RazvanPascu.ro - Blog despre Afaceri si Calatorii » interviu

Interviu Marius Ghenea despre Business: “Cu 10.000 euro as incepe o afacere”

Razvan Pascu — Tue, 19 Apr 2011 02:14:21 +0000

Judecand dupa succesul articolului pe care l-am publicat despre despre calatoriile lui Marius Ghenea si tinand cont de aprecierile si mailurile pe care le-am tot primit de la publicarea primului articol, imi dau seama ca o introducere prea lunga ar fi de prisos acum. Asa ca va las sa cititi raspunsurile lui Marius la intrebarile de business pe care i le-am adresat – iar interviul despre calatorii il puteti citi aici.

1. Am vazut ca sustii mult asociatiile studentesti care fac proiecte de antreprenoriat pentru tineri. Ce recomandari ai pentru un tanar care este la inceput de cariera?

Sa invete cat mai multe lucruri despre antreprenoriat, inainte de a lua o decizie cu privire la cea mai buna ruta de cariera in continuare. Exista numeroase resurse din care un tanar poate invata despre antreprenoriat, atat resurse online cat si carti, cum este chiar cartea pe care am lansat-o recent. De asemenea, un tanar poate invata si din experienta unui antreprenor dintr-o alta generatie, fie intr-o relatie directa cu acesta, sub forma unui internship sau mentorat, dar si participand la conferinte si evenimente unde astfel de antreprenori cu mai multa experienta sunt prezenti si incearca sa sustina dezvoltarea noii generatii antreprenoriale.

2. Stiu ca ai investit pe Bursa. Care crezi ca sunt in acest moment companiile bune de investit pe BVB?

Nu mai sunt foarte activ pe bursa, asa ca nu as putea indica titluri.

3. Daca ai avea acum doar 10.000 de euro, ce ai face cu ei?

As incepe o noua afacere!

4. Ai infiintat compania Flamingo, cand retailul in IT era la un nivel foarte jos si ai ridicat mult aceasta companie. Apoi ai intrat in alte afaceri pe online si de distributie produse IT. Care este afacerea de care te simti cel mai legat?

M-am simtit legat de toate companiile in care am investit si in care investesc in prezent, toate imi sunt la fel de dragi…

5. Ce sansa de succes crezi ca ar avea acum un nou magazin online de IT?

Posibilitatile de intrare pe aceasta piata in prezent sunt destul de reduse, pentru ca este deja o piata foarte competitiva, cu bariere de intrare destul de mari. Oricum, nu este imposibil, insa intr-o analiza risc vs. randament, cred ca nu este o directie foarte buna pentru un start-up in acest moment…

6. Ce ai face acum daca ai avea 20 de ani?

As merge din nou la facultate, m-as bucura de anii de studentie, dar in acelasi timp as incerca sa capat cat mai multa experienta: mi-as lua un part-time job, as incerca sa fac un internship, as participa la actiunile organizatiilor si asociatiilor de studenti si tineri, ca voluntar. Toate aceste lucruri pot contribui la constructia unei personalitati puternice si cu multa experienta chiar la o varsta foarte tanara.

7. Care crezi ca sunt domeniile de business de viitor in Romania?

Vad oporunitati in continuare in zona de IT, unde Romania are mai multe avantaje naturale (talentul IT al romanilor, un project-management de buna calitate, costuri relativ reduse, faptul ca suntem o tara europeana).

8. Care este cea mai de succes afacere in care ai investit la Arena Leilor?

O afacere cu reclama in oglinda, din care am realizat deja un exit anul trecut. Sunt insa alte proiecte in care inca investesc si care au potentialul de a deveni afaceri de succes, dar acest lucru necesita mai mult timp…

9. Poti sa ne spui pe scurt care este programul unei zile obisnuite de munca la tine?

Nu am un program fix, depinde foarte mult de ziua saptamanii, dar si de perioada anului. Ceea ce pot spune cu siguranta este ca daca mi-am notat ceva in agenda pentru o anumita zi, la o anumita ora, atunci exact acel lucru il voi face. Mi-a placut dintotdeauna sa imi planific timpul, astfel incat sa pot fi sigur ca voi onora promisiunile facute. Acum, agenda este deja relativ plina pentru urmatoarele 9-12 luni, ceea ce intr-un fel este bine, pentru ca stiu mai exact ce urmeaza sa fac in acest interval de timp…

10. Cativa oameni de afaceri din Romania pe care ii admiri.

Radu Georgescu, Dan Sucu, Florentin Banu, Florin Talpes, Dragos Anastasiu.

11. Pe 21 martie ai lansat cartea Antreprenoriat. Care este scopul acestei carti?

Cartea Antreprenoriat este un proiect de suflet, care a pornit din ideea de a putea intoarce ceva comunitatii antreprenoriale romanesti, careia ii apartin, dar este in acelasi timp o necesitate pentru piata din Romania, deoarece este prima carte de antreprenoriat scrisa de un antreprenor roman in serie, in limba romana, localizata in functie de specificul pietei antreprenoriale romanesti.

Articole pe aceeasi tema...

Interviu Monica Tatoiu…despre Business

Razvan Pascu — Fri, 11 Jun 2010 02:00:19 +0000

Mai toata lumea stie despre Monica Tatoiu, fostul CEO Oriflame Romania, ca este o femeie puternica si plina de viata. Dar nu stiu cati dintre voi stiu ca atunci cand era manager avea 4 luni de concediu pe an si ca in companie i se spunea “Cabinetul 2” (aluzie la Elena Ceausescu). Acum cateva saptamani, am discutat mai bine de 2 ore cu Monica Tatoiu despre Business si Travel. Miercuri (16.06.2010) vom afla pe unde calatoreste Monica Tatoiu, care este locul sau preferat de pe planeta si cat cheltuie intr-un concediu. Dar pana atunci, vorbim despre un model aparte de manager si despre ideile de Business ale sale.

Cum se simte criza in Oriflame?

Anul trecut am avut o scadere de 10%. In ceea ce priveste angajatii, am taiat locuri de munca. Am mers in depozit si le-am spus: trebuie sa plecati 20%. Voi alegeti cine pleaca. Primul trimestru din 2009 a fost foarte bun, insa prabusirea economiei s-a produs imediat dupa Paste, anul trecut.

Ati renuntat la Oriflame? Ce veti face in continuare?

