RazvanPascu.ro - Blog despre Afaceri si Calatorii » Beijing

Ursuletii panda – simbolul Chinei [P]

Razvan Pascu — Mon, 20 Sep 2010 02:00:54 +0000

Ursii panda reprezinta, probabil, cea mai cunoscuta specie de animale de pe teritoriul Chinei. Marketingul acestei specii este facut bine in China, iar asocierea acestei specii de animale cu China este mai puternica in mentalul colectiv al cetatenilor planetei decat asocierea dintre trenurile de mare viteza si China. Principalul motiv este legat de faptul ca aceste animale sunt pe cale de disparitie, imaginea lor pasnica fiind de asemenea un atu.

In calatoria mea in China din luna martie am vazut mai multi ursi panda decat oriunde in alta parte prin gradinile zoologice din Europa. Cea mai cunoscuta zona din China in ceea ce priveste ursii panda este Sichuan insa ursii panda sunt prezenti in viata chinezilor de la imaginile de pe pachetele de tigari si pana la suveniruri.

Legile din China interzic acum vanatul acestor animale iar pe teritoriul tarii sunt deschise numeroase rezervatii unde ursii panda sunt protejati. Guvernul chinez ofera acum taranilor recompense care pot ajunge pana la dublarea salariului lunar daca salveaza un panda infometat din padurile Chinei, iar pedepsele pot ajunge pana la inchisoare pe viata sau executie intr-un loc public, in cazul in care un chinez este prins de autoritati ca pune in pericol aceasta specie de animale. Aproape 200 de ursi panda sunt tinuti in captivitate in gradinile zoologice din China iar in libertate se estimeaza ca exista aproximativ 1000 de exemplare.

Beijing – Gradina Zoologica

Hong Kong – Ocean Park

Cei interesati de salvarea ursilor panda pot contacta asociatia WWF. World Wildlife Fund se ocupa de salvarea acestei specii de animale si are reprezentanta inclusiv in Romania.

Cei care vor sa adopte un urs panda pot sa afle aici mai multe detalii.

Articole pe aceeasi tema...

Impresii de la Marele Zid Chinezesc

Razvan Pascu — Wed, 17 Mar 2010 00:42:09 +0000

Sunt 2 mari locuri in China in care mi-am dorit cel mai mult sa ajung. La Armata de Teracota ingropata si descoperita la Xi’an si la Marele Zid. Deja a doua dorinta s-a indeplinit. Ieri am ajuns la Marele Zid, dupa ceva aventuri intrucat nu am vrut sa iau tururi de la hotel pentru ca erau vreo 40 de dolari de persoana, plus ca atunci cand mergi cu ghid in tur de obicei esti grabit sa vezi totul foarte repede (mi-au spus ca vom sta o ora la Zid), pentru ca apoi sa te duca ei la magazine si fabrici de suveniruri de unde au comisioane.

Si pentru ca tot imi doream atat de mult sa merg la Marele Zid, am mers pe cont propriu ca sa pot sta mai mult, desi a fost destul de dificil. Noroc ca i-am rugat pe cei de la hotel sa imi scrie toate segmentele de drum in limba chineza si in felul acesta aveam ce sa le arat soferilor. Am mers cu un autobuz catre Zid care face 1,5 ore si costa 12 yuani (aproximativ 2 dolari). Problema este ca autobuzul este numarul 919 insa cand am ajuns in zona de unde trebuia sa luam autobuzul, toate autobuzele de acolo aveau acest numar, iar preturile difereau. Probabil chinezii s-au prins de ceea ce cauta turistii si de aceea ne-a luat vreo jumatate de ora sa gasim autobuzul 919 “corect”. Odata ajunsi la Zid, am urcat si coborat vreo 3 ore pe Zid (sunt portiuni cu trepte si portiuni fara trepte), timp berechet sa pot admira peisajul, sa facem poze si chiar sedinte foto cu chinezii care doreau sa se pozeze cu noi. Era foarte amuzant sa ne roage lumea sa facem o poza cu ei…

De la Marele Zid am plecat spre Mormintele Ming, un fel de Valea Regilor si Valea Reginelor din Egipt, locul in care sunt inmormantati imparatii din dinastia Ming. Am fost la cel mai frumos mormant (conform ghidului Lonely Planet, care si acum s-a dovedit ca isi merita de 10 ori banii), Chiang Ling. Aici nimic foarte impresionant, insa dificil a fost sa ajungem: de la Marele Zid am plecat cu un autobuz spre un orasel, Chiamping, (datorita unui american care studiase chineza in Taiwan si care ne-a ajutat), iar din Chiamping am luat un taxi care ne-a dus, ne-a asteptat si ne-a intors – totul pentru 45 yuani. Taximetristul nu vorbea limba engleza, eu nu vorbeam limba chineza, asa ca am decis ca e mai bine sa vorbesc cu el pe limba mea – vorbeam in romana si parea ca intelege mai bine. I-am scris pe calculator ora la care sa ne astepte si cati bani va primi pentru cursa, el dadea din cap, eu la fel….in fine, pana la urma a fost totul ok, iar la plecare ne-a lasat direct in statia de autobuz spre Beijing. Din nou, noroc cu ghidul Lonely Planet care iti scrie si cat sa platesti maxim pentru o cursa de taxi.

Cand scriu aceste randuri este 17.03.2010, ora locala 08.30. In Romania, majoritatea doarme, pentru ca este 2 noaptea. Este ultima zi la Beijing, de fapt doar o jumatate de zi pentru ca la ora 17.00 avem tren spre Xi’an. Ajungem maine dimineata pe la 5 dar avem locuri la cuseta.

In incheiere, mi-am amintit sa va povestesc cum am incheiat aseara ultima zi plina la Beijing: am fost in satul olimpic si am vazut Cubul de Apa (devenit Centrul National al Sporturilor Acvatice), o minunatie arhitecturala, o cladire imensa parca formata din celule, frumos luminata si care iti da senzatia ca e plina cu apa. Alaturi este Stadionul National – celebrul Cuib de Pasare, locul unde s-a desfasurat deschiderea Jocurilor Olimpice din 2008.

Beijingul este un oras extraordinar, printre cele mai frumoase vizitate de mine vreodata. Are exact ce imi place mie: este si modern dar are si ceva traditional, are oameni deosebiti (asa cum probabil sunt majoritatea chinezilor), este bine organizat (citisem ca sunt 8 sosele de centura care inconjoara in cercuri concentrice orasul), metroul ajunge oriunde ai vrea sa mergi, ia preturile sunt prietenoase.

De obicei, la o despartire esti trist. Ei bine, asa sunt eu astazi cand ma despart de Beijing. Nu a fost frumos, ci a fost de vis pana acum.

Am mai scris articole pe Metropotam si voi mai publica unul despre comunismul din China si despre Mao. Le puteti citi daca dati click pe bannerul cu Metropotam de sus, din dreapta acestei pagini. De asemenea, va astept comentariile si pe Metropotam.ro si pe Descopera.ro (ca sa ajungeti la articole, click pe bannerele din dreapta sus). Doar aici va pot raspunde la comentarii si, in plus, Editura Litera o sa premieze 3 dintre cele mai interesante comentarii.

* Legenda fotografii: Marele Zid, “Cubul de Apa”, “Cuibul de Pasare”

Articole pe aceeasi tema...

