Asa ca am tot zis “pas” la propuneri pe care le-am primis. Asta pana acum mai bine de o luna de zile cand am primit propunerea de a urca pe Kilimanjaro, cu al sau Uhuru Peak, cel mai inalt varf al Africii (5895 metri). Imi doream de cativa ani sa fac asta si tot nu imi gaseam timpul si curajul necesar sa o fac. Asa ca atunci cand am primit aceasta sansa nu am stat deloc pe ganduri si am zis “da” imediat, aceasta fiind clar calatoria vietii mele de pana acum si totodata o incercare si pentru mine.

Ceea ce imi doresc este sa ajung in varf. Stiu ca nu este imposibil, dar nici usor nu va fi. Pentru a urca pe Kilimanjaro nu ai nevoie de cunostinte de alpinism pentru ca nu se face escalada, ci sunt poteci pana sus. Insa problema este intr-adevar altitudinea, pentru ca se urca pana aproape de 6000 de metri, unde aerul este de pana la 3 ori mai lipsit de oxigen decat la nivelul marii. Aceasta va fi de fapt adevarata incercare. Incercare de care totusi 15.000 de oameni trec in fiecare an. Din Romania, cele mai bune exemple sunt Andreea Marin si Uca Marinescu la varsta de 65 de ani, care au fost suficient de puternice si ambitioase pentru a ajunge pana in varf.

Pentru calatoria mea (la care va invit si pe voi) am ales cel mai simplu drum, ruta Marangu, asa numita “ruta Coca Cola”. Cazarea se putea face si la corturi, insa am ales sa ne cazam la cabane. Pe traseu sunt niste cabane construite de norvegieni prin 1980, unde sunt cate 4 paturi in camera si unde ne putem odihni linistiti in fiecare seara. Vom avea cu noi porteri care cara bagajele mari, dar si bucatari care din ce am auzit pe la altii pleaca ultimii de la locul de campare pentru ca stau sa stranga tot si ajung primii de fiecare data la noul loc de campare ca sa pregateasca totul pana ajung turistii din grup. Ei vor pregati mesele, dar si sandvisurile pentru drum. Puteti citi aici impresii despre cum se desfasoara urcarea pe Kilimanjaro.

Biletele de avion

Ei bine, aici a fost o problema care mi-a mancat cateva zile din viata. La inceput am luat in calcul sa zburam la Nairobi (in Kenya) cu KLM, via Amsterdam, iar de acolo sa inchiriem un microbuz cu care sa mergem in Tanzania, la Arusha, pentru a incepe urcarea pe munte. Biletele de avion pentru aceasta destinatie sunt in general in jur de 700-800 de euro. Verificand perioada care ne intereseaza pe noi (18-31 august 2012), biletele ieftine la KLM se vandusera, asa ca am gasit bilete cu 1050 de euro la KLM, dar am gasit cu 710 euro la Qatar Airways.

Mai mult, la Qatar Airways am gasit pentru 70 de euro in plus, adica la 780 de euro, bilete pana direct pe aeroportul din Tanzania (JRO – Kilimanjaro International), ceea ce inseamna ca facem o economie si de timp si de bani, renuntand la transferul privat cu microbuzul. Unde mai pui ca romanii nu au nevoie de viza pentru Tanzania, deci nu vom plati taxa de viza, pe cand pentru Kenya ne-ar mai fi costat cel putin 50 de dolari in plus. Deci o afacere foarte buna.

Cel mai important este ca dupa ce am discutat despre planurile mele cu reprezentantii din Romania ai Qatar Airways, acestia au demonstrat ca sunt cu adevarat o companie de 5 stele si ne-au asigurat 2 lucruri foarte importante:

1. In primul rand, avem garantia tarifului fix de 780 de euro pentru biletul de avion, ceea ce este extrem de important pentru ca imi faceam destul de multe probleme gandindu-ma ce se intampla daca preturile la bilete oscileaza in timp.
2. In al doilea rand, pentru ca la intoarcere spre Bucuresti avem escala in Doha (Qatar) de 14 ore cei de la Qatar Airways vor oferi gratuit, special pentru grupul acesta format de mine, viza de Qatar pentru a nu ramane in aeroport cele 14 ore, dar si cazare gratuita la hotel in Doha. Ceea ce este mai mult decat multumitor si cu aceasta ocazie multumesc foarte mult Qatar Airways pentru grija pe care mi-au acordat-o si promtitudinea cu care mi-au raspuns.

De ce am ales sa lucrez cu agentia de turism 1001 Adventures?

Singur nu as fi putut organiza totul, aveam nevoie de un expert pentru asta. Peter Schmidts (despre care v-am scris aici) a lucrat intr-o banca timp de 10 ani. Dupa ce a urcat anul trecut pe Kilimanjaro si-a dat seama ca viata pentru el nu trebuie sa se desfasoare intr-un birou si ca el vrea sa calatoreasca si sa ii ajute si pe altii sa calatoreasca. Asa ca si-a facut agentia de turism 1001 Adventures, agentie prin intermediul careia vrea sa le ofere romanilor posibilitatea de a calatori in locuri mai deosebite. Nu are foarte multi bani pentru promovare, iar propunerea ca eu sa organizez un grup de oameni cu care sa merg pe Kilimanjaro a venit din partea sa tocmai pentru ca stie ca acest blog este cel mai citit blog despre calatorii din Romania.

Conditia din partea mea a fost ca daca eu voi fi tour-leader, atunci sa scoatem cel mai bun pret de pe piata, adica sa renunte la orice profit in schimbul promovarii pe care i-o voi aduce. Iar Peter a acceptat. Asa ca am lucrat cu el sa facem cel mai bun program pe Kilimanjaro din piata, cu pretul cel mai bun pentru conditii similare oferite. 

Perioada:

2 saptamani (18 august – 1 septembrie 2012)

Pretul:

Aceasta calatorie de 14 zile costa 2265 de euro + biletul de avion. Asa cum va spuneam mai sus, prin amabilitatea Qatar Airways biletul de avion are si el un pret fix si este 780 de euro. Asadar, totalul este undeva pe la 3000-3100 de euro.

In pretul de 2265 euro sunt incluse cazare 4 nopti la hotel in Arusha (Tanzania), cazare 5 nopti la cabane pe munte, cazare 3 nopti la lodge-uri de 3 stele la safari, cazarea la hotelul din Doha oferita de Qatar Airways (toate la camere duble), taxele de intrare in toate rezervatiile si in parcurile nationale, transferurile si transportul in Tanzania, toate mesele atat pe munte cat si la safari, mic dejun la hotel in Arusha, ghizi locali pe munte si la safari. Pe munte vom avea porteri care ne vor cara bagajele, dar si bucatar care va gati pentru noi.

La pretul de 2265 euro se adauga biletul de avion de 780 euro cu toate taxele incluse. 

Nu sunt incluse in pret: echipamentul (poate il aveti voi sau poate fi inchiriat din Arusha), asigurare, bacsisuri pentru ghizi si porteri.

