RazvanPascu.ro - Blog despre Afaceri si Calatorii

Romania e frumoasa (34): imagini din Constanta inghetata

Razvan Pascu — Thu, 02 Feb 2012 22:01:23 +0000

Astazi o sa avem mai putin text si mai multe fotografii.

Se anunta un weekend plin de frig si zapada, insa asa este iarna si nu avem cum sa ne punem cu natura. Ne imbracam mai bine, renuntam la masini si redescoperim transportul in comun, o lasam balta cu planurile de a vedea muntele, hypermarketurile, cinematografele … asta este, doar e zapada, frig, vant, polei si viscol din plin.

Insa hai sa privim partea buna a lucrurilor: peisajul iarna e mai frumos, mai ales la munte (desi o sa vedem astazi ca si la mare e la fel de frumos), zapada ne ajuta sa avem ce manca anul urmator, iar diversitatea anotimpurilor ne ajuta, conform statisticilor, sa nu fim depresivi. Prindem in medie cam 70 de ierni in toata viata noastra, asa ca nu cred ca e cazul sa ne dorim de fiecare data sa treaca iarna mai repede – pentru ca daca trece inca o iarna, inseamna ca a mai trecut si un nou an din viata.

Dar gata cu filozofia de viata … cel putin eu asa gandesc si va sfatuiesc si pe voi sa incercati sa fiti cat mai pozitivi mereu.

Iata niste fotografii frumoase primite de la 3 dintre cititorii acestui blog, carora le multumesc mult pentru interactivitate: Ana Ciupitu, Oana Militaru si Mihai Bobocea (toti din Constanta). Este vorba de fotografii din Constanta inghetata (faleza Constanta si Mamaia).

Bonus: un articol cu impresii despre Constanta.

Articole pe aceeasi tema...

Impresii din Paris pe timp de vara

Razvan Pascu — Wed, 01 Feb 2012 20:52:57 +0000

Am mai scris mai demult un articol cu impresii de calatorie din Paris. Am fost de 2 ori la diferenta de 4 ani, a doua oara cand am fost m-am pricopsit si cu o “logodna” in varful turnului Eiffel, mi-a placut orasul, insa nu pot sa spun ca m-a dat pe spate. Nu spun ca nu ar fi un oras frumos, ci doar ca nu este neaparat pe gustul meu. Asa ca pentru astazi l-am rugat pe Lucian Avadani, managerul portalului ucoz.ro, sa scrie despre acest oras. A promis sa revina si cu un alt articol cu impresii despre Parisul pe timp de iarna.

Atunci cand spunem Paris ne ducem cu gandul la cel mai important varf al triunghiului fericirii de cuplu din Europa, alaturi de Venetia si Barcelona. Evident, acesta este un top romantic, ceea ce denota faptul ca hedonismul este modus-ul vivendi al gintei latine. Doar aici au fost cu succes “brevetate” “Laissez faire-ul, La dolce vita sau Fiesta”. Din pacate, o data cu acestea si problemele financiare cele mai mari ale zonei UE.

Bineinteles, mai sus ne referim la triunghiul spatiilor romantice deoarece, daca mergem la cel al viciilor si distractiei. tot de pe batranul continent, sarim automat la trio-ul Amsterdam – Ibiza – Berlin. Nu am spus Londra pentru ca, personal, cred ca e orasul special al Europei, care le imbina pe toate, cu intrepatrunderea ei multiculturala si arhitectonica ce atinge din nou, perfectiunea.

Totusi, orasul luminilor pastreaza ceva aparte pentru calatorul din fiecare, dat fiind ca aici este Mecca gastronomiei, modei, arhitecturii si binteinteles, a fericirii de cuplu care acum dureaza tehnic 3 ani. Cred ca este un loc de vazut si poate locuit, cel putin o data in viata.

Apropo, Paris-ul este denumit Orasul luminilor nu datorita super instalatiilor de iluminare ci, datorita miscarii intelectuale ce propaga dinamica ideilor si gandirii libere. Aceasta a fost inceputa in secolul al XVII-lea de Voltaire, Rousseau sau Diderot, sustinuti cu ferventa peste Canalul Manecii de Bacon sau Newton.

Metropola poate fi vizitata in orice perioada a anului, mai indicat fiind primavara si toamna. Eu nu am respectat indicatiile, ajungand aici doar vara si iarna. In aceasta prima parte, va voi povesti cum l-am gasit vara si cum mi-am facut loc printre hoardele de turisti invadatori, in mare parte americani.

Voi sari peste aterizarea din Beauvais si mini-socul pe care l-am avut cand am vazut cum isi parcheaza francezii masinile, tamponandu-se fata-spate cu o delicatete tipica galica, pentru a-si face loc.

Am trecut cu brio de aceasta interesanta particularitate si, profitand de caldura din iulie am luat la pas strazile marelui Paris vizitand primul punct fierbinte – Notre Dame-ul, dupa o traversare strengareasca a Senei. Dupa cum probabil stiti, unul dintre landmark-urile orasului luminilor e si cea mai reprezentativa catedrala gotica franceza, ce sta in picioare de la 1345. Bineinteles, ca orice monument secular care se respecta a trecut prin numeroase acte de vandalism si distrugeri controlate, dar a rezistat cu brio spre a fi martora zbuciumatei istorii franceze.