Alte impresii dupa 3 zile de Beijing

Razvan Pascu — Mon, 15 Mar 2010 14:13:17 +0000

Revin cu impresii din China. Ce pot sa spun din start este ca sunt foarte placut impresionat de aceasta tara si de oameni. Mai nimeni nu intelege limba engleza, insa toti sunt dispusi sa te ajute. Iti explica pe limba lor, iti arata drumul, iti deseneaza. E drept ca si eu sunt blindat cu harti cu metroul sau cu Beijingul, ghiduri turistice si chiar un calculator de buzunar ca sa imi poata scrie pretul…si ne descurcam cumva. Metroul din Beijing este ultra-mega-super tare. Nu am asteptat niciodata mai mult de 3 minute un tren, toate statiile sunt semnalizate si in limba engleza, sunt indicatii peste tot, anunturile sunt si in engleza, iesirile din statiile de metrou sunt bine semnalizate….ce mai…super tare. In plus, este si ieftin (o calatorie 2 yuani; 1 dolar = 6.75 yuani). Cred ca doar la Londra am vazut un metrou mai tare, insa acolo este foarte scump.

Acum aici este ora 22, in Romania – cu 6 ore mai putin. Ieri si astazi am vizitat o gramada: de dimineata de la 8 si pana seara pe la 8-9. Piata Tien An Men, Palatul Interzis (super frumos si cu audio ghid in limba romana), Templul Cerului, gradina zoologica cu ursii panda, Palatul de Vara…in fine – tot ce am scris in articolul cu planul de circuit, absolut tot ce mi-am planificat pentru aceste 2 zile. Maine urmeaza Marele Zid si niste morminte ale imparatilor din dinastia Ming (ceva asemanator cu Valea Regilor si Valea Reginelor din Egipt).

M-am intrebat de ce tot creste economia Chinei? Iar aici cred ca am descoperit raspunsul. Pentru ca aici preturile sunt rezonabile si cei care locuiesc in marile orase isi permit din ce in ce mai mult. Pentru ca peste tot, orice ai plati, primesti chitanta(scrisa de mana sau automat): la hotel, la magazin, la bilete, chiar si pe strada uneori. Pentru ca aici toata lumea munceste…sau ma rog, multa lume. Ieri toata ziua a nins intr-una iar astazi nu mai e pe nicaieri zapada si nu pentru ca s-ar fi topit, ci pentru ca sparg gheata cu lopeti si o cara cu cosuri. Asta peste tot, mai ales la obiectivele turistice unde inclusiv calugarii budisti muncesc. In plus, folosesc doar produse fabricate in China (inclusiv metroul si autobuzele) si mai nimic din afara tarii (mai putin la masini personale). La negociere, chinezii stau mult mai prost decat arabii si cedeaza prea repede la pret, asa ca iti mai strica uneori din placerea negociatului cand accepta imediat 1/10 din pretul initial. Dar asta este spre avantajul nostru.

Una peste alta, pana acum toate bune. Inclusiv mancarea. Am tot mancat mancare chinezeasca in restaurante dragute si nu am platit mai mult de 3-4 dolari de persoana. Invat din ce in ce mai bine sa folosesc betisoarele… Mi-am luat si biletele de tren spre Xi’an si de la Xi’an spre Shanghai. Iar legat de securitate: totul mi se pare foarte sigur, sunt multi politisti pe strazi, masini de politie, camere video, etc. iar pentru turisti asta nu poate decat sa fie un plus. Incarcat si de gandurile altora, incepusem sa imi fac griji inutile inainte sa ajung aici. In afara de faptul ca te simti studiat de catre ceilalti continuu si ca te privesc insistent…nimic nu se intampla…dar asta si poate pentru ca sunt in medie cam cu 25-30 de cm mai inalt decat majoritatea. Aici pana si metroul are plafonul mai jos (chiar am dat vreo 2 capete la coborare)…

Greu cu internetul in China. De obicei nu prea merge, iar cand merge, merge destul de prost. Intrucat nu am acces la blog, astept comentariile voastre pe Descopera.ro si pe Metropotam.ro (click pe bannerele alaturate) – pe aceste 2 site-uri am acces si va pot raspunde la comentarii.

Cu bine!

Articole pe aceeasi tema...

Primele impresii LIVE din Beijing

Razvan Pascu — Sat, 13 Mar 2010 13:00:48 +0000

Socant.

Voi fi scurt: primul soc l-am avut in avion cand am vazut de sus cat de mare si totusi ordonat este orasul. Al doilea soc l-am avut la aeroport cand am vazut ca foarte putini oameni vorbesc engleza, iar cei care o vorbesc, o fac intr-un mod in care doar ei pricep ce spun. Dar Slava Domnului ca am invatat foarte bine si limba primului homo sapiens (adica limbajul semnelor) si ma descurc foarte bine. In plus, totul in oras este semnalizat foarte bine, cele mai importante indicatoare turistice sunt traduse si in engleza, iar daca acesta nu este primul oras vizitat vreodata, sigur se poate descurca oricine, indiferent de IQ. Al treilea soc l-am avut cand am vazut ca hostelul la care sunt cazat este chiar in centru, langa alte hoteluri luxoase, la vreo 500 de metri de Piata Tian An Men, adica in buricul targului. Conditiile nu sunt cine stie ce, dar e ceva mai mult decat decent pentru cei 13 dolari de persoana platiti. Al patrulea soc l-am avut tot la hotel cand am vazut ca blogul meu nici macar nu se incarca. Ma asteptam ca sa nu am acces la administrarea blogului, dar nu ma asteptam ca nici macar sa nu se incarce. Asta pentru ca tot ce ruleaza pe WordPress nu merge in China. La fel si Facebook. Iar Google este cenzurat.

Acum incerc sa postez acest articol prin e-mail. Interesant este ca nici macar nu stiu daca se va publica sau nu pentru ca, asa cum va spuneam, nu pot intra sa verific. Ar fi interesant sa imi dea un prieten SMS sa imi spuna daca s-a postat ok acest articol. La comentarii va voi raspunde cel mai probabil atunci cand voi ajunge la Hong Kong; probabil acolo va merge. Pana atunci, va raspund la comentarii pe rubricile de pe Descopera.ro si Metropotam.ro care merg bine chiar si din China. Tot catre aceste site-uri voi trimite si cateva fotografii.

Beijingul, de peste 700 de ani centrul politic si administrativ al Chinei este un oras imens. Cuvantul de ordine aici este mult. Mint…de fapt cuvantul de ordine este foarte mult, imens, colosal. Incepand de la avionul Paris-Beijing cu 10 locuri pe fiecare rand, la blocurile de locuit care sunt imense si foarte multe, unul langa celalalt, continuand cu cladirile de birouri colosale pe tot drumul spre aeroport, cu cele 10 linii de metrou (da, ati citit bine! 10 linii de metrou), hotelurile care nu se mai termina, garile (2 ore am stat prin gara sa cumpar bilete de tren spre Xi’an pentru miercuri) si autogarile care sunt imense….multa lume, aglomeratie, multe culori, multa galagie, multe magazine, multi turisti, multa politie pe strazi (pare foarte sigur totul aici!) si multa birocratie (multe acte chiar si pentru un banal schimb valutar).

Dar foarte frumos. Imi place mult!

In Beijing este ora 21.00 acum, iar la Bucuresti cu 6 ore mai putin, deci acasa este plina zi. Ma opresc aici ca sa mai am ce povesti si pe Metropotam sau prin comentarii pe Descopera. As mai avea multe de spus: cel mai interesant ar fi ca am incercat o gramada de specialitati culinare chinezesti si nici nu stiu prea bine ce am mancat. Iar pe Wanfujing Street am incercat in seara asta inclusiv gandaci, insecte prajite si fructe caramelizate. Abia astept sa va arat pozele!

Numai bine!

Articole pe aceeasi tema...

Cum mi-am planificat circuitul in China?

Razvan Pascu — Tue, 09 Mar 2010 03:00:45 +0000

De fiecare data cand scriu pe blog ca plec undeva in vreo excursie, primesc pe e-mail intrebari de la amici sau cititori dornici sa stie cum am organizat acea excursie. Motivele sunt numeroase: fie pleaca si ei in aceleasi locuri, fie isi planuiesc o excursie, fie au fost si isi aduc aminte ce frumos a fost.

De aceea astazi am decis sa scriu despre cum imi organizez o excursie in general, cu exemplu practic pe calatoria din China in care voi pleca vineri. In general biletele de avion spre o astfel de destinatie sunt cea mai costisitoare parte din intregul aranjament. Sunt mai multe companii care zboara spre Beijing, iar preturile difera destul de mult. Daca in anii trecuti preturile erau astronomice, criza a reusit sa aduca si ceva bun in viata noastra (mai ales in viata celor pasionati de calatorii), iar biletele de avion inter-continentale au scazut mult la pret, uneori si la jumatate de pret. Eu voi zbura cu Air France, iar in perioada in care am rezervat biletul de avion spre China erau promotii la Air France si KLM (despre care am scris aici), iar un bilet dus-intors Bucuresti-Beijing cu escala la Paris era vreo 560 euro cu toate taxele, iar unul cu escala la Amsterdam (prin KLM) era in jur de 590 euro. Pentru ca biletul meu este dus la Beijing si intoarcerea din Hong Kong, este si ceva mai scump – 741 de euro. Alte companii care zboara la Beijing sunt Finnair (cu escala la Helsinki), Aeroflot (cu escala la Moscova), Turkish Airlines (cu escala la Istanbul), British Airways (cu escala la Londra) sau Lufthansa (cu escala la Munchen).

Dupa ce am rezolvat cu biletul de avion, a trebuit sa rezolv si cu viza – despre care am scris aici. Apoi imi stabilesc programul si traseul. Am hotarat ca voi sta 17 zile si mi-am stabilit astfel incat sa am aproape o zi pentru Paris. Am mai fost o data la Paris insa de data asta voi urca pana in varful turnului Eiffel, desi am rau de inaltime.

Prima zi: Plecarea din Bucuresti este la 6 dimineata. La ora 9 sunt la Paris. Program liber pana seara la 6 cand am avion spre Beijing.

Ziua 2: Ajung la Beijing in jurul orei 12 (ora locala, cu diferenta de fus orar de 6 ore in plus). Zi libera in Beijing, plimbare prin hutonguri (strazi inguste si vechi), eventual cu bicicletele inchiriate (pentru ca Beijingul este un oras plin de biciclete (asa cum zice si cantecul acesta), un "paradis" pentru Bucurenci) si plimbare pe renumita strada cu tonete si mancaruri locale – Wangfujing.

Ziua 3: Centrul Beijingului cu Piata Tien’an Men si Mausoleul lui Mao, Muzeul Revolutiei Chineze, Primaria, Poarta Pacii Eterne, Parcul lui Sun Yatsen, Palatul Imperial si Orasul Interzis, Dealul Carbunelui (unde se spune ca s-a spanzurat ultimul imparat al Dinastiei Ming), Parcul Lacului Nordic, Templul Dagobei Albe (templul lamaist) si Templul Salvarii – toate sunt apropiate.

Ziua 4: Templul Lama, Templul lui Confucius, Turnul Clopotului si Tobei, Gradina Zoologica din Beijing, Palatul de Vara, Dealul Aromat si Templul Norilor de Azur (optional, daca mai este timp) si Gradina Botanica.

Ziua 5: Plimbare la Marele Zid Chinezesc (sectiunea Badaling), la aproximativ 70 km de Beijing si Mormintele Ming. Seara as vrea sa merg la Opera sau la circ.

Ziua 6: Templul Cerului si Parcul Cerului si Centrul Olimpic ("Cuibul de pasare" si "Cubul de apa" pe care le-am vazut la TV la Olimpiada din 2008). Seara vom lua un tren de noapte la cuseta (ca si in Egipt), catre Xi’an, locul armatei de teracota ingropate, construite de imparatul Qin.

Ziua 7: Trenul ajunge in jurul orei 8. Voi vizita Armata de Teracota (abia astept!) – cei 8000 de soldati din teracota, in marime naturala, ingropati sub pamant – si mormantul lui Qin Shi Huang (unul dintre imparatii dinastiei Qin) si izvoarele termale.

Ziua 8: Turnul Clopotului si Tobei, Marea Moschee, Muzeul Padurii de Stele, Zidurile Orasului si cele 4 porti ale sale, Pagoda Micii Gaste Salbatice si Pagoda Marii Gaste Salbatice. Daca mai ramane timp, dupa-amiaza, Muzeul de Istorie. Seara la 20.00 – tren spre Shanghai.

Ziua 9: Sosire in jurul orei 12. Plimbare pe Bund – este un walking tour in ghidul Lonely Planet de vreo 2 ore. Seara trec spre Pudong New Area.

Ziua 10: Zona de est si de vest a strazii Nanjing (pe partea estica este Piata Renmin si Parcul Renmin, Muzeul din Shanghai, iar in partea vestica Templul de Jad al lui Buddha). Plimbare in Orasul vechi (Bazarul, Gradinile Yuyuan).

Ziua 11: Autobuz spre Suzhou – orasul gradinilor si al canalelor. Este la aproximativ 100 km de Shanghai. Program liber.

Ziua 12: Zona "Concesiunea franceza" – locul primului congres al Partidului Comunist Chinez, casa lui Sun Yatsen si un centru de arta de propaganda comunista – toate in Shanghai. Drumul spre aeroport il voi parcurge cu cel mai rapid tren din lume (Maglev) care atinge peste 400 km/h. Dupa-amiaza la ora 16 avion spre Shenzen (aici este o intreaga poveste: avionul de la Shanghai la Hong Kong este destul de scump, pentru ca HK este practic o alta tara. De aceea, am cautat avion spre un oras din China continentala, apropiat de Hong Kong si am gasit avion la 1/4 din pret catre orasul Shenzen, aflat la vreo ora de mers cu barca de Hong Kong. Preturile pe care le gaseam la aceste bilete de avion pe site-urile romanesti de booking erau, chiar si asa, duble fata de ceea ce vedeam eu direct pe site-urile companiilor aeriene chineze. Pana la urma am facut rezervare printr-un site chinezesc, am stat putin cu sufletul la gura pentru ca mi-au cerut banii in avans prin Western Union, insa in final am primit codurile de rezervare si chiar am sunat in China la compania aeriana pentru a ma asigura ca totul este in regula cu biletul de avion).

Ziua 13: Hong Kong – tramvai spre Victoria’s Peak (cel mai inalt punct din HK) si Victoria Garden, Parcul HK, Biserica Sf Iosef. Seara in Piata Centrala si pe Bulevardul Hollywood.

Ziua 14: Macao – fosta colonie portugheza in Marea Chinei de Sud, acum Macao este o Regiune independenta dar sub administrarea Chinei. Este considerata Las Vegas-ul Estului – aici a fost construit cel mai mare cazinou din lume (The Venetian). Hong Kong si Macao sunt 2 tari in care romanii nu au nevoie de viza pentru vizita.

Ziua 15: Dimineata vreau sa merg in parc sa vad oamenii care fac exercitii Kung Fu sau Shaolin. Apoi, Disneyland HK. Am fost si la Paris si vreau sa vad diferentele. Daca ramane timp, vreau sa vizitez si Parcul Acvatic.

Ziua 16: Hong Kong – Peninsula Kowloon si Muzeul Figurilor de Ceara (Madame Tussauds). La ora 20, spectacolul de lumini. La ora 23, plecarea spre casa.

Ziua 17: Seara ajungem in Bucuresti.

In mare cam acesta este traseul imaginat de mine. Sunt multe lucruri insa pe care, din lipsa de spatiu si timp, nu le-am trecut aici. Toata aceasta organizare a durat cateva luni iar pentru aceasta am citit destul de mult despre cultura chineza si civilizatia acestora. China este o tara superba, care merita descoperita. Abia astept sa va scriu impresii…

Razvan Pascu

Articole pe aceeasi tema...

Istoria (rezumata) a unui gigant – China

Razvan Pascu — Mon, 01 Feb 2010 03:00:31 +0000

Istoria Chinei este atat de complexa incat ar trebui sa scriu sute de pagini. In ultimele saptamani am citit tot mai mult despre istoria si civilizatia chinezeasca, ca sa pot intelege mai bine ceea ce voi vedea peste o luna. Atunci cand te gandesti la China nu poti decat sa iti imaginezi un gigant; totul e la scara mare – cea mai mare populatie din lume (peste 1,3 miliarde locuitori), una dintre cele mai intinse teritorii, cladiri si orase imense, o civilizatie veche de mii de ani. Un gigant precum “Guliver in tara piticilor” care respira urmarit de Big Brother (Partidul Comunist). De fapt, China are cate putin din toate: imparati, dinastii, comunism, Mao si, mai nou, capitalism.

Principala ramura a populatiei este de origine han (vorbesc limba asemanatoare, iar cultura este eterogena), grup format prin asimilarea de catre populatia chineza a grupurilor etnice invecinate. Oficial sunt recunoscute 56 de grupuri etnice, han fiind cea mai mare. In perioada regimului lui Mao Zedong (1949-1976; Mao este foarte iubit chiar si acum, dupa moarte, pentru ca acea perioada a insemnat renasterea Chinei moderne) populatia a crescut exploziv, fapt ce a facut ca in ultimii ani, Guvernul sa ia masuri de limitare a natalitatii (fiecare familie are dreptul la un singur copil).

Istoria Chinei se spune ca incepe odata cu Huang di, Imparatul Galben, creatorul poporului chinez, acum vreo 4500 de ani. Urmasii sai au infiintat prima dinastie, urmand numeroase alte dinastii la tron pana in vremuri recente. Una dintre cele mai renumite dinastii este cea a Imparatului Qin (de la care vine si numele Chinei), care a unit toate statele combatante sub Imperiul Qin. Imparatul Qin a unit toate zidurile existente la acea vreme (dand forma Marelui Zid Chinezesc), a standardizat moneda, greutatile si unitatile de masura, dar si limba scrisa. Dupa Qin, urmeaza la tron (in 206 i.H) dinastia Han care reintroduce confucianismul (care fusese suprimat de catre Qin) ca doctrina oficiala, inventeaza hartia si deschide Drumul Matasii (care aduce schimburi comerciale si bunastare).

In timpul dinastiei Yuan (dupa anul 1200 d.H.), capitala este mutata pentru prima data la Beijing, iar in timpul ultimei dinastii (Qing, care a domnit pana in 1912) este perioada in care Spatarul Nicolae Milescu merge in China si scrie monografia despre care am invatat in liceu, “Descrierea Chinei“.

In 1949, Mao Zedong devine presedintele tarii si initiaza o serie de masuri precum reforma agrara (milioane de oameni sunt improprietariti si incep sa isi lucreze pamanturile), Revolutia Culturala, etc. In 1997, Marea Britanie renunta la Hong Kong, care devine Provincie Autonoma sub administrarea Chinei, iar Portugalia renunta la Macao, care devine o Regiune Administrativa Speciala a Republicii Populare Chineze.

Ca si suveniruri, chinezii sunt recunoscuti pentru matasea naturala (care se gaseste in game variate de culori, modele, etc.), jad-ul (despre care chinezii spun ca vine din ceruri), sticlutele pictate pe dinauntru, broderii, email si vaze decorative. Mai nou, chinezii sunt recunoscuti pentru orice, pentru ca majoritatea lucrurilor din intreaga lume sunt facute sau contin fragmente fabricate in China. In trimestrul IV al anului trecut, China a anuntat o crestere economica de 2 cifre (10,7%) in plina criza economica mondiala. In opinia mea, China trece acum exact prin ceea ce a trecut Japonia in anii ’80, cand exporta in toata lumea marfa ieftina si de calitate indoielnica, incet-incet preturile crescand si calitatea oferita de asemenea. Unii analisti considera ca nu va mai dura foarte mult pana cand China va deveni prima economie a lumii, iar daca privim cifrele economice date publicitatii, dar si realitatea din teren, tindem sa le dam crezare (chiar ieri priveam un documentar despre constructia caii ferate Beijing-Lhasa, o minune a tehnicilor moderne, o cale ferate de peste 1200 km, construita in doar 5 ani la altitudini de pana la 5000 m, cu tuneluri si poduri de-a lungul unui podis cu permafrost – un tip de teren mlastinos, care se scufunda vara).

