Lucrez pentru compania olandeza ING din 2007 si am acest blog de aproape 3 ani, insa niciodata pana acum nu am scris nimic pe blog legat de jobul meu sau despre angajatorul pentru care lucrez. Cred ca acum e timpul sa o fac…
Lucrez in ING inca de la aparitia pensiilor private facultative si obligatorii in Romania. Am trecut prin diverse etape si schimbari legislative, am invatat tot ce puteam sa invat despre pensiile obligatorii si facultative, am avut de-a face de-a lungul timpului cu clienti draguti si intelegatori, dar si cu persoane mai dificile. Din toate experientele am invatat cate ceva, de la fiecare client (companie sau persoana fizica) am ramas cu cate ceva in minte si in suflet, iar din toate amintirile, bune sau rele, am retinut ca in centrul universului ING se afla intotdeauna clientul.
E placut sa citesti dupa mult timp despre lucruri pe care le-ai facut si despre care nu iti mai amintesti. Iar un blog poate fi privit si din perspectiva unui jurnal personal online. Acesta a fost si rationamentul pentru care odata cu primele mele aparitii in presa am inceput sa notez aici despre cele mai importante dintre acestea.
In numarul de saptamana aceasta a revistei de business Money Express puteti gasi un articol despre mine. Pentru cei care nu cumpara revista de la chioscuri, articolul il puteti citi aici. A fost o surpriza placuta pentru mine si o recunoastere a faptului ca sunt pe drumul cel bun.
Iar pentru ca in ultima vreme au fost publicate mai multe interviuri cu mine, o sa mai trec in revista cateva acum: …citeste mai departe
Astazi se implinesc 2 ani de la primul articol de pe acest blog si a venit timpul sa multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi. Este incredibil cat de multe s-au schimbat in viata mea in ultimii 2 ani, notorietatea pe care mi-a adus-o acest instrument de comunicare, relatiile pe care le-am legat sau prietenii pe care i-am castigat prin intermediul blogului.
Majoritatea dintre voi cunosc ziarul Gandul in special datorita lui Cristian Tudor Popescu, omul care a lansat ziarul de la zero dupa plecarea de la Adevarul (un articol semnat CTP cu istoria ziarului Gandul gasiti aici). Ziarul Gandul face parte din trustul media condus de Adrian Sarbu si este editat de Mediafax Group, iar de curand a renuntat la editia tiparita si se dedica exclusiv online-ului.
Marturisesc ca imi place Gandul. Dupa ce acum ceva timp am dat un interviu pentru Gandul (in care am vorbit despre mine si despre calatoriile mele) am ramas oarecum un fan al acestei publicatii. Il citesc in fiecare dimineata.
Iar mai nou (de doar 2 saptamani), am marea onoare ca articolele mele de pe blog sa fie preluate de Gandul.info…citeste mai departe
Una dintre “capcanele” bloggingului este de a te limita strict la lumea online si de a nu depasi granita dintre internet si realitatea face-to-face. Nu m-am gandit acum 2 ani cand am lansat blogul ca voi ajunge sa fiu invitat ca speaker pe la conferinte atat de devreme. Companiile au fost, insa, interesate de povestea mea de corporatist & blogger & antreprenor online & (mai ales) calator. Asa ca in ultima vreme am primit mai multe invitatii pe la conferinte.
Intr-o multinationala din FMCG am vorbit angajatilor despre “Life after Work” si despre echilibrul dintre viata personala si job. Am avut oarece emotii pentru ca …citeste mai departe
Daca de-a lungul timpului ati citit impresiile mele de calatorie de pe acest blog sau pe site-urile cu care colaborez si daca ati “calatorit virtual” alaturi de mine prin intermediul fotografiilor sau prin articolele scrise inclusiv atunci cand eram in vacanta, acum aveti ocazia sa votati blogul meu la concursul Roblogfest – Cel mai bun blog de Travel din Romania.
Doar in ultimul an am calatorit atat in Romania cat si in China, Hong Kong, Macao, Anglia, Franta, Irlanda, Irlanda de Nord, Moldova, Transnistria, Bulgaria, Argentina, Uruguay sau Chile si din toate aceste destinatii am scris impresii de calatorie pe acest blog, special pentru voi. De multe ori am scris chiar atunci cand eram plecat in calatorie si am purtat mai mereu laptopul dupa mine, chiar daca uneori imi era greu sau eram obosit.
Acum a venit timpul sa imi dati o nota, iar daca v-au placut impresiile de calatorie scrise de mine, atunci va rog sa ma votati – cel mai bun blog de travel.
Ca sa votati trebuie sa intrati pe acest link si sa va faceti un cont pe site-ul Roblogfest. Dureaza cam 3 minute, stiu ca nu va place foarte mult sa completati formulare, dar daca tot vine weekendul va rog sa imi acordati aceste cateva minute.
Cu totii stim ca Pamantul este rotund, deci teoretic nu are nici inceput si nici sfarsit, dar cu toate acestea este un loc pe Terra considerat “capatul lumii”. Este vorba despre cel mai sudic oras al lumii, Ushuaia, aflat in regiunea Argentinei denumita Tara de Foc. Doar 1000 km despart Ushuaia de Antarctica, aici fiind punctul de plecare al croazierelor spre continentul inghetat.
Asa cum ar trebui sa fie un “capat de lume”, nu este deloc usor de atins. Daca nu alegi varianta simpla a unui avion sau a unei croaziere, care te va lipsi insa de multe aventuri, daca vii din Argentina trebuie sa strabati teritoriul Chile, sa traversezi stramtoarea Magellan care …citeste mai departe
Pentru ca astazi este Ziua Indragostitilor am pregatit un articol cu multe fotografii cu pinguini, in special pentru fete.
In apropierea orasului Trelew, se afla Rezervatia Naturala Punta Tombo, creata pentru a proteja habitatul pinguinilor Magellan, care petrec aici aproximativ 9 luni pe an. La Punta Tombo se afla cea mai mare colonie de pinguini de pe continentul american, in perioadele de varf gasindu-se aici aproximativ 1 milion de pinguini.
La momentul vizitei mele, ghidul ne-a indicat ca erau aproximativ 700.000 de pinguini. Stau in acesta regiune pentru reproducere si pentru a-si creste puii si in perioada iernii migreaza spre coasta insorita a Braziliei.
Mai jos aveti inregistrarea emisiunii “O dimineata de milioane” de la EuropaFM in care am discutat despre impresiile din calatoria mea spre Capatul Pamantului, asa cum este numit orasul argentinian Ushuaia, cel mai sudic oras al lumii.
Cel mai recent articol despre ultima calatorie a mea, aparut in presa de calitate din Romania, il puteti citi in ziarul Adevarul. Am si 2 corectii de facut: erau 700.000 de pinguini la Punta Tombo, Argentina, printre care te puteai plimba in voie (nu doar 700), iar calculele totale de la sfarsit mi-au aratat ca aceasta expeditie de 25 de zile a costat maxim 5000 de dolari (nu de euro), suma valabila pentru 2 persoane.
Iar pentru cei care inca nu au citit, un articol cu mai multe detalii despre mine si despre calatoriile pe care le fac puteti citi si in ziarul Gandul. Este un articol care imi place foarte mult, scris corect si de care sunt mandru. Si de articolul din ziarul Libertatea sunt mandru.
Au mai fost si altele, insa cele 3 de mai sus sunt demne de mentionat.
Baietii sunt super ok, degajati, primitori si fara complexe de superioritate. M-am simtit in largul meu si ma bucur ca am primit aceasta invitatie pentru ca a fost un loc in care m-am simtit bine si care nu mi-a produs emotii. Sper ca, si datorita mie, tot mai multa lume sa inceapa sa iubeasca calatoriile.
Maine este ultima zi a calatoriei prin America de Sud. A fost ceva incredibil, greu, frumos, obositor, care te lasa fara cuvinte. Ma asteptam sa fie frumos, dar nu asa de frumos, ma asteptam sa raman cu multe amintiri, dar nu mi-am imaginat ca vor fi atat de multe, m-am gandit ca va fi de neuitat, dar nu chiar asa.
Am trecut prin multe, au fost peste 3 saptamani pline in fiecare zi, de la ger la -10 grade pana la caldura de 35 de grade, de la Revelion la Santiago de Chile pana in Ushuaia, cel mai sudic oras al lumii, de la ghetarul Perito Moreno pana la cea mai mare colonie de pinguini Magellan din lume.
Chile, Argentina si Uruguay sunt niste tari deosebite (ca majoritatea tarilor din lume), insa ceea ce le distinge de altele sunt …citeste mai departe
Am atat de multe sa va povestesc incat nu stiu prea bine cu ce sa incep si cum sa fac ca sa comprim totul. Probabil, cel mai sigur, dupa ce voi ajunge acasa voi incepe sa va povestesc mai pe larg cum a fost in aceasta super-calatorie si sa pot pune mai multe fotografii. Internetul nu merge atat de bine pe aici, sau mai degraba, in Romania internetul este printre cel mai rapid din toata lumea (citisem mai demult ca suntem pe locul 3 in lume la viteza internetului).
Dupa ce marti dimineata am scris ultimul articol de pe blog, cel cu impresii dupa prima zi de Buenos Aires, am intrat pe net sa caut o modalitate de a ajunge in Montevideo, Uruguay. Imi doream sa ajung si am zis ca ar fi pacat ca daca tot sunt in zona, sa nu dau o fuga in tara vecina. Este destul de aproape de Buenos Aires si se poate ajunge cu autobuzul (cam 9 ore), cu ferry (cel mai rapid face cam 3 ore) sau cu avionul (45 de minute). Din tot ce citisem, toata lumea spunea ca este scump drumul…insa mi-am amintit ca …citeste mai departe
Am ajuns alaltaieri seara in Buenos Aires, dupa ceva emotii traite la Ushuaia. Avionul a facut 5 ore, autocarul ar fi facut 55 de ore (abia cand ma gandesc ca acelasi drum, la dus, l-am facut cu autocarul imi dau seama cat de mult am mers in ultimele 2 saptamani). Va spuneam ca nu eram foarte sigur de biletul de avion Ushuaia-Buenos Aires, ei bine, chiar asa a fost. Abia cu o ora inainte de plecarea avionului am aflat ca cei de la compania LAN (de care am fost foarte multumit) imi accepta zborul. Eu de fapt aveam alte bilete deja cumparate si biletele Ushuaia-Buenos Aires doar rezervate. Aveam astfel 2 coduri de rezervare din care vroiam sa fac doar unul singur si sa platesc diferenta de tarif. Desi initial imi spusesera ca va trebui sa platesc in plus cam 200 de dolari (din care 100 dolari ii recuperam de la biletele de autobuz pe care le anulasem, pt ca oricum autobuzele nu mai circulau, data fiind situatia din Chile) pana la urma au spus ca …citeste mai departe
Materialele postate pe acest blog imi apartin in totalitate si se afla sub protectia Legii Dreptului de Autor. Preluarea lor (chiar si sub forma de fragmente) fara acordul meu scris, nu ar fi o idee prea buna.
Lucrez pentru compania olandeza ING din 2007 si am acest blog de aproape 3 ani, insa niciodata pana acum nu am scris nimic pe blog legat de jobul meu sau despre angajatorul pentru care lucrez. Cred ca acum e timpul sa o fac…