Visul meu este sa fac un business cu lanturi de camine de batrani dupa modelul american sau al comunitatii evreiesti. Este adevarat ca deja exista cateva mai deosebite in acest moment in Romania, dar sunt exact dupa modelul romanesc: daca este nisa, atunci hai sa cerem preturi imense. Modelul de business este sa administrez fondul imobiliar al batranilor din camin, inchiriez locuintele batranilor iar cu banii obtinuti investesc in camine. In momentul in care batranul decedeaza, proprietatea re-intra in posesia familiei.

“Cand lucram in Oriflame imi luam 4 luni de concediu pe an” isi incepe Monica Tatoiu discutia despre business si travel. „Eram mereu cu laptopul dupa mine, indiferent unde eram in concediu. Imi place ca acolo unde ajung in calatorii sa merg prin piete, pentru ca pietele sunt tot vanzare directa, ca si Oriflame. Imi iau peste tot carnetulul cu mine si notez tot ce este nou, pentru ca in ziua de astazi nu trebuie sa mai inventezi nimic, ci doar sa copiezi. Cine vrea sa inventeze ceva, pierde bani si timp.

Top-managementul trebuie sa mearga cu metroul. Distractia trebuie separata de munca iar eu cred ca viitorul in management il reprezinta coborarea managementului in strada. Viitorul nu mai este la birou. Lucrurile pe care le faci cu placere, le faci mereu bine.

Un director trebuie sa stie sa delege. Eu cand primeam un contract, nici nu il citeam. Il dadeam mai departe. Cand incepi cu tine, oamenii te urmeaza; exemplul trebuie sa plece de la tine.

Imi povesteati ca mai aveti si alte idei. Ce proiecte aveti in acest moment?

Eu asa sunt, nu pot sa stau. Am o lista intreaga de proiecte: tabere pentru copii (pentru ca acum sunt multe, dar sunt scumpe – rata de profitabilitate in servicii nu trebuie sa depaseasca 15%), creative writing, modificarea legii privind protectia animalelor si un proiect de mediu (pentru ca eu sunt total impotriva proiectului Rosia Montana).

Va tenteaza politica?

Doamne fereste! Doar daca as fi un dictator. Eu cred in „dictatura luminata”. Cand eram mica, tatal meu era cardiolog si aveam multi bani, insa mie imi dadea doar 25 de lei pe saptamana. Parintii mei donau o mare parte din bani la manastiri sau in proiecte sociale, iar la sfarsitul lunii nu erau bani in casa. Eu muncesc de la 16 ani, am dat meditatii cand eram clasa a-X–a ca sa mai castig ceva. De aceea nu inteleg oamenii care nu muncesc, dar se plang.

Sunteti o persoana fericita?

Fericirea este atunci cand iti doresti ceva, investesti timp si efort in realizarea acelui lucru si in final SE LEAGA. Atunci esti fericit. Nu stiu daca sunt total fericita pentru ca am multe proiecte si nu stiu daca o sa-mi iasa. Anul 2010, Anul Tigrului, este anul in care pui samanta, trebuie sa ai rabdare si in anii urmatori o sa incolteasca.

Ce sfaturi ati da unui tanar la inceput de cariera?

Sa citeasca. Mintea este ca un burete, asa ca trebuie sa citesti si sa calatoresti. Pe vremea cand nu puteam iesi din Romania, calatoream foarte mult in tara.

(miercuri, 16 iunie 2010, urmeaza povesti de calatorie cu Monica Tatoiu)

Articole pe aceeasi tema...

Africa si Tibet … cu exploratorul Uca Marinescu

Razvan Pascu — Mon, 10 May 2010 02:30:30 +0000

Despre Uca Marinescu am tot scris. Cine doreste, poate sa citeasca aici biografia sa, dar si o serie de interviuri, tot pe blogul meu. Am vorbit aici despre cum a ajuns la Polul Sud si aici despre Polul Nord.

De data aceasta Uca ne povesteste despre Africa si Tibet.

Cum vi s-a parut in Tibet?

Uca Marinescu: Asta este o intrebare oarecum turistica, pentru ca tu trebuie sa stii sa Tibetul este foarte mare. Este ca si cum m-ai intreba cum mi s-a parut in Europa. In Tibet trebuie sa descoperi la ora actuala specificul tibetan care a ramas pe vaile tibetane. Tibetul este strabatut de un podis care este fostul drum al sarii si al matasii. Acesta este acum lucrat, asfaltat si astfel poti strabate intreg Tibet-ul in conditii de turism civilizate, dar acolo lucrurile s-au deteriorat un pic si nu poti vedea adevaratul Tibet si atunci trebuie sa intri pe vai, sa cauti prin templele lor, sa vezi cum traiesc bastinasii. Zonele care mi-au placut au fost in extremitatea vestica a Tibet-ului, care inseamna Kailash, muntele sfant al budismului. Mi-a placut prima mea prezenta la Lhasa, in 1991, cand Lhasa era Marele Palat Potala si cand isi pastra specificul sau de localitate tibetana. Acum este cu strazi asfaltate, cu parcuri amenajate, cu magazine Gucci si Adidas si mai stiu eu ce. Din pacate a devenit pur turistic. Mi-a placut Sikimul, care este tot o parte tibetana, dar este intr-o enclava, un fost mic regat tibetan, care este la poalele celui de-al patrulea varf al Himalayei. Bineinteles Bhutanul mi-a placut, care este un regat, care are independata sa, dar pe care l-as putea pune alaturi de celelalte state Himalayene, datorita locatiei sale.

Ati traversat Africa de la sud la nord; ce v-a placut cel mai mult?

Uca Marinescu: Calatoria toata mi-a placut.

Cat a durat toate excursia si cum a decurs?

Uca Marinescu: Cam doua luni. Am zburat in Africa de Sud. Din Africa de Sud am trecut in Botswana, care mi-a placut foarte mult. Are o rezervatie naturala cu pasari exotice, se spune ca este unica in lume cu pasari specifice africane. Are de asemenea delta fluviului Okavango. Deci Africa de Sud de la extremitatea sudica a continentului african, Botswana cu rezervatia Maun, Namibia, cu Coasta Scheletelor, cu desertul namibian care este foarte interesant. Am urcat apoi spre nord, pe un culoar Caprivi, o zona neutra, care nu apartine niciunei tari. Am mers mai departe in Zimbabwe, Zambia, Malawi, de aici am traversat Tanzania si am ajuns in zona parcului national Kilimanjaro si am urcat pe varful Kilimanjaro.

Cat a durat ascensiunea?

Uca Marinescu: Ascensiunea pe Kilimanjaro este de 4 zile: o zi am ajuns acolo, 3-4 zile urcarea si 2 zile coborarea, cam 7 zile. Am mers pe traseul Coca Cola. La intoarcere, am iesit din traseul respectiv si m-am dus si am vizitat marele crater Ngorongoro. Este cel mai mare crater vulcanic din lume. In interiorul craterului este un sat, este foarte mare, populat si cu vegetatie. Tot aici sunt si cele doua rezervatii: Masai Mara si Serengeti. Apoi am trecut in Kenia, din Kenia am trecut in Etiopia. Etiopia este foarte frumoasa, cu temple foarte vechi. Ortodoximul se spune ca are originea aici si cafeaua la fel. In Sudan am vrut sa merg, dar era inundatie mare si nu am reusit. De aici am trecut in Egipt si am iesit prin Tunisia.

Articole pe aceeasi tema...

Interviu Uca Marinescu (I): gratis la Polul Sud

Razvan Pascu — Fri, 12 Feb 2010 03:00:38 +0000

Asa cum v-am promis, astazi incepem seria interviurilor cu exploratorul roman, Uca Marinescu (cititi biogr afia Ucai Marinescu aici). Pentru inceput, ne va povesti despre minunata sa experienta in Patagonia si Tara de Foc si despre prima expeditie la Polul Sud Geografic.

Mergand pe urmele lui Emil Racovita si ale expeditiei Belgica si purtand doua placi comemorative de la Institutul de Geologie, Uca Marinescu este primul explorator roman, femeie, care a ajuns in Antarctica.

Cum ati ajuns prima data in Antarctica?

M-am hotarat sa plec cu ocazia aniversarii a 100 de ani de la expeditia Belgica, prima expeditie stiintifica in Antarctica, la care a participat si marele savant roman Emil Racovita, aniversare organizata de catre Academia de Stiinte a Romaniei.

Am luat legatura cu autoritatile din Chile si lucrurile erau destul de bine organizate. Trebuia sa zbor pana in Antarctica cu un avion al fortelor armate chiliene, care nu ma costa nimic. Primisem de la Institutul de Geologie doua placi comemorative pe care trebuia sa le iau cu mine si sa le pun una in Punta Arenas, unde este Monumentul Pionierilor Antactici si una pe continent, in Antarctica.

Datorita unor probleme personale (moartea mamei), nu am mai putut sa plec atunci, insa la vreo trei saptamani m-am ambitionat sa fac acest drum, si am plecat fara sa mai am nimic pregatit. Singurul lucru pregatit in avans era biletul de avion, pana in Buenos Aires. Aveam o suma foarte mica de bani, vreo 1000 de dolari, si imi spuneam ca voi merge cat pot si pana unde pot sa ajung.

Din Buenos Aires am plecat spre Patagonia si apoi spre Tara de Foc, mergand cu autobuzele locale. M-am oprit la portul din Ushuaia si acolo am gasit un spargator rusesc care a acceptat sa ma ia pe vas si sa ajung in Antarctica si chiar sa refac o parte din drumul vasului Belgica. A fost o sansa, un noroc.

Totul a fost gratuit pe vas ?

Da, gratis. Cand au auzit ca ma numesc Maria, m-au placut pe loc, acest nume fiind cunoscut si la ei. Pentru ca le-am aratat cele doua placi comemorative si probabil m-a vazut si asa dornica sa ajung – eram cu un rucsac in spate si vroiam sa ajung in Antarctica – eram o ciudatenie probabil pentru ei. La statia stiintifica argentiniana am pus placa comemorativa, cu ajutorul echipajului rusesc, si apoi ne-am intors. Am trecut pe langa insulele Cobalcescu, botezate de Emil Racovita si dupa acea ne-am intors.

Care sunt amintirile de la intoarcerea pe continentul sud American?

Eu aveam o intalnire aranjata in Chile de data aceasta, cu primarul orasului Punta Arenas, pentru omagierea mea, pentru ca eram prima romanca care a ajuns in Antartica. Am strabatut cu un autobuz local Patagonia pe latime si am ajuns in Punta Arenas, in Chile, si aici am fost primita de catre doamna primar, cu consilierii dumneai si am fost facuta cetatean de onoare al orasului Punta Arenas. Mi s-a dat si un “regal”, mi-a spus ca pentru ceea ce am reusit sa fac, imi oferea posibilitatea sa vizitez o zona cu pinguini, ori eu vazusem deja pinguini, si pana la urma am ales Torres del Paine, cu ghetarii, cu Anzii si lacurile de acolo care sunt foarte frumoase. A fost un periplu de doua zile. M-am intors in Punta Arenas si de acolo cu un autobuz local am mers catre Santiago de Chile.

Am facut doua zile si am fost primita de catre ambasada romana si am stat putin pentru refacere, pentru ca eram cam obosita. Aici am descoperit, la un targ, ca pot ajunge in Insula Pastelui. Ea se numeste Rapa Nui, ceea ce in traducere inseamna “buricul Pamantului”. Se presupune ca acolo sunt urmele vechiului continent Atlantida, in orice caz sunt niste lucruri deosebite, foarte valoroase.

(va urma Polul Nord)

Articole pe aceeasi tema...

Interviu Alex Dumitru: "Next stop – Irak"

Razvan Pascu — Fri, 05 Feb 2010 03:00:22 +0000

Pe “calatorul” Alex Dumitru l-ati putut cunoaste prin intermediul unui alt interviu, publicat anul trecut pe blogul meu. Cine nu l-a citit inca, o poate face aici (prima parte) si aici (partea a-II-a) – nu trebuie sa ratati amintirile din Afghanistan, Yemen, Oman, Bhutan sau Etiopia. Alex nu este genul de om care sa se laude si afli lucruri de la el doar daca ii pui multe intrebari. Desi este o persoana care a vazut foarte multe, Alex nu are figuri de vedete “plimbate” si nici nu isi numara zilnic cate tari a vizitat pana acum. A ramas la fel de inteligent si cu mult bun simt.

Astazi, Alex o sa ne povesteasca cum a fost in India, Iran si Chile, tari pe care le-a vizitat din iunie 2009, de la ultimul interviu, si ne va spune ce il face sa isi doreasca sa ajunga anul acesta in Irak si, din nou, in Afghanistan.

Razvan Pascu: La primul interviu cu tine (iunie 2009), aveai planuri de plecare in Iran si India. Intre timp ai fost in cele 2 si ai ajuns inclusiv in Chile de Craciun. Sa le luam pe rand. Cum a fost in Iran; ce ai facut acolo?

Alex Dumitru: In Iran a fost fain, desi de data aceasta a fost foarte pe scurt. M-am intors in Iran pentru ca imi doream mult sa ajung pe varful Demavendului. Spre deosebire de drumul din 2004, de data aceasta am luat-o pe asa-numita “ruta nordica”, care mi s-a parut mai frumoasa si interesanta (preferinta personala), mai nebatuta decat cea sudica. Am ajuns pe varf intr-un nor de emanatii de sulf (in ziua de varf am avut vant puternic dinspre crater la vale), m-am bucurat de peisajul superb, cat si de o ospitalitate fireasca la coborare, fiind invitat la pranz de catre un localnic. Apoi, avand inca doua zile la dispozitie, mi-am implinit un vis mai vechi: am ajuns la Mashad si am vazut Mausoleul lui Gohar Shad. A fost o plecare deosebita pentru mine.

Razvan Pascu: In India ai urcat pe Stok Khangri. Povesteste-ne!

Alex Dumitru: De fapt, urcatul Demavendului a fost si incalzirea pentru Stok. Am ales sa merg pe Stok impreuna cu Bogdan, un prieten alpinist (cu ascensiuni spre Nanga Parbat, Comunisma si realizari precum Lenin sau Elbrus), pentru ca era o ascensiune rapida si putem amandoi sa organizam totul din scurt. Asa ca ne-am dus in septembrie, am mers 4 zile pe munte, ajungand pe varful de 6137 m pe furtuna si ninsoare puternica (desi in mod normal trebuia sa fie relativ uscat). Intr-o alta zi, pe o vreme in egala masura urata si prin viscol am ajuns, cu bicicleta de data aceasta, in Khardung La, la 5359 m. Mi-a placut mult in Ladakh, se aseamana mult cu Bhutanul sau Nepalul, este o cultura aparte si sper sa ma intorc in zona aceea.

Razvan Pascu: De Anul Nou nu ai mai ajuns in Uganda, dar ai fost de Craciun in Chile. Ce ai facut in Chile?

Alex Dumitru: Voiam sa merg in Uganda pentru ascensiuni prin Muntii Ruwenzori, pe granita cu R. D. Congo; sfarsitul lui decembrie este una din cele doua perioade propice ascensiunilor pe acolo. Apoi, cumva dintr-o data, am descoperit un munte despre care citisem prin scoala, Llullaillaco; acesta se afla pe o alta granita, intre Chile si Argentina. Citind mult despre el, m-am apropiat din ce in ce mai mult de ideea de a ma indrepta intr-acolo. Avand de ales intre Uganda de sarbatori (cu turisti multi prin parcurile nationale, lucru care nu imi place), respectiv acest munte izolat (desi intr-o tara foarte turistica), am ales a doua varianta. Am fost singur pe munte, insotit doar de ghid si m-am bucurat foarte tare ca eram la 300 km de cel mai apropiat sat. Mi-a placut sa merg cu bicicleta prin Valle de la Muerte, cat si (la intoarcerea din Atacama) sa ma duc in sudul atat de verde, presarat cu sate pitoresti, in Chiloe. Tara nu este cea mai apropiata de sufletul meu din cate am vizitat pana acum, insa mi-a placut mult. Mai mult decat orice, m-am bucurat de acea ospitalitate cinstita fara pretentii deplasate (cum este cazul in Balcani, unde ne laudam cu orice facem), de firescul vietii din Chile. As vrea sa revin la un moment dat, sa ajung la Torres del Paine (chiar daca este aglomerat).

Razvan Pascu: Din ce mi-ai povestit, urmeaza Irak si Afghanistan. De ce nu astepti sa treaca razboiul?

Alex Dumitru: Fara sa fiu expert in actiuni militare, nu as spune ca in acest moment exista un razboi de facto in cele doua tari. Dincolo de aceasta, Afganistanul este tara in care eu am gasit, in ciuda realitatii ultimilor 30 de ani, o umanitate pura. Oameni care se ajuta intre ei, o comuniune imposibil de descris, dar care te cuprinde. Ce caut in Irak? Un vis mai vechi, sa ajung la Babilon. Cat despre riscuri, am o abordare personala a acestora, pe care mi-o asum. Sa spun doar ca ma tem mai mult de prostie si fitze decat de razboi, oricare si oriunde ar fi acesta.

Razvan Pascu: Cum ajungi in Irak ca turist ? Ce vrei sa faci acolo?

Alex Dumitru: In Kurdistanul irakian se ajunge relativ usor, zona a inceput sa devina populara la un anumit nivel. In restul tarii, ca turist au mai scapat cativa (a fost si un caz mediatizat al unui italian care a scapat in afara Bagdadului, fiind expulzat apoi), desi e destul de greu (a se citi “aproape imposibil”) sa mergi fara treaba oficiala intr-un fel sa altul, avand in vedere numeroasele puncte de control. Exista o agentie de turism insa, a lui Geoff Hann, coautorul ghidului Bradt Irak; cu el sper eu sa ajung in aceasta tara, la sfarsitul lui martie, conform ultimelor schimbari de date.

Razvan Pascu: In Afganistan ai mai fost si ne-ai spus, in interviul trecut, ca e tara ta preferata. De ce te mai duci iar anul acesta si ce vrei sa faci?

Alex Dumitru: Vreau sa ajung in Coridorul Wakhan, este o zona care ma urmareste din 2007, cand am fost in Afganistan prima data. Ce inseamna aceasta pentru mine? O intoarcere intr-o tara ai carei oameni imi sunt firesc apropiati decat, respectiv sa ajung intr-o zona unde cateva culturi se intrepatrund. Si, desigur, sa urc cat mai mult, desi nu in sensul de drumetie montana propriu-zisa, ci de a avansa cat pot spre est (avand in vedere timpul limitat de care voi dispune). In prezent ma gandesc la o intrare via Herat – Mazar (un drum pe care imi doresc sa il fac terestru, trecand pe la Maimana) si o iesire prin Dushanbe; insa voi vedea.

Razvan Pascu: Stiu ca ti-a placut foarte mult in Siria-Liban-Iordania, iar mancarea libaneza a devenit preferata ta. Eu am in plan acea zona. Ce ti-a placut cel mai mult in aceasta zona?

Alex Dumitru: Cel mai important lucru in calatoriile mele sunt oameni: cum vad ei viata, cum traiesc, ce mananca, cum rad sau plang, cat de mult este spectacol si cat este firesc in viata lor. Desigur, sunt subiectiv, vad lucrurile printr-un filtru personal, insa aceasta este cea mai mare bucurie a calatoriei in cazul meu. Iar cele trei tari mentionate de tine au constituit o experienta foarte faina din acest punct de vedere. In Siria am intalnit oameni care au mers jumatate de zi cu noi pentru a ne arata drumul, si asta fara a avea vreo asteptare pecuniara la sfarsit. In Liban am intalnit un firesc al strazii, o curgere fluenta a vietii, si asta in ciuda razboiului civil care a tinut atat de mult. Daca ar fi sa aleg un singur lucru care mi-a placut in aceste tari, as spune atat: prietenia. Asta nu inseamna ca ignor bucataria locala sau ce inseamna sa iei masa in Place de l’Etoile la Beirut. Asa ceva nu se uita si nici nu trebuie sa se uite

Articole pe aceeasi tema...

Interviu Mihai Barbu: cu motocicleta in Mongolia

Razvan Pascu — Fri, 29 Jan 2010 03:00:53 +0000

Cei care au auzit de aventurile lui Mihai Barbu cu motocicleta pana in Mongolia, au citit probabil deja interviul sau pentru Hotnews ori l-au ascultat la EuropaFM. Pe la mijlocul lui noiembrie 2009, l-am rugat pe Mihai sa scrie cateva cuvinte pentru voi. Desi am intarziat putin de atunci, astazi sunt in masura sa va aduc in atentie povestea lui de calatorie si raspunsurile sale pentru voi.

Mihai Barbu a parcurs 26.000 km pana in Mongolia si inapoi, pe motocicleta (Doyle). Tot drumul a durat 4 luni, iar Mihai a scris in permanenta impresii din calatoria sa, pe blogul personal. Mai mult decat atat, el a dedicat cate 500 km din calatoria sa, cate unui “sponsor”. Oricine putea deveni “sponsor” inainte de plecarea sa, cu doar 50 de euro (mai multe detalii aici).

Razvan Pascu: Cine este Mihai Barbu, dincolo de “motociclistul insetat de aventuri”? Cu ce te ocupi?
Mihai Barbu: Pai dincolo de “motociclistul insetat de aventuri” nu prea exista, pentru ca nici pe motociclistul ala nu-l cunosc. Nu sunt un motociclist insetat de aventuri, ci doar un tip care iubeste motocicletele foarte mult si care s-a prins ca masinariile astea au fost facute sa mearga. In rest, sunt fotoreporter, cu asta ma ocup.

Razvan Pascu: Cate tari ai vizitat in “expeditia” ta si cat a durat totul?
Mihai Barbu: 13 tari. Ukraina, Rusia, Mongolia, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Tajikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaijan, Georgia, Armenia, Turcia si Bulgaria. In total am mers vreo patru luni fara zece zile.

Razvan Pascu: Cum ti-a venit ideea de a vinde kilometri pentru a face rost de finantare?
Mihai Barbu: Ideea nu-mi apartine. Autorul ei e Ion, fratele meu, care intr-o seara pe cand eram adunati sa ne stoarcem creierii pentru a face rost de niste bani, a venit cu ideea asta, carora tuturor celor de-acolo ni s-a parut cel putin ciudata.

Razvan Pascu: Povesteste-ne putin mecanismul prin care cineva putea sa devina sponsorul tau si ce primea in schimb?
Mihai Barbu: E simplu. Drumul meu, care avea la vremea aia, la primul calcul vreo 21.000km, a fost scos la vanzare. L-am impartit in parcele de cate 500 de km si am pus un anunt pe un forum de motociclism. Cumparatorul primea in schimbul a 50EUR povestea celor 500km, fotografiile, plus un abtibild cu numele lui pe care urma sa-l lipesc pe parbrizul motocicletei si care avea sa ma insoteasca tot drumul.

Razvan Pascu: Care au fost cele mai mari probleme pe care ti le-a facut Doyle (motocicleta)?
Mihai Barbu: Problemele pe care Doyle mi le-a facut nu pot spune ca au fost mari, dar au fost destule. Radiatorul s-a spart de vreo cinci ori, pompa de apa am schimbat-o de doua ori, simeringurile furcii din fata tot de doua ori, si cam atat. Ce-l face pe Doyle special este faptul ca atunci cand se decide sa se strice, o face cand suntem intr-un loc in care poate fi reparat.

Razvan Pascu: Cat te-a costat combustibilul?
Mihai Barbu: Nu stiu, dar daca facem un calcul ar fi cam asa: o medie de 4l/100km, 26.000 km mersi in total la un pret mediu de 1$/l. Nu stiu cat da.

—

Razvan Pascu: Cat te-au costat vizele ?
Mihai Barbu: Impreuna cu scrisorile de invitatie pentru fiecare tara, undeva in jurul a 1000$.

Razvan Pascu: Ce tara ti-a ramas in suflet cel mai mult?
Mihai Barbu: Toate. Nu pot sa spun ca a fost vreun loc care mi-a placut mai mult sau altul care mi-a placut mai putin. M-as intoarce maine in schimb in Mongolia si in Tajikistan. Si m-as reintoarce poimaine.

Razvan Pascu: Ai trecut prin toate “stan-urile” (Kazakhstan, Kyrgyzstan, Tajikistan, Uzbekistan, Turkmenistan). Care ti s-a parut cel mai turistic si care e cel mai putin prietenos cu turistii? De ce?
Mihai Barbu: Cel mai “turistic” in sensul in care acolo am intalnit cei mai multi “turisti cu acte in regula” a fost Uzbekistanul. Probabil pentru ca e mai usor de ajuns acolo, habar n-am. La polul opus, vecinii lor, Turkmenistanul, care pe cat e de frumos, pe atat e de neprietenos cu oamenii care vor sa-l vada. La regimul de viza ma refer, care e foarte complicat si scump.

Razvan Pascu: Care este cea mai frumoasa si cea mai nasoala amintire din toata “plimbarea” ta?
Mihai Barbu: Cea mai frumoasa nu stiu care e, ca sunt prea multe. Mai urate au fost doua, cea cu politia rusa care m-a dezbracat in cautare de bani si tot cu politia, dar din Kazakhstan, care mi-a dus nervii la capat in timp ce incercam sa-mi inregistrez viza. Despre ambele am vorbit pe larg pe site-ul calatoriei mele, in povestile pentru Stefan si pentru Oana.

Razvan Pascu: Ce a fost mai palpitant? Dusul catre Mongolia sau intoarcerea catre tara ?
Mihai Barbu: Tot drumul a fost in egala masura la fel de palpitant. Si oricum nu poate fi impartit in doua. Pentru ca nu stiu care a fost momentul exact de unde am inceput sa ma intorc acasa. Ar fi Ulaan Baatarul, care era destinatia oarecum finala a calatoriei mele, adica cea mai estica, dar drumul de intoarcere a fost mult mai lung si mai sinuos decat cel de dus.

Razvan Pascu: Ce urmeaza?
Mihai Barbu: Cum ar fi sa stie cineva raspunsul la intrebarea asta?

Ti-a placut interviul si subiectul? Afla ce urmeaza – aici.

Da-l mai departe pe Twitter si Facebook!

Razvan Pascu

Articole pe aceeasi tema...

Ce va pregatesc pe blog in urmatoarele 2 luni?

Razvan Pascu — Thu, 28 Jan 2010 03:00:29 +0000

In urmatoarele 2 luni v-am pregatit o multime de surprize, pe langa articolele de Business si Travel obisnuite.

Astfel, de maine voi incepe o serie de interviuri pe care le-am luat deja unor persoane care imi sunt foarte dragi pentru felul in care gandesc si pentru pasiunea comuna pe care o avem: aceea de a calatorii. Aud deseori ca este scump sa calatoresti, dar nu mereu sunt de-acord cu asta. Este drept ca anumite destinatii sunt mai greu de atins pentru ca biletele de avion costa destul de mult, insa preturile care te astepta acolo sunt, in general, mai mici decat la noi. In plus, in Europa, e destul de usor de ajuns acum, cu o multime de companii low-cost care ofera din ce in ce mai multe rute. Iar pentru cei mai patrioti, exista atatea locuri in Romania care sunt frumoase daca stii sa privesti partile bune. Chiar si pe destinatii scumpe, precum tarile de nord, putem merge daca nu suntem prea pretentiosi, intrucat gasim cazare la preturi decente si aici. Putem lua in calcul si cazarea la pensiuni, hosteluri, sau hoteluri mai mici si mai ieftine. Atunci cand exista pasiunea, cred ca poti face economie la orice pentru a te plimba.

Ei bine, oamenii cu care am vorbit mi-au demonstrat inca o data (si va vor demonstra si voua) ca nu e atat de scump sa calatoresti, pe cat ne imaginam. Vor fi interviuri cu:

Mihai Barbu – (chiar maine veti putea citi acest interviu). Mihai a mers 26.000 km pana in Mongolia, pe motocicleta, strabatand 13 tari (dus-intors). Toata calatoria a durat 4 luni, iar o parte din bani au fost obtinuti de la sponsori (vom afla cum).

Uca Marinescu – va urma o serie de interviuri cu aceasta doamna foarte draga mie, pe care o cunosc de multi ani si care, de fiecare data, ma impresioneaza cu povestile sale de calatorie. Cateva date despre Uca Marinescu: primul roman care a atins pe schiuri Polul Sud si Polul Nord, primul roman care a ajuns la toti cei 4 poli ai Pamantului (polii geografici si magnetici); a escaladat Mont Blanc-ul, Elbrus-ul, Kilimanjaro si ghetari in arhipelagul Svalbard si Groenlanda; a traversat toata Africa de la sud la nord intr-o singura calatorie; expeditie pe Drumul Vikingilor din Delta Dunarii pana in Groenlanda si spre Rusia; a ajuns la triburile de papuasi in Papua Noua Guinee, in Tibet, Bhutan, taigaua siberiana; este decorata cu Ordinul National in grad de ofiter si are numaroase timbre lansate de Posta Romana. Si cel mai important: Uca Marinescu are aproape 70 de ani, iar forma sa fizica este de invidiat, acum pregatindu-si urmatoarea expeditie din martie-inconjurul lumii timp de 4 luni. Vom afla impresii de calatorie, vom vedea fotografii deosebite, vom afla cat ne costa si vom visa ca intr-o zi o sa vedem acele locuri.

Alex Dumitru – desi Alex ne-a mai povestit despre calatoriile sale (aici si aici), ultima data cand m-am intalnit cu el (saptamana trecuta) mi-a povestit despre noile sale planuri de calatorie. Si pentru ca este ceva foarte deosebit, cred ca merita sa aflati si voi. In plus, de la ultimul interviu, Alex a fost in Iran, India si Chile si ne va povesti cum a fost.

Teodora Vid – romanca de 27 de ani care a urcat pe Cho Oyu ("Zeita de Turcoaz"), al saselea varf ca inaltime din lume (8.201m) sau McKinley (Alaska, 6.194m).

Costin Stefan – un om absolut deosebit (care acum se afla intr-o noua calatorie la 8000km de Bucuresti). Vom afla de la Costin ce inseamna sa fi fericit, cum te pot schimba calatoriile, vom afla lucruri interesante despre religia baha’i si limba esperanto si vom descoperi cartea lansata de el anul trecut.

Vor urma si articole despre istoria Chinei si aceasta civilizatie deosebita, precum si lucruri interesante despre marile orase din China pe care le voi vizita peste o luna si jumatate. Iar de acolo, daca Partidul Comunist imi va da voie si nu voi gasi accesul la blog restrictionat , o sa va scriu impresii de calatorie chiar de la fata locului.

Vom cunoaste si o familie de oameni normali din Oltenia, dar deosebiti prin vacantele pe care le fac. Vom afla de la ei cat de usor este sa calatoresti si detalii despre "expeditia" la care au participat: cu masina prin 11 tari, pana in Mali (Africa).

Vor mai fi si concursuri organizate impreuna cu Editura Litera – cu premii la fel de interesante.

Acum ca ati aflat o parte din cele ce veti gasi pe acest blog in urmatoarele 2 luni, va astept in continuare zilnic sa cititi, sa comentati acolo unde simtiti necesar, sa dati adresa blogului mai departe catre prietenii vostri si sa ii invitati sa citeasca aici doar articole de Business si Travel – fara politica, fara “parti pri-uri”, direct si sincer, asa cum v-am obisnuit pana acum.

Razvan Pascu

Articole pe aceeasi tema...

Scrisoarea unui om batjocorit la interviu…

Razvan Pascu — Fri, 13 Nov 2009 02:00:35 +0000

Pentru ca e Casual Friday, am pentru voi o scrisoare cat se poate de reala, plina de umor (negru) trimisa unei companii (din motive evidente nu este precizat numele companiei) de catre o persoana care s-a prezentat la interviu pentru un job. Sunt curios cati dintre voi nu va regasiti in intamplarea aceasta, cati dintre voi nu ati asteptat minute intregi pe la usi, sa vina "recrutorul", sau cati dintre voi nu v-ati simtit la sfarsitul interviului chemati pur si simplu pentru a umple un gol in programul HR-ului.

Merita citit tot, va garantez!

Stimate domnule Director,

In 19 septembrie 2009 am participat la un interviu pentru postul de Director de Dezvoltare in cadrul companiei dvs. Conform spuselor doamnei de la Resurse Umane ce m-a intervievat, pe 25 septembrie ar fi trebuit sa primesc un raspuns, raspuns ce nu a sosit pina astazi, dar este predictibil.

Duminica, facind o tetracapilarotomie – adica despicarea firului in patru, am ajuns la concluzia ca nu am fost decit un pion in economia unui interviu cu castigator aprioric cunoscut, interviul avind rolul de a justifica activitatea doamnei de la Resurse Umane si de a va oferi dvs. un simulacru de testare a candidatilor.

Iata cum stau faptele.

Cu citeva zile inainte de 19 septembrie doamna de la Resurse Umane din firma dvs. m-a contactat telefonic intrebindu-ma daca eu din xxxxxxxx sint dispus sa ma relochez in yyyyy si sa merg in deplasari dese in interesul serviciului. Am raspuns afirmativ si de comun acord am stabilit interviul pentru simbata 19 septembrie, urmind ca respectiva doamna sa imi comunice prin e-mail locul, adresa la care va avea loc interviul deoarece in momentul discutie telefonice nu aveam posibilitatea sa o notez. Probabil ca raspunsurile mele au fost neasteptate si au emotionat-o pe distinsa doamna incit a uitat sa imi trimita e-mailul, desi am mai sunat de 2-3 ori cerind acest lucru. In cele din urma, telefonic, am aflat adresa la care sa ma prezint pentru interviu.

Avind in vedere dezinteresul si lipsa de respect a doamnei respective ce reprezinta firma dvs, pentru un raspuns la interviul la care am venit de la xxxxxx, presupun ca nu corespund postului. Principalul motiv pentru acest insucces al meu este, cred eu, faptul ca nu am stiu sa ma comport la un interviu inedit.

Doamna de la resurse umane, al carei nume nu il retin si nu avea o carte de vizita, mi-a testat rezistenta la stress si capacitatea de concentrare aducind si pe fiul dansei, un baietel de altfel foarte reusit si simpatic,in varsta de 3-4 ani, deoarece nu avea cu cine sa il lase. Recunosc ca este prima data cind mi se intimpla sa fiu supus unui astfel de interviu, motiv pentru care va felicit pentru metoda aleasa de doamna si tolerata de dvs. ca director.

Va mai felicit de asemeni si pentru permisivitatea pe care o acordati salariatilor dvs de a-si aduce membrii familiei la serviciu si implicare lor in jobul salariatului. Cred ca ar trebui sa faceti un minim efort si sa brevetati metodele la OSIM, mai ales ca in materie de resurse umane, recruterii inventeaza metode de testare nebanuite, iar imaginea si awarnessul brandului dvs. – ceea ce, teoretic, se reflecta si in vanzarile directe – ar atinge inaltimi abisale, daca ma pot exprima asa si iata ca pot.

Am mai participat la interviuri unde mai erau si alte persoane in incapere, dar scopul acestei situatii era sa verifice capacitatea mea de a ma focusa asupra subiectului discutat in prezenta factorilor perturbatori normali intr-un birou. Ori la dvs. nu am aplicat pentru postul de Director de Dezvoltare – Divizia Gradinita.

Interviul s-a desfasurat aproximativ astfel:

- Imi puteti spune care au fost realizarile dvs. ca director comer… Stefanita, te rog sa stai cuminte!
- Am crescut vanzarile cu …
- Stefanita, nu o mai musca pe mama!
- … 8% in in 5 luni ca urmare a politicii mele de…
- Stefanita, vrei sa desenezi? Uite ai creioanele aici!
- .. vanzari si a strategie …
- Mami, dar domnul de ce e aici?

Il felicit pe Stefanita pentru precocitate si intrebarea existentiala. Chiar, ce cautam eu acolo?

Va scriu pentru ca doresc sa va fac cunoscuta opinia mea despre modul total neprofesionist in care s-a desfasurat interviul la firma dvs, incepind de la stabilirea intilnirii, desfasurarea acesteia si comunicarea rezultatului. Si eu am fost in situatia angajatorului dar intervievatului i-am acordat in timpul interviului atentia si respectul cuvenite unui om ce se prezinta la solicitarea mea, unui posibil coleg. Chiar daca nu corespundea profesional il informam despre rezultat. Respectul aratat altuia este si respectul de sine, face parte din cultura profesionala a fiecarui, desi este in principal o problema de educatie.

Voi mai aplica la joburi disponibile in firma dvs (da, sint perseverent in atingerea scopului) si am rugamintea ca la urmatorul interviu , daca voi mai fi chemat, sa imi permiteti sa imi aduc cainele, deoarece nici eu nu am cu cine sa il las. Este un Beagle de 1 an si 5 luni, brownian (*) in atitudine si nu as vrea sa il las singur de teama ca pune mana pe chibrit si da foc la casa sau se inhaiteaza cu maidanezii din cartier, organizind orgii sexuale insotite de consum de alcool si/sau tras prafuri pe nara. In plus as vrea sa vad capacitatea de concentrare a doamnei de la Resurse Umane cind va simti cainele pe gamba dansei simulind copulatia canina (doggy style – pour les connaisseurs).

Cu retinut respect,
Cxxxx Lxxxx
07.xxxxxxx

PS: pentru doamna de la Resurse Umane: brownian vine la miscarea browniana si nu de la Sandra Brown.

Razvan Pascu

Articole pe aceeasi tema...

Interviu: Dragos Bucurenci, mai verde decat clorofila

Razvan Pascu — Fri, 25 Sep 2009 02:00:09 +0000

Despre clorofila, Enciclopedia Wikipedia spune: pigment de culoare verde, esential in procesul de fotosinteza, prin intermediul acesteia avand loc transformarea energiei luminoase in energie.

Despre Bucurenci, Enciclopedia Wikipedia spune: conduce Asociatia MaiMultVerde, o organizatie neguvernamentala care si-a propus sa construiasca o noua cultura a voluntariatului pentru mediu in Romania.