Razvan Pascu

* Saptamana viitoare va voi scrie cateva cuvinte despre fiecare dintre orasele pe care le voi vizita: Beijing, Xi’an, Shanghai, Suzhou, Shenzen, Hong Kong, Macao.

Articole pe aceeasi tema...

Cum se obtine viza pentru China?

Razvan Pascu — Tue, 08 Dec 2009 02:00:41 +0000

In martie voi merge intr-un circuit pe cont propriu in China, timp de 2 saptamani. China este a treia tara din lume ca marime si are cea mai mare populatie de pe planeta. Aproape un sfert din populatia globului traieste in China, iar orase ca Beijing si Shanghai au aproximativ 20 de milioane de locuitori. Dar am incalzirea facuta deja in Cairo, cel mai mare oras din Africa (cu peste 20 de milioane de locuitori).

Circuitul meu va fi in principiu urmatorul (desi e posibil sa mai adaug si alte obiective din imprejurimi): Beijing – Xi’an (armata de teracota) – Shanghai – Hong Kong – Macao. Practic voi vizita 3 tari, pentru ca, Hong Kong si Macao sunt considerate teritorii autonome, iar administrarea nu tine de China continentala. Pentru Macao si Hong Kong, romanii nu au nevoie de viza pentru calatorii de pana la 90 de zile, insa pentru China este necesara o viza valida pe pasaport si va voi explica in continuare cum am obtinut viza.

Cei care doresc sa calatoreasca in China pot obtine usor viza de la Consulatul de la Bucuresti, existand 2 tipuri de vize: una valabila 3 luni si cu o singura intrare si alta valabila 6 luni, cu 2 intrari. Taxa de viza este, pentru oricare dintre acestea, 75 de dolari si se achita la ridicarea pasaportului de la Consulat.

Pentru a intra in posesia vizei am depus copie de pe biletele de avion (se accepta si biletele electronice, printate), o fotografie tip pasaport, pasaportul in original si o copie dupa pasaport, un extras de cont si un formular pentru viza (pe care il puteti descarca de aici). Pasaportul trebuie sa fie valabil cel putin inca 6 luni de la intrarea in China.

Programul pentru depunerea cererii de viza este martea si joia de la 8.30 pana la 14.30, iar pasaportul se elibereaza in 5 zile lucratoare. Taxa de urgenta este de 25 de dolari (2-3 zile lucratoare) sau 35 de dolari pentru a ridica pasaportul in aceeasi zi. Cei care doresc viza cu 2 intrari in China trebuie sa faca dovada faptului ca vor intra de 2 ori in aceasta tara.

Iar pentru ca eu sa trec prin toate, bineinteles ca mi-au gresit viza. Am depus actele pe 26 noiembrie si functionarul de la ambasada nu a verificat cu atentie documentele depuse de mine si mi-a eliberat o viza valabila timp de 3 luni de zile, pana pe 26 februarie (timp de 3 luni de la data depunerii documentelor) chiar daca biletele de avion erau pentru luna martie (si erau atasate) si chiar daca pe cererea pentru viza precizasem corect perioada. Trebuie sa admit insa ca si-au recunoscut repede greseala si am “masluit” impreuna cererile de viza, astfel incat dupa numai 30 de minute aveam o alta viza pe pasaport, de data asta una corecta si, mai mult, acum am viza pe 6 luni cu 2 intrari.

Site-ul Ambasadei Republicii Chineze la Bucuresti poate fi accesat aici.

Razvan Pascu

Viza de China