Expeditiile pe Kilimanjaro si apoi safari-ul se pot personaliza foarte mult. Poti sa adaugi zile, sa adaugi lucruri de facut, sa iti iei cazare la cort sau la lodge-uri de lux si sa faci multe lucruri optionale. De aceea, intre agentiile care ofera excursii asemanatoare preturile pot sa difere foarte mult. Insa eu am lucrat in ultimele 3 saptamani alaturi de Peter pentru a va oferi cel mai bun pret din piata pentru serviciile oferite. Va spuneam mai sus ca scopul 1001 Adventures in parteneriatul cu mine este de a deveni o agentie de turism cunoscuta celor dornici de aventuri “altfel”, asa ca acest traseu gandit de noi beneficiaza de pretul cel mai bun pe care l-am gasit, iar pentru acest lucru aveti garantia cuvantului meu. Iar cei care ma cunosc stiu ce inseamna asta.

Se plateste un avans de 25 % in momentul inscrierii, diferenta pana la 50% din valoarea excursiei cu cel tarziu 60 de zile inainte de plecare, iar plata integrala cu cel tarziu 20 de zile inainte de data plecarii.

Fotografii Kilimanjaro

Cum va fi vremea in august?

August este in sezonul uscat si vremea este cea mai stabila din an. Kilimanjaro este suficient de mare pentru a avea propriul sau microclimat, iar lucrurile stau cam asa:

• La baza muntelui temperaturile sunt ridicate in timpul zilei si gradul de umiditate este mare. De obicei dupa-amiaza este o repriza de ploaie.
• Trecand de limita de 2000 de m, lucrurile se mai stabilizeaza, temperaturile incep sa scada. In timpul zilei poti sa mergi la tricou. Finalul zilei este la 3700 m deci va fi mai racoare. In timpul noptii temperatura este 3-8 grade.
• Dupa 4000 de metri in timpul zilei pornim cu maneca lunga, iar seara trebuie sa ne punem gecile groase. Noaptea temperatura este sub zero grade. In general, temperatura scade cu 0,65 grade Celsius cu fiecare 100 metri urcati.
• In ziua varfului pornim noaptea si atingem 5600 metri in zorii zilei. Probabil temperatura va fi pe la -10 grade. Uneori sus pot fi si -20 de grade.

Hotelurile:

• Arusha: Ilboru Safari Lodge
• Manyara: Endoro Lodge
• Serengeti: Ikoma Bush Camp
• Ngorongoro: Rhino Lodge

Care este grupul meu tinta?

Grupul meu va avea 10 persoane cu tot cu mine, ceea ce inseamna ca sunt in cautare de 9 temerari care au si banii si curajul sa ma insoteasca. Stiu ca nu este o calatorie imposibila, dar nu este nici una usoara (mai putin partea cu safari, care ne va relaxa complet). Din grupul meu tinta fac parte tineri antreprenori, oameni de afaceri sau manageri din multinationale, pana in 35-40 de ani, care s-au gandit la Kilimanjaro, au citit sau au auzit impresii despre el si s-au gandit sa faca asta o data in viata, insa pana acum nu au avut curajul sa o faca. Deci, daca aveti prieteni care se incadreaza in acest tipar, le puteti trimite acest link.

Desigur, daca stiti si persoane de peste 40-50 de ani care sunt in stare sa duca la capat aceasta calatorie, acestea sunt binevenite. Nu trebuie sa fie manageri neaparat, insa m-am gandit ca acestia ar fi primii oameni care si-ar dori sa faca uneori lucruri out of the box. Asa cum va spuneam mai sus, Uca Marinescu a facut aceasta calatorie la peste 65 de ani, deci orice este posibil atunci cand ai vointa.

Unde afli informatii suplimentare si unde se fac inscrierile?

Pentru informatii suplimentare va recomand sa scrieti la adresele office@1001adventures.ro sau peter.schmidts@1001adventures.ro cu subiectul “Pe Kili cu Razvan” sau ma puteti contacta si pe mine la adresa contact [at] razvanpascu.ro

Inscrierile se fac pana pe 15 iunie 2012. Brosura o gasiti aici.

Cum o sa ma pregatesc fizic?

Desi cateva persoane care au fost deja pe Kilimanjaro mi-au spus ca nu este necesar sa te pregatesti fizic intr-un fel anume, eu am inceput de saptamana aceasta sa am o dieta mai echilibrata, sa nu mai mananc foarte multe dulciuri si sa mananc mai sanatos, sa merg la masaj si kinetoterapie o data pe saptamana si sa alerg macar de 2-3 ori pe saptamana. O data pe luna pana in august vreau sa merg pe munte in Romania si eventual sa fac si ceva efort pe la 2000 de metri.  

Imagini Maasai

Programul pe zile il gasiti mai jos:

ZIUA 1, 18.08.2012

PLECARE BUCURESTI. Acum incepe aventura noastra tanzaniana. Decolam din Otopeni sambata, la ora 18:25, la bordul unei aeronave Qatar Airways, companie ce a fost desemnata compania aeriana a anului 2011. Ajungem la Doha, in Emiratul Qatar, la ora locala 22:55 si, dupa o escala de doar doua ore si jumatate, decolam din nou, de data aceasta catre Africa.

ZIUA 2, 19.08.2012

Aterizam pe Kilimanjaro International (JRO) la ora locala 08:35. Tanzania este pe acelasi fus orar ca si Romania. Vom fi asteptati la aeroport si transferati la hotelul din Arusha. Dupa check-in ne putem odihni un pic, inainte de prima noastra zi in Africa. Vom putea vizita Arusha pe cont propriu, acest lucru permitandu-ne sa ne facem o prima imagine personala, neinfluentata, asupra realitatilor africane. Seara vom lua cina la restaurantul hotelului, unde vom avea discutiile preliminare preparatorii cu ghidul nostru local, pentru marea aventura de maine.

ZIUA 3, 20.08.2012 – [B/L/D]

POARTA MARANGU – TABARA MANDARA: 1855m – 2720m (9 km, 5-6 h). Dupa micul dejun si un scurt briefing din partea ghidului, vom fi transferati la poarta Parcului National Kilimanjaro (se merge ca. 3 ore cu masina de la Arusha la poarta Marangu). Dupa inregistrarea la autoritatea parcului incepem primul urcus de 5-6 ore, pana la tabara Mandara. Drumul ne duce prin padurea tropicala deasa, unde dupa-amiaza este posibil sa si ploua. Daca timpul ne va permite, vom vizita craterul Maundi pe drumul spre tabara; se adauga astfel 1-2 ore la timpul normal de mers. Vizita craterului presupune un mic ocol spre nord. Cand cerul e senin, de aici se pot observa varfurile lui Mawenzi si Kibo, oferind multa inspiratie pentru urcusul ce va urma. Petrecem noaptea la tabara Mandara (2,720 m), o colectie simpatica de cabane din lemn. Exista bai cu apa curenta.

In majoritatea zilelor, turele incep dimineata devreme. Vom merge circa 5-7 ore in fiecare zi. Ghizii vor impregna un pas moderat turului, astfel incat sa ne permita sa ne aclimatizam mai bine, odata cu cresterea altitudinii. Ghidul va repeta in permanenta cuvintele “pole, pole”, care nu inseamna altceva decat “incet, incet” in Kiswahili.

Durata: 5-6 h;
Distanta totala: 9 km;
Altitudine de start:: 1980 m;
Altitudine de final: 2720 m;
Diferenta de nivel: +835 m;
Habitat: padure tropicala, apoi padure montana.
 
ZIUA 4, 21.08.2012 – [B/L/D]

TABARA MANDARA – TABARA HOROMBO: 2720m – 3720m (15 km, 5-6 h). Continuam pentru o scurta vreme ascensiunea prin padurea montana, inainte de a ajunge in zona mlastinoasa, incepand cu altitudinea de ca 3,000 m.  Cararea, chiar daca sinuoasa si abrupta pe alocuri, este usor de urmat pana la capat, la tabara Horombo. Ne bucuram de privelistile incredibile oferite de peisajele acestui traseu, la aceste altitudini deja semnificative.

Vom petrece noaptea la tabara Horombo (3,720 m), situata intr-o vale inconjurata de plante gigantice (lobelia, senecia) si alte flori viu colorate, flora caracteristica acestei zone semi-alpine.

Durata: 6 ore;
Distanta totala: 15 km;
Altitudine de start: 2720 m;
Altitudine finala: 3720 m; 
Diferenta de nivel: +1000 m;
Habitat: zona de mlastina.
 
ZIUA 5, 22.08.2012 – [B/L/D]

In vederea unei bune aclimatizari, vom petrece o zi suplimentara la tabara Horombo. De aici se pot face ture scurte pana la saua montana dintre Kibo si Mawenzi via ruta de est si putem explora zona din jurul lui Mawenzi si vizita Zebra Rocks (stancile zebra).

ZIUA 6, 23.08.2012 – [B/L/D]

TABARA HOROMBO – TABARA KIBO: 3720m – 4700m (15 km, 5-6 h). Continuam azi ascensiunea, lasand in urma ultimul izvor de apa curgatoare (last water point) de pe acest traseu. Aici, porterii vor reface rezervele de apa, umpland containerele. Vom continua drumul traversand saua montana, care este campia dintre Kibo si Mawenzi, pana ce va converge cu poteca noastra si ruta de est, intr-un punct numit Jiwe la Ukoyo (rocile ascutite), la 4394m. Ultima etapa a zilei este bucata pana la tabara Kibo (Kibo Huts), care dureaza inca o ora si jumatate.

Vom observa ca vegetatia dispare pe masura ce inaintam si intram in zona desertului alpin (la aproximativ 4,000m) si, dupa ce traversam saua, se vede conul craterului Kilimanjaro. Saua este o zona de desert alpin, ce se aseamana foarte mult unui peisaj selenar. Trebuie sa fim atenti la semnele raului de altitudine, iar acest urcus de 6 ore il vom face la pas usor, fara sa ne grabim. Petrecem noaptea la tabara Kibo (4,700 m), care este o constructie din piatra, fara apa curenta. Aceasta zona semi-desertica beneficiaza de precipitatii anuale de sub 250 mm; solul ingheata deseori noaptea, temperaturile trecand insa de 30 grade Celsius in timpul zilei. Putine plante, cu exceptia lichenilor si a catorva specii de ierburi pot supravietui unor asemenea conditii vitrege.

Durata: 6 ore;
Distanta totala: 15 km;
Altitudine de start: 3720 m;
Altitudine finala: 4700 m; 
Diferenta de nivel: +980 m;
Habitat: desert alpin.
 
ZIUA 7, 24.08.2012 – [B/L/D]

TABARA KIBO – GILLMAN’S POINT: 4700m – 5680m (5km, 6 h). Continuam catre Varful Uhuru. (2 km, 1-2 h). Coboram la tabara Horombo (22 km, 5-6 h). Cel mai bun moment pentru a urca pe pantele craterului este noaptea, pantele abrupte pana la Gillman’s Point fiind semnificativ mai usor de urcat pe solul de griblura inghetata pe timpul noptii. Acest urcus de 5 km necesita circa sase ore, astfel ca va trebui sa pornim la drum pe la miezul noptii, pentru a avea sansa sa ajungem pe marginea craterului in zorii zilei si sa putem savura rasaritul. De la Gillman’s Point mai mergem alte doua ore, de-a lungul marginii craterului, pana la varful Uhuru, cel mai inalt punct din Africa. De aici, coboram din nou, circa 7 ore pana la tabara Horombo, cu o binemeritata pauza la tabara Kibo. La Horombo ne vom petrece ultima noapte de pe munte.

Durata: 14-15 ore;
Distanta totala: 29 km;
Altitudine de start: 4700 m;
Altitudine intermediara: 5895m;
Altitudine finala: 4700 m; 
Diferenta de nivel (castig): +1195m; 
Diferenta de nivel (pierdere): -2175m;
Habitat: arctic.
 
ZIUA 8, 25.08.2012 – [B/-/-]

TABARA HOROMBO – POARTA MARANGU (18 km, 5-6 h), TRANSFER LA HOTEL IN ARUSHA. Ultima zi este rezervata coborarii de la tabara Horombo la Poarta Marangu, coborare ce dureaza 6-7 ore, astfel ca vom ajunge la Marangu dupa-amiaza. Aici vom primi diplomele bine meritate, care certifica efortul depus si -speram- succesul reportat! Aceasta seara o vom petrece in Arusha, unde vom face lung asteptatul dus. Dupa o cina de ramas bun cu echipa ce ne-a insotit pe munte ne vom primi certificatele de la ghidul nostru. Apoi ne vom putea lafai in voie in patul nostru de hotel.

Durata: 7 ore;
Distanta totala: 24 km;
Altitudine de start: 3720 m;
Altitudine finala: 1885 m;
Diferenta de nivel: -1835 m.

ZIUA 9, 26.08.2012 – [B/L/-]

VIZITA CULTURALA LA UN TRIB MAASAI, IN OLPOPONGI. Preluare de la hotel la ora 9:00 si plecare spre una din asezarile traditionale ale tribului Maasai. Vom afla astazi, in acest periplu cultural, foarte multe informatii despre tribul Maasai, despre filosofia lor de viata, despre problemele lor, despre cultura lor. Vom face un safari pedestru impreuna cu barbatii tribului, unde vom invata multe despre tehnicile lor de vanatoare, despre puterea de vindecare a plantelor etc. 

Aceasta excursie de o zi se incadreaza in categoria turismului sustenabil, in sensul in care pretul platit va contribui la sustinerea familiilor de Maasai din punct de vedere educational, al sanatatii, al asigurarii apei potabile etc. Excursia aceasta de o zi a fost optionala, eu mi-am dorit-o foarte mult, iar pretul total include si aceasta zi speciala, deci nu trebuie achitat nimic suplimentar.

ZIUA 10, 27.08.2012 – [B/L/D]

PARCUL NATIONAL LAKE MANYARA. Preluare de la hotel la ora 9:00 si plecare spre Parcul National Lake Manyara (2 ore de condus din Arusha) pentru o zi intreaga de safari, cu pranzul la pachet. Acest parc pitoresc, situat in jurul lacului Manyara este faimos pentru leii sai ce escaladeaza copacii. Plecare seara catre lodge-ul nostru pentru cina si cazare.

ZIUA 11, 28.08.2012 – [B/L/D]

PARCUL NATIONAL SERENGETI. Dupa micul dejun, ne urcam in autoturismele noastre off-road si pornim spre Parcul National Serengeti. Pe drum, din nou safari, caci traversam Arealul de Conservare Ngorongoro. Vastele campii ale lui Serengeti gazduiesc o imensa varietate de animale si pasari. Mancam pranzul in gen picnic si continuam din nou cu safari. Cina si cazarea in lodge-ul nostru.

ZIUA 12, 29.08.2012 – [B/L/D]

PARCUL NATIONAL SERENGETI – AREALUL DE CONSERVARE NGORONGORO, marginea craterului. Inainte de micul dejun, servim o ceasca de cafea si pornim la un safari pe rasarit de soare. Ne intoarcem pentru micul dejun. Dupa micul dejun, continuam cu safari si continuam vizita la micul dar foarte interesantul muzeu Dr. Leakey de la Olduvai Gorge, cunoscut de asemenea sub numele de “leaganul omenirii”. Urcam din campie catre marginea craterului  Ngorongoro pentru cina si cazare.

ZIUA 13, 30.08.2012  [B/L/-]

CRATERUL NGORONGORO. Dupa micul dejun coboram in craterul vulcanului Ngorongoro, pentru un safari de 7 ore, cu pranzul la pachet. Ngorongoro (parte a patrimoniului mondial UNESCO) este una din minunile naturii si habitat pentru multi rinoceri, elefanti, lei si alte specii. Spre seara pornim inapoi catre Arusha, unde ne vom caza din nou la hotel.

ZIUA 14, 31.08.2012  [B/-/-]

Suntem transferati la aeroport, unde ne imbarcam in zborul spre casa. Cursa noastra Qatar Airways porneste la 11:30 de pe aeroportul Kilimanjaro International, ajungand in Doha la ora locala 18:35. Dupa finalizarea formalitatilor, suntem transferati la hotelul nostru, prin amabilitatea Qatar Airways. Aveti chef sa vedeti cum e in Doha? Cine mai are putere, poate face o tura prin oras!

ZIUA 15, 01.09.2012  [-/-/-]

Ne trezim foarte devreme intrucat deja la 08:35 decolam inspre Bucuresti, unde vom sosi la ora 13:30.

—

Asadar, cam acestea sunt informatiile care ar putea sa va ajute sa luati o decizie.

Si eu am emotii, si eu vreau sa ajung pana in varf si sa nu fiu nevoit sa renunt pe traseu, si eu cred ca nu este o calatorie ieftina, si eu cred ca este un lucru care merita facut o data in viata, si eu mi-as dori sa merg cu foarte multi dintre voi dar stiu ca vor fi doar 9, si eu o sa fiu tare mandru de fotografia pe care o voi face in varful muntelui la 5895 de metri, gandindu-ma ca mi-am implinit inca o dorinta de pe lista imaginara a vietii mele. Este o incercare si pentru mine, este o modalitate prin care sper sa ma descopar si mai mult si sa aflu daca sunt intr-adevar ambitios si perseverent, asa cum tot imi spune lumea.

Daca vreti sa va testati si voi, daca v-ati dorit sa ajungeti pe Kilimanjaro, daca vreti sa ne bucuram apoi impreuna aproape o saptamana de frumusetile si salbaticia Africii va invit sa va inscrieti la aceasta experienta unica in viata si sa mergem impreuna in Africa, in prima mea calatorie organizata impreuna cu cititorii blogului meu.

Nu uitati sa cititi aici impresii despre cum se desfasoara o expeditie pe Kilimanjaro.

Imagini safari Tanzania

Brosura acestei calatorii o gasiti aici.

Articole pe aceeasi tema...

• Peter Schmidts: “Am urcat pe Kilimanjaro si asta mi-a schimbat viata!”
• Impresii din Tanzania, Africa: parcurile nationale si industria de safari
• Impresii din Africa: Uganda, Ruwenzori Mountains si descoperirea de sine
• Impresii din Zanzibar, Africa: plajele cu nisip alb si fin si vanzatorii de orice…
• Africa si Tibet … cu exploratorul Uca Marinescu
• Schimbari si Noutati de la Air France si KLM

Marele scriitor Ernest Hemingway spunea ca, din punctul lui de vedere, exista doar trei sporturi: alpinismul, luptele cu tauri si sporturile auto, celelalte fiind mai degraba jocuri. Nu ma intrebati asupra mecanismelor gandirii sale, singurul lucru care ne leaga e faptul ca avem aceeasi bautura favorita, mojito; totusi, pot sa presupun ca cele trei erau aproape de suflet scriitorului pentru substratul lor poetic, cu accente de eroism cotidian: mai mult decat competitie cu ceilalti, ele presupun o doza mare de intrecere cu sine. Cu siguranta, un alpinist agatat deasupra abisului, un toreador in fata unui taur furios sau un pilot de raliu care alearga cu 170km/h pe un drum forestier aprindeau imaginatia autorului genialei carti „Batranul si marea”.

M-a intrebat Razvan de ce merg pe munte, ce ma cheama acolo, sus? E simplu, imi urmaresc visul! De la 12 ani, cand am mers pentru prima data intr-o expeditie, mi-am dorit sa urc muntii. Am facut-o constant de-atunci, cu mici intreruperi dictate de imprejurari asupra carora nu aveam controlul.

Merg pe munte pentru ca de fiecare data imi imprumuta din energia lui si a padurii.

Merg pe munte pentru ca acolo ma regasesc dupa stresul urban, cel pe care-l resimtim din plin cu totii.

Merg pe munte pentru ca am nevoie sa arat cuiva respectul suprem, pe care societatea nu-l merita.

Merg pe munte pentru ca el ma motiveaza sa fiu mai bun, fizic si mental. 

Uganda. Ruwenzori Mountain. Margherita Peak, 5109 metri.

M-am hotarat sa fac aceasta expeditie din trei motive: voiam sa merg cu David si sa invat de la el ce inseamna organizarea unei expeditii; apoi, imi facuse capul mare ca este cel mai frumos munte pe care l-a urcat el in cele 36 de expeditii ale lui si, in sfarsit, voiam sa vad cum ma comport din punct de vedere fiziologic la altitudine mare. Ar fi fost prima data cand urcam la peste 5000 de metri si voiam sa stiu daca sunt in stare. Pana la urma, era testul care urma sa-mi arate viitorul meu de montagnard: am capacitatea fizica necesara pentru a ataca munti cu adevarat inalti sau ma orientez catre escalada pura, pe perete, la altitudini maxime de 4000 de metri, unde mai fusesem si ma simtisem bine? Spre bucuria mea, in final am constatat ca pot sa merg mai sus de atat.

Sa revenim la expeditia noastra. Echipa a fost urmatoarea: David Neacsu, Aurel „Somoza” Marin, Horea Popescu, Dan Barbu, Iulian Spataru, Marius Dutu, Razvan Mirea si subsemnatul. Apoi, ghizii: Big John, Philimon si Sebastian. Plus doi bucatari si vreo 25 de porteri. Acestia merita o atentie suplimentara. Nu sunt serpasii din Himalaya, dar te impresioneaza. Cu greutati de 20-25 de kg in spate, ne prindeau de fiecare data din urma, desi plecam inaintea lor de la refugii. Incaltati cu cizme de cauciuc si cu poverile prinse de frunte cu niste chingi, pareau inepuizabili. Noaptea dormeau in niste anexe ale refugiilor si, pentru ca erau prea multi pentru a incapea intinsi pe jos, dormeau pe vine, proptiti unii in altii. Ca sa se incalzeasca faceau focul inauntru, asa ca ziua, cand ne depaseau, degajau un amestec de fum si transpiratie de-ti taia genunchii…  In penultima zi de urcare, intr-o mizerie de mlastina pe la 4300 de metri, David n-a mai rezistat „ba, esti prost, ne-a depasit si bucatarul!”. In Africa, foamea si nevoile sunt cel mai bun training motivational…

Asadar, ce-am simtit la altitudine? In vara trecuta fusesem pe Matterhorn si observasem, pentru prima oara in viata, efectele altitudinii. Acum eram curios cum voi reactiona, pentru ca urma sa petrec mai mult timp la inaltime mare decat cele cateva ore din Alpii Pennini. Pe la 4000-4200 de metri am inceput sa simt ca refacerea in pauze nu mai functiona la fel. Chiar daca fizic esti ok, iar acidul lactic acumulat in muschi inca nu provoaca oboseala, concentratia din ce in ce mai mica de oxigen din aerul rarefiat nu-ti mai asigura oxigenarea celulelor musculare si nici a creierului. Secretul e sa schimbi ritmul de mers, sa incerci respiratia corecta, adica cea abdominala, nu cea toracica, sa faci totul mai lent decat pana atunci. In momentul in care mi-am stabilit un ritm de doi pasi la trei secunde, totul a revenit la normal. Faceam efortul potrivit pentru cantitatea de oxigen pe care aerul mi-o putea oferi. Am devenit foarte atent la respiratie si la reactiile corpului. Am inceput sa experimentez: cum nu respiram corect de 3-4 ori, imediat genunchii dadeau alarma.

Am ajuns la refugiul Elena Hut, la 4500m, multumit deplin de conditia mea. Aveam doar o usoara durere in ceafa si atat. Nu ameteala, nu greata, ba chiar mi-era foame, ceea ce era semn ca metabolismul functioneaza corect. Totusi, prea mult entuziasm strica. Incantat de ce bine ma simt la 4500 de metri m-am apucat sa-mi pregatesc rucsacul pentru atacul de dimineata asupra varfului: am scos din rucsacul mare coltarii, hamul, casca, coarda, pioletul, bocancii de varf si toate celelalte, ca sa le pun in rucsacul mic. Excitarea pregatirilor m-a facut sa uit de ritmul corect al miscarilor si altitudinea m-a pedepsit rapid. Mi s-au taiat genunchii, m-au luat ameteala si greata si m-am asezat repejor. Mi-a trebuit vreo ora sa-mi revin, dupa trei ceaiuri baute si doua drumuri la buda. Dupa aceea, am avut grija cum ma misc si n-am mai avut probleme. Nu e simplu. Incercati sa faceti prin casa miscarile pe care le faceti in mod normal, dar concentrati-va sa le faceti la jumatate din viteza normala, vedeti cat va tine! Atunci am inteles de ce la 7500-8000 de metri iti ia doua ore sa-ti strangi sacul de dormit si sa-ti legi sireturile la bocanci si mi s-a validat din nou teoria mea „muntele are grija de tine atunci cand il respecti”… Faptul ca am urcat cei 5109 metri ai Margheritei fara nicio problema m-a facut sa-mi stabilesc urmatorul target: Aconcagua, cel mai inalt varf al Americii de Sud, cu cei 6962 de metri ai sai.

Totusi, marele meu castig este faptul ca am cunoscut o noua civilizatie, noi oameni. Cei cu care am interactionat noi – porteri, ghizi, oficiali ai Parcului Ruwenzori – sunt oameni de isprava. Saraci, prost ocrotiti de un sistem de sanatate aproape inexistent, fara vise si idealuri, sunt, totusi, veseli si comunicativi. Toti cei care intra in contact cu turistii vorbesc o engleza acceptabila, sunt serviabili, iti impartasesc informatii fara sa fie nevoie sa-i tragi de limba, dar nu-ti intra in suflet pentru 5 dolari bacsis, ca egiptenii. Daca n-ar fi bolile care-i secera, cred ca ar putea fi oarecum fericiti.

Mergeam intr-o zi cu microbuzul nostru, imediat dupa ce coborasem de pe munte, spre un safari. Toti radeam, David canta, Somoza il tachina pe Razvan, Marius tinea cursuri de nutritie, ca de obicei, eram relaxati asa cum pot fi numai niste oameni care si-au atins obiectivul si pe care ii asteapta doua zile de relaxare meritata. Soferul nostru, Xavier, nedormit si cu ochii rosii ca de obicei, era mai tacut ca ultima oara cand il vazusem si cand ne povestise multumit despre cei 4 copii sanatosi ai sai. L-am intrebat ce are. Mi-a raspuns simplu „stii, in noaptea in care v-am dus pe voi de la Kampala la Kasese mi-a murit un baiat”. Am amutit si la fel au reactionat si ceilalti cand le-am spus. Ne-am simtit vinovati. „Stiai ca e bolnav si totusi ne-ai dus pe noi la Kasese?”. „Aa, nuu, eram plecat de la pranz. Seara i-au aparut simptomele, iar noaptea a murit de malarie”. Boala care se previne/trateaza cu pastile care pe mine m-au costat 3 euro… This is Africa.

O alta intamplare de mentionat s-a petrecut pe aeroportul din Entebbe. La check in, un vames a vrut sa-mi vada coltarii din rucsac. Cand l-am desfacut, deasupra aveam o punguta cu cateva pietre de pe varf luate ca amintire. Ma intreaba ce e cu ele, ii spun, el nu, ca am nevoie de aprobare de la ministerul geologiei. Prietene, zic, sunt amintiri, nu-ti fur subsolul! Asta nimic, eu trantesc coltarii si-l iau la injuraturi in romaneste, macar sa ma descarc. La un moment dat, ma opresc din urarile de bine si-i zic „prietene, am venit in tara ta, am cheltuit 2000 de dolari si tu-mi spui ca nu pot lua niste pietre?” Sta ala un pic, dupa care-mi cere pasaportul. Hai, zic, sa vezi acu’ ce plec eu din Uganda in mai 2013!!! Se uita in pasaport, mi-l da inapoi impreuna cu pietrele si-mi spune ca pot sa le iau. Doamne-ajuta ca pe pasaportul meu nu scria US, UK, France, Portugal, Belgium sau mai stiu eu ce tara care s-a făcut mare din traficul de sclavi…

Articole pe aceeasi tema...

• Vacanta unica in viata: haideti cu mine in august pe Kilimanjaro + safari in Africa!
• Impresii din Zanzibar, Africa: plajele cu nisip alb si fin si vanzatorii de orice…
• Impresii din Tanzania, Africa: parcurile nationale si industria de safari
• Africa si Tibet … cu exploratorul Uca Marinescu
• Schimbari si Noutati de la Air France si KLM
• Interviu Uca Marinescu (I): gratis la Polul Sud
• Cine este exploratorul Uca Marinescu?

Desi toata lumea se gandeste la Zanzibar ca la o insula, este de fapt un arhipelag format din doua insule mari, Unguja si Pemba si cateva insule mici. Este la mica distanta de continent si impreuna cu fosta Tanganika a format, in 1964, Republica Unita Tanzania. Capitala insulei, Zanzibar City, se afla pe insula Unguja, iar Stone Town, centrul vechi al orasului, este in patrimoniul UNESCO din anul 2000. Dar sa lasam pentru moment istoria si geografia deoparte si sa vorbim de lucruri concrete.

Doua sunt modalitatile principale de a te bucura de Zanzibar: in resorturile de 4 sau 5 stele insirate de-a lungul tarmului – sa nu uitam ca pe insula sunt unele dintre cele mai frumoase plaje din lume – sau poti sa-ti stabilesti cartierul general la Stone Town si sa incerci sa cunosti cat mai multe din aceasta insula exotica, in timpul pe care il ai la dispozitie. Pentru asta insa, ai nevoie de rabdare, nervi de otel si stomac puternic. Daca va obosesc comercianti, taximetristii, ghizii, vanzatori de nimicuri sau cersetorii care va abordeaza prin Maroc, Tunisia sau Egipt, atunci mai ganditi-va odata, cei din Zanzibar sunt de 10 ori mai rai!

Fiind o insula, se poate ajunge cu avionul, recomandabil celor care vor sa stea la resort, sau cu barca, de la Dar es Saalam la Stone Town. In timpul calatoriei, care dureaza aproape doua ore si costa 35 de dolari, incepi sa te familiarizezi cu locul si oamenii care te asteapta; pe vapor, alaturi de noi erau cativa turisti, dar cei mai multi erau localnici, de toate felurile, din toate paturile sociale: un masai, imbracat traditional, nu stiu cum ratacit pe acolo, un grup de militari, copii in excursie, comercianti cu imense genti de rafie, oameni de afaceri imbracati bine, permanent cu telefonul la ureche. Indiferent cu ce veniti pe insula, sa aveti la indemana pasaportul si certificatul de vaccinare.

Cele cateva zile alocate insulei au trecut foarte repede: pana ne-am acomodat cu oamenii, cu locurile, cu obiceiurile, a trebuit deja sa plecam! Am mai fi stat? Categoric da! Poate nu la Stone Town, dar sigur intr-o coliba de bambus, acoperita cu frunze mari de cocotier, pe coasta de sud sau de est a Zanzibarului, asezata direct pe plaja de nisip alb, fin, care nu se lipeste de picior, la doi pasi de mare, intr-o atmosfera de vis.

Locuri de cazare si de masa gasiti usor, intr-o gama larga de preturi si conditii. Mergeti si vedeti camera inainte de a o plati si nu va luati dupa aspectul exterior al hotelului. Nu va asteptati sa fie ieftin, nimic nu e ieftin in Zanzibar pentru mzungu (adica pentru noi, pentru albi). Restaurante sunt peste tot, de la cele pentru localnici, cu nelipsitul biryani, pana la cele mai scumpe de pe langa marile hoteluri sau direct pe plaja, cu cateva mese si umbrelute. Cei care cauta adevarata experienta culinara swahili nu trebuie sa rateze piata Forodhani, chiar in centru, vis-a-vis de Old Fort, unde seara apar ca din senin zeci de tarabe si gratare si gasiti cam tot ceea ce oceanul din jur poate sa ofere si inca multe altele. Nu uitati sa luati si o halba de sugar cane juice, asezati-va pe margina, savurati cina si priviti oamenii din jur; e chiar un spectacol interesant.

Rezervati-va o zi sa va plimbati prin orasul vechi, sa vedeti fosta piata de sclavi, hala de mirodenii sau de peste, sa colindati micile magazine de suveniruri de pe strazile intortocheate si inguste, sa va tocmiti cu negustorii; nu va bucurati prea mult, oricat de buna vi se pare afacerea, tot dati de vreo trei ori mai mult pe un produs decat face in realitate. Dupa cum v-am spus, nimic nu e ieftin pentru mzungu. Vizitati Muzeul palatului, Casa minunilor, vechiul fort si ce altceva va mai inspira. Puteti face plaja, daca vreti, chiar in Stone Town, un pic mai departe de piata Forodhani.

Imbarcati-va pe un dhow, barca de lemn, cu o vela triunghiulara, specifica Coastei swahili si navigati pe una din insulele mai mici din jur sau, daca aveti timp, chiar pana la Insula Pemba; e mai putin turistica, mai autentica, mai swahili. Faceti snorkeling, daca stiti si va place, relaxati-va pe o plaja pustie pe insula Prizonierilor sau insula Cimitirului si incercati sa veniti la tarm cat mai tarziu, spre seara: apusul de soare este de o frumusete unica, iar vazut din larg e fascinant. Puteti merge si intr-un tur al mirodeniilor, Spice Tour, dar nu va ganditi ca va vor duce pe o plantatie sau la o ferma. Veti merge intr-un sat unde ghidul o sa va arate adevaratele bogatii ale insulei: plantele care dau cuisoarele, piperul, scortisoara, nucsoara si alte o mie si una de condimente. Interesant, dar nu cumparati nimic de acolo, preturile sunt exagerate. Vreti condimente de la mama lor? Mergeti in… piata!

Daca va place aventura si va doriti ceva adrenalina, inchiriati o masina sau niste scutere si explorati insula. Atentie, va trebuie carnet de conducere international sau un permis eliberat de politia locala, care costa 10 dolari. Mergeti in sud, in zona Kisimkazi, inotati in ocean impreuna cu delfinii, explorati plajele superbe de pe coasta de est, vizitati Parcul National Jozani, singurul din Zanzibar. Mergeti, daca aveti timp si in partea de nord, sunt cateva plaje acolo, demne de Blue Flag. Obligatoriu intoarceti-va la Stone Town pe lumina, traficul e infernal si localnicii conduc (indiferent ce: bicicleta, scuter, camion, tuk-tuk sau magar) haotic si imprevizibil.

La sfarsit, celor care vor sa mearga in Africa de Est, le impartasesc un secret destainuit noua de un batran lustragiu ce-si facea veacul prin fata pe la Parkside Hotel, in Nairobi: “If you want to enjoy East Africa, you have to learn two words: pole-pole (incet, incet)!”.

*Guest-post (text si foto) Nicky Predescu de la CalatorSauTurist

Articole pe aceeasi tema...

• Impresii din Tanzania, Africa: parcurile nationale si industria de safari
• Vacanta unica in viata: haideti cu mine in august pe Kilimanjaro + safari in Africa!
• Impresii din Africa: Uganda, Ruwenzori Mountains si descoperirea de sine
• Africa si Tibet … cu exploratorul Uca Marinescu
• Schimbari si Noutati de la Air France si KLM

In Tanzania sunt 16 parcuri nationale, dintre care 15 pe continent si unul in Zanzibar, plus zonele protejate Ngorongoro, Soleus si rezervatia de cimpanzei Gombe, care au un statut special. In cursul calatoriei noastre am vazut 4 dintre ele si tare ne-a parut rau ca nu am putut sta mai mult.

Am inceput cu Parcul National Lake Manyara, aproape de Arusha, usor accesibil si suficient de mic pentru a putea fi vazut intr-o zi. Traseul principal de vizitare inconjoara lacul alcalin Manyara, pe un drum de pamant, la vreo 2-3 kilometri de tarm. Parcul este populat de mari turme de ierbivore si este cunoscut mai ales datorita pasarilor flamingo care, in migrarea lor continua poposesc cu miile in apele lui. Tot aici, cu ceva timp in urma era o familie de lei carora le placea sa stea cocotati in copaci; rangerii si vizitatorii o numeau fara pic de imaginatie: tree climbing lions, dar in ultimul timp au disparut si nu mai sunt de gasit.

(click pe fotografii pentru imaginea marita)

De aici am plecat la craterul Ngorongoro, denumit oficial Aria de Conservare Ngorongoro, zona in care Administratia parcurilor nationale din Tanzania incearca sa realizeze o coabitare pasnica intre oameni – triburile de maasai care traiesc pe versantii exteriori ai craterului – si animale. Maasaii au de respectat niste reguli stricte: nu au voie sa faca agricultura, nu au voie sa vaneze animale, au un program special de intrat cu turmele in crater. Diversitatea si numarul animalelor este foarte mare aici, gasind, intr-un loc relativ mic, mii de antilope, gazele, girafe, zebre, elefanti, porci, struti etc, alaturi de dusmanii lor naturali: lei, leoparzi, gheparzi sau hiene. Micul lac din centrul craterului este adapostul unei colonii de flamingo, dar gasim si berze, cocori, pelicani si alte pasari de apa.

Parcul National Serengeti, aflat la Nord de Ngorongoro este o regiune imensa (aproximativ 15000 de kilometri patrati), aproape plata, locuita de milioane de antilope gnu, sute de mii de zebre si gazele Thompson si se afla, pe buna dreptate, printre cele 7 minuni naturale ale Lumii. Un eveniment important, de mare atractie, este migratia ierbivorelor din rezervatia Masai Mara din Kenya spre sud, in Serengeti, eveniment care are loc in perioada decembrie – iulie, dar pe care l-am ratat din cauza ca sezonul secetos a venit anul acesta cu o luna mai devreme.

Ultimul vazut de noi a fost Parcul National Jozani, din Zanzibar, probabil cel mai mic din tara,  constituit undeva in zona centrala a insulei cu scopul de a proteja o frumoasa padure de mangrove care se intinde mult in interiorul uscatului. Un simpatic si rasfatat locuitor al parcului este maimuta colobus, mica, vesela si jucausa, extrem de curioasa si atenta la orice miscare a vizitatorilor. Tot acolo trebuia sa mai vedem pitoni, varani si alte minunatii, dar am fost din nou si din pacate pe fuga!

Dupa cum aminteam mai sus, masinaria de safari in Tanzania merge ca unsa, totul e bine pus la punct, turistul este mereu in centru atentiei si sunt oferte pentru toate buzunarele. Noi am ales cea mai ieftina optiune, camping safari, care presupune incarcarea tuturor: turisti, bucatar si sofer, impreuna cu tot echipamentul si bagajul, intr-o Toyota Safari Cruise (sunt versiuni cu 5 sau 7 locuri) si batut parcurile national de la un camping la altul.

O varianta mai scumpa si mai confortabila este cu dormit in tented-lodges, un fel de corturi de armata, cu paturi instalate in jurul lodge-urilor de catre operatorii de safari (safaristi, cum ii numeam noi in gluma) pentru intreaga perioada a sezonului. Varianta de lux, lodge luxury safari, iti pune la dispozitie cazare de cinci stele, cu jacuzi pe terasa, camere cu AC, piscina de unde poti sa te uiti la girafe sau zebre cum pasc.

Preturile la camping safari incep de la 150-170 usd/zi/pers si includ cazare, masa, taxe de intrare in parc, transport, apa minerala sau plata si nu includ bauturi alcoolice si nealcoolice si bacsisuri pentru sofer/bucatar (va puteti procura bere sau suc sau ce doriti de la magazinele din jurul campingurilor la preturi apropiate de cele din oras). Pentru tented-lodge preturile sunt aproape duble iar pentru luxury…. ei bine luxul nu are pret, este doar pentru cei alesi!

Foarte popular in zilele noastre, poate si datorita crizei, este joining safari, adica un grup de 2-3 persoane se alatura altui grup de 2-3 persoane, pentru a umple in acest fel o masina de safari si a beneficia de preturi mai mici.

E bine cand va programati un safari si cand va alegeti operatorul sa tineti cont de cateva lucruri importante, spre a nu avea surprize neplacute:

• Negociati doar cu operatori autorizati si acreditati. Ii gasit pe site-ul Organizatiei asociatiilor de turism din Tanzania, adica aici: http://www.tatotz.org.
• Daca alegeti sa negociati safari-ul la fata locului, la Arusha sau Moshi, aveti sanse sa obtineti preturi mai bune, intr-un joining safari dar, in acelasi timp, veti fi hartuiti si agasati de zecile de dealeri si samsari care misuna in jurul hotelurilor, incercand sa va capteze atentia cu diverse oferte.
• Faceti programul in asa fel incat sa stati o zi intreaga intr-un parc. Beneficiati astfel de game drive si dimineata si seara, adica in perioadele in care animalele sunt cel mai active. Noi am facut greseala de a programa trei parcuri in patru zile si, in mod evident, am fost mai mult pe drum decat la pozat de animale!
• Luati la voi un bagaj minim, potrivit pentru cate zile stati in safari si lasati restul la hotel. Nu o sa vreti in fiecare seara si dimineata sa cotrobaiti prin toate geamantanele in cautarea unui sapun sau a unui prosop.
• Incercati sa aveti bani schimbati in moneda locala, toate cumparaturile sunt la preturi mai mici daca platiti in TSH si nu in dolari.

*Guest-post (text si foto) Nicky Predescu de la CalatorSauTurist

Articole pe aceeasi tema...

• Vacanta unica in viata: haideti cu mine in august pe Kilimanjaro + safari in Africa!
• Peter Schmidts: “Am urcat pe Kilimanjaro si asta mi-a schimbat viata!”
• Impresii din Zanzibar, Africa: plajele cu nisip alb si fin si vanzatorii de orice…
• Impresii din Africa: Uganda, Ruwenzori Mountains si descoperirea de sine
• Africa si Tibet … cu exploratorul Uca Marinescu
• Schimbari si Noutati de la Air France si KLM

De data aceasta Uca ne povesteste despre Africa si Tibet.

Cum vi s-a parut in Tibet?

Uca Marinescu: Asta este o intrebare oarecum turistica, pentru ca tu trebuie sa stii sa Tibetul este foarte mare. Este ca si cum m-ai intreba cum mi s-a parut in Europa. In Tibet trebuie sa descoperi la ora actuala specificul tibetan care a ramas pe vaile tibetane. Tibetul este strabatut de un podis care este fostul drum al sarii si al matasii. Acesta este acum lucrat, asfaltat si astfel poti strabate intreg Tibet-ul in conditii de turism civilizate, dar acolo lucrurile s-au deteriorat un pic si nu poti vedea adevaratul Tibet si atunci trebuie sa intri pe vai, sa cauti prin templele lor, sa vezi cum traiesc bastinasii. Zonele care mi-au placut au fost in extremitatea vestica a Tibet-ului, care inseamna Kailash, muntele sfant al budismului. Mi-a placut prima mea prezenta la Lhasa, in 1991, cand Lhasa era Marele Palat Potala si cand isi pastra specificul sau de localitate tibetana. Acum este cu strazi asfaltate, cu parcuri amenajate, cu magazine Gucci si Adidas si mai stiu eu ce. Din pacate a devenit pur turistic. Mi-a placut Sikimul, care este tot o parte tibetana, dar este intr-o enclava, un fost mic regat tibetan, care este la poalele celui de-al patrulea varf al Himalayei. Bineinteles Bhutanul mi-a placut, care este un regat, care are independata sa, dar pe care l-as putea pune alaturi de celelalte state Himalayene, datorita locatiei sale.

Ati traversat Africa de la sud la nord; ce v-a placut cel mai mult?

Uca Marinescu: Calatoria toata mi-a placut.

Cat a durat toate excursia si cum a decurs?

Uca Marinescu: Cam doua luni. Am zburat in Africa de Sud. Din Africa de Sud am trecut in Botswana, care mi-a placut foarte mult. Are o rezervatie naturala cu pasari exotice, se spune ca este unica in lume cu pasari specifice africane. Are de asemenea delta fluviului Okavango. Deci Africa de Sud de la extremitatea sudica a continentului african, Botswana cu rezervatia Maun, Namibia, cu Coasta Scheletelor, cu desertul namibian care este foarte interesant. Am urcat apoi spre nord, pe un culoar Caprivi, o zona neutra, care nu apartine niciunei tari. Am mers mai departe in Zimbabwe, Zambia, Malawi, de aici am traversat Tanzania si am ajuns in zona parcului national Kilimanjaro si am urcat pe varful Kilimanjaro.

Cat a durat ascensiunea?

Uca Marinescu: Ascensiunea pe Kilimanjaro este de 4 zile: o zi am ajuns acolo, 3-4 zile urcarea si 2 zile coborarea, cam 7 zile. Am mers pe traseul Coca Cola. La intoarcere, am iesit din traseul respectiv si m-am dus si am vizitat marele crater Ngorongoro. Este cel mai mare crater vulcanic din lume. In interiorul craterului este un sat, este foarte mare, populat si cu vegetatie. Tot aici sunt si cele doua rezervatii: Masai Mara si Serengeti. Apoi am trecut in Kenia, din Kenia am trecut in Etiopia. Etiopia este foarte frumoasa, cu temple foarte vechi. Ortodoximul se spune ca are originea aici si cafeaua la fel. In Sudan am vrut sa merg, dar era inundatie mare si nu am reusit. De aici am trecut in Egipt si am iesit prin Tunisia.

Articole pe aceeasi tema...

• Impresii de calatorie dintr-o tara care nu exista oficial: Transnistria (episodul 2)
• Weekend-break la Veliko Tarnovo, Bulgaria
• A treia oara la Londra
• Impresii de calatorie dintr-o tara care nu exista oficial: Transnistria (episodul 1)
• Corespondenta din China de la Uca Marinescu
• Cel mai mare cazino din lume – impresii de calatorie
• Impresii de calatorie – Macao, Asia (cu fotografii)

Destinatii noi vor mari reteaua Grupului: Denpasar (Bali) si Aruba pentru KLM, Abu Dhabi si Bata pentru Air France, precum si Bari in parteneriat cu Alitalia. Prin parteneriatul cu Alitalia, se dezvolta programul de zbor intre Franta si Italia. A fost semnat un contract comercial cu Alitalia pentru serviciul spre Milano si cu Baboo pentru serviciile spre Geneva. De asemenea a fost semnat un contract comercial cu Tarom pentru Bucuresti-Lyon si Bucuresti-Nisa.

Din anul 2009, Air France este singura companie aeriana europeana care opereaza gigantul avion Airbus A380. Introdus initial pe zborurile catre New York, apoi Johannesburg in februarie, Tokyo va fi urmatoarea destinatie pe care va opera A380 la sfarsitul verii.

Noutati:

America de Nord – Air France adauga trei frecvente suplimentare spre San Francisco in perioada de varf a verii  (22 iunie – 04 septembrie), totalizand zece zboruri pe saptamana.

America Latina – Air France va introduce o frecventa suplimentara spre Santiago incepand din luna septembrie, ajungand la un numar total de sase zboruri pe saptamana spre capitala chiliana. In Brazilia, vor fi 12 zboruri pe saptamana spre Sao Paulo. Din cauza crizei care a lovit Venezuela si a devalorizarii bolivarului, zborurile spre Caracas vor fi operate cu un avion de capacitate mai mica (A330-200).

Asia – Tokyo va intampina noul gigant A380 la sfarsitul sezonului, cand va exista un serviciu de doua ori pe saptamana (un A380 si un B777-300). Pana atunci, Air France va opera tot 27 de zboruri pe saptamana, inclusiv 7 operate de JAL in baza unui contract de tip code-share. In India, serviciile spre Bangalore scad de la 7 la 6 frecvente pe saptamana.

Africa – capacitatea a crescut cu 2,9% datorita frecventelor suplimentare spre cateva destinatii, si anume, Bangui din Republica Centrafricana  (2 zboruri pe saptamana), Lomé din Togo (4 zboruri pe saptamana), Pointe Noire din Republica Congo (4 zboruri pe saptamana) şi Libreville, cu conditia obtinerii drepturilor de trafic de la autoritatile din Gabon (5 zboruri pe saptamana). Air France deschide o destinatie noua in Bata, Guineea Ecuatoriala (cu conditia obtinerii drepturilor de trafic). Va exista un serviciu de doua ori pe saptamana spre Bata via Malabo care va avea un serviciu zilnic de acum inainte. Serviciile spre Johannesburg vor fi operate zilnic cu A380 in loc de 12 frecvente saptamanale cu B777. Pe durata de cinci saptamani a Campionatului Mondial de Fotbal, Air France va opera 3 zboruri zilnice suplimentare spre Africa de Sud.

*acest articol este un advertorial

Razvan Pascu

Articole pe aceeasi tema...

• Zborul la New York cu uriasul Airbus A380 de la Air France – impresii
• Super tarife la bilete de avion Air France
• Ce imi propun sa vizitez in Suedia?
• Primele impresii din Santiago de Chile: drumul
• Ce mai este nou … va impartasesc
• [P] Cum economiseste o firma banii pe biletele de avion?
• [P] Ce noutati si oferte are Air France-KLM ?