Aparent fara nici o legatura, totusi “verdele” ii leaga. Multi spun ca Bucurenci e un tip misto. Eu spun ca Bucurenci e un om cu mintea la cap si care stie ce vrea de la viata.

Dragos Bucurenci este un simbol al generatiei eco si un sinonim al expresiei “can do“. Il apreciez mult si il respect pentru ca face si a facut pentru noi, fara sa il stie toata tara, mai multe decat au facut multi ministri ai mediului (la un loc). Pentru o zi i-am sustinut si eu eforturile anul trecut, intr-o mare campanie de plantare de copaci printr-o padure pe drumul spre Giurgiu. Rezultatele lui (si ale colegilor sai de la MaiMultVerde) sunt impresionante: in doar un an de activitate (din 2008) au fost plantati peste 100.000 de copaci, s-au strans peste 90 de tone de gunoi, au lucrat cu peste 8000 de voluntari si a fost deschis primul centru de inchiriat biciclete din Bucuresti – Cicloteque (intre timp au mai aparut si altele). Dragos a scris pentru Dilema Veche si Evenimentul Zilei, a lucrat la Academia Catavencu, scrie in Elle si Esquire iar, impreuna cu Liviu Mihaiu (un alt om care imi place mult) a pus bazele Asociatiei “Salvati Dunarea si Delta”.

Razvan Pascu: Crezi ca “MaiMultVerde” te-a facut celebru sau tu ai facut celebra asociatia?

Dragos Bucurenci: Cred ca a fost un proces reciproc.

Razvan Pascu: De ce?

Dragos Bucurenci: Cand am inceput “MaiMultVerde”, eu eram deja cunoscut, dar aceasta organizatie cred ca a dat mai multa consistenta imaginii mele pentru ca le-a aratat oamenilor ca eu chiar fac ce spun ca o sa fac.

Razvan Pascu: Ce te indeamna pe tine sa faci tot ce faci ? De ce incerci sa schimbi lumea si oamenii: e un orgoliu personal, o percepi ca pe o necesitate sau este altceva la mijloc ?

Dragos Bucurenci: E o pornire egoista. Vreau ca lumea in care o sa traiesc maine sa fie putin mai buna decat cea de azi si imi doresc tare mult sa pot imbatrani in Romania, adica sa nu fie nevoie sa emigrez la pensie sau chiar mai devreme.

Razvan Pascu: Daca ar fi sa te delimitezi de lumea ecologiei si de “MaiMultVerde”, ce ti-ar placea sa faci?

Publicitate

———

Dragos Bucurenci: Sa fac ce fac si la MaiMultVerde, dar intr-o organizatie internationala, adica sa le dau oamenilor curajul de-a face lucrurile bune pe care isi doreau de mult sa le faca, dar nu se simteau inca in stare.

Razvan Pascu: Eu te consider un om implinit: faci ceea ce iti place, te cunoaste lumea, esti apreciat, in urma actiunilor tale ramane ceva pentru noi toti. Esti tanar. Ce recomanzi tinerilor sa faca pentru a se considera impliniti?

Dragos Bucurenci: Multumesc pentru compliment, dar eu nu ma consider implinit. Cred ca m-as arunca pe geam daca m-as considera implinit la 28 de ani. Mai am o groaza de lucruri de invatat si foarte multe caramizi de asezat. In ce-i priveste pe tineri, eu i-as lasa mai intai sa intrebe cu gura lor ce-i intereseaza si apoi le-as raspunde. Nu-mi place sa dau sfaturi necerute.

Razvan Pascu: Pe cine apreciaza Bucurenci in Romania?

Dragos Bucurenci: Admir foarte multi oameni si cred ca datorez mult din ceea ce sunt astazi acestor admiratii pe care mi le-am cultivat. Ma sperie listele, asa ca n-am sa dau decat un nume, primul care-mi vine in minte. Il apreciez neconditionat pe doctorul Raed Arafat, fondatorul SMURD.

Razvan Pascu: Dar in strainatate?

Dragos Bucurenci: Din afara, pe Steve Jobs.

Razvan Pascu: Anul trecut ai administrat la “MaiMultVerde” venituri de peste 1 milion de euro. Cum ai administra 1 milion de euro in acest an daca ai fi un fond de investitii, astfel incat scopul final sa fie profitul?

Dragos Bucurenci: Nu sunt un fond de investitii si lucrez de peste 10 ani in organizatii non-profit asa ca imi declin orice competenta pe acest subiect.

Razvan Pascu: Care este vacanta ideala pentru tine?

Dragos Bucurenci: O tara necunoscuta, o masina, o harta, mai multe carti, preferabil un drum de coasta si vreme buna.

Succes in continuare Dragos si multumim ca te zbati pentru noi toti!

Razvan Pascu

Articole pe aceeasi tema...

Interviu LIVE, azi, ora 12.00, despre PENSII cu Mihai Bobocea

Razvan Pascu — Thu, 27 Aug 2009 02:00:54 +0000

Mihai Bobocea, secretarul general al Asociatiei pentru Pensiile Administrate Privat din Romania (APAPR), va raspunde intrebarilor voastre legate de pensiile obligatorii, pensiile facultative si diferenta dintre acestea si asigurarile de viata cu componenta de pensie.

Daca vreti sa aflati cat de sigure sunt fondurile de pensie din Romania, daca merita sau nu sa aveti un astfel de produs de economisire, cum se investesc banii vostri si ce comisioane se percep, la ce profituri te poti astepta si de ce e bine sa ai un astfel de produs – intra incepand cu ora 12 pe blog (timp de o ora) si intreaba-l pe Mihai tot ceea ce nu stii si vrei sa afli.

Mihai Bobocea a fost jurnalist la Ziarul Financiar si Media XPRIMM, iar din ianuarie 2009 este secretarul general al APAPR. Asociatia este finantata de fondurile de pensii din Romania si de bancile depozitare si urmareste sa apere interesele investitorilor din acest domeniu. Mai multe despre “cei 4 piloni de pensii” din Romania, aflati in articolul de ieri.

Pentru a pune o intrebare, lasati comentariul vostru mai jos, iar Mihai va raspunde tuturor. Indiferent daca sunteti sau nu de-acord, va invit pe toti la un limbaj decent, mai ales ca este in interesul vostru sa aflati ceea ce altii nu v-au spus pana acum. Discutia va fi moderata de mine.

Pentru a actualiza pagina si pentru a citi noile comentarii care apar,

dati REFRESH din browserul vostru de internet.

Enjoy!