Plecand de la Notre-Dame, putin cocosati de impozanta si executia magnifica a catedralei, ne-am indreptat pasii, prin strazile hiper-aglomerate, spre centrul Georges Pompidou. Aceasta este o constructie modernista, de tip high-tech, ceva mai tanara ca Notre Dame-ul cu vreo 630 de anisori si oferita lumii intregi pe la 1977. Cladirea are o structura futurista, este realizata din conducte, tevi, sticla si care, prin culorile variate pe care le are, antreneaza creativitatea si incurajeaza spiritul artistic. Aici, am vizionat cateva spectacole stradale de teatru si pantomima ce se desfasurau chiar in fata complexului. Printre cateva numere reusite de jonglerii, am zarit admirativ si atelierul maestrului Constantin Brancusi, probabil cel mai faimos roman din istoria Frantei.

Dupa o sedere prelungita in zona Pompidou si animati de alter ego-ul artistic al locului am incheiat ziua cu o scurta pseudo-sedinta foto la Moulin Rouge – Moara Rosie, in traducere libera. Asta, pentru ca ni s-a facut dor de putin Can-Can, pe care nu puteam sa-l culegem in forma pura decat din locul sau de nastere. Exact de aceeasi varsta cu Tour Eiffel, fiind deschis la 1889, cabaretul a devenit cunoscut pentru show-urile exclusiviste, condimentate cu dansurile non-conformiste ce curgeau alaturi de sampania “ieftina” si vizand personalitatile vremii. “Moara” este situata langa Montmartre, in Pigalle, iar daca veniti cu metroul trebuie sa coborati la statia Blanche.

Am incheiat ziua cu o cina traditionala, am zabovit la povesti prin zona Montmartre dupa care, ne-am adunat fortele pentru o noua dimineata insorita, cu obiectivul de a cuceri Muzeul Luvru.

Fiind cel mai vizitat muzeu de arta din lume, cu peste 8.5 milioane de turisti anual, acesta evidentiaza cu stil voluptatea culturii franceze, incepand cu 10 august 1793. Dupa o noua sedinta admirativa la Piramida de sticla care impodobeste cu opulenta partea anterioara a muzeului, m-am asezat cu prietena mea de atunci la coada infinitului, alaturi de turnul babel lingvistic din zona. Dat fiind ca aveam sub 25 de ani si eram proaspat intrati in Uniune, am vizitat muzeul gratuit, reusind sa ne strecuram dupa mai putin de o ora de asteptare.

Ceea ce am vazut e greu de descris in cuvinte autohtone, de la artefacte si antichitati egiptene, grecesti si etrusce, pana la arta islamica, sculpturi, picturi, vitralii și basoreliefuri Italiene, din toate secolele inventate de om. Bineinteles ca am fost hipnotizati mai ceva ca intr-un rave party de la inceputurile lui 2000 de sculptura ce o reprezinta pe Venus din Milo a lui Alexandros din Antioch si de Mona Lisa lui Leonardo. Nu a celui cu lanturile de incaltaminte, ci a inegalabilului si multi-functionalului Leonardo da Vinci, unul dintre eroii mei personali.

Probabil ca pentru a descrie minunatele incaperi din Luvru ar fi nevoie de cateva episoade singulare dedicate acestuia asa ca mai bine va invit sa gustati din splendoarea muzeului, daca nu ati facut-o deja. Este nevoie de aproape o zi pentru a-l vizita pe indelete astfel ca, aceasta a si fost aproape in intregime “sacrificata” pentru iluminarea noastra culturala.

Am facut totul pentru a pune mana pe tort si pe cireasa implicita pentru ca ne-am indreptat elegant spre batranul Eiffel. Astfel, conform unui calcul stiintifico-heirupistic, am ajuns la concluzia ca Tour Eiffel-ul nu poate fi mai bine vizitat decat spre asfintit, undeva intre orele 18-20. Iar concluzia a fost una magistrala pentru ca, intr-adevar, apusul e cea mai buna perioada a zilei sa simti vibratia orasului luminata de la inaltimea celor peste 300 de metri ai turnuletului.

Se stie, turnul a fost proiectat de Gustave Eiffel, tatal Statuii Libertatii din New York si a fost dezvelit privirilor cu ocazia expozitiei mondiale din 1889. De atunci, restul e can-can, iar acesta a devenit probabil cea mai recognoscibila constructie umana la ora actuala.

Dupa mai bine de o ora de poze breathtaking, realizate in toate limbile posibile, am incheiat seara admirand din exterior, jocul de lumini senzational de pe Tour, care se declanseaza aproape concomitent cu incheierea programului de vizitare. A urmat o noua cina traditionala care ne-a pregatit anticipativ pentru o alta secventa temporala in metropola lui Hugo.

Am luat in vizor Domul Invalizilor, un muzeu exemplar pentru baietii si jucariile lor, care au cladit istoria prin razboaie. Finalizat la 1708 a fost initial un spital si centru de reabilitare pentru ranitii din razboaiele imperiale franceze, ce a fost transformat in muzeu la inceputul secolului XX.

Datorita unei alte pasiuni pentru tehnica, am zabovit destul de mult prin incaperile acestuia, ordonate din punct de vedere cronologic, peregrinarea culminand cu vizita incaperii unde se afla sarcofagul legendarului Napoleon Bonaparte.

Pentru ca erau foarte aproape iar vremea ideala, am facut o necesara plimbare prin Gradinile Luxembourg, al 2-lea cel mai mare parc public din Paris si am continuat incursiunea spre Turnul Montparnasse.

Acesta era cel mai inalt zgarie nori din Paris in anul respectiv (2009), cu cei 210 m inaltime si cele 69 de etaje. