Dumitru Pop tot felul de premii artistice internaționale. Aşa am găsit. Apropo Răzvan … la marginea satului mai este un cimitir care are cruci la fel de frumos sculptate şi pictate cu același albastru de Săpânța 🙂 . O zi veselă 🙂 !

Vezi aici mai multe imagini de pe pagina mea de Instagram! Urmareste-ma pe Instagram! Click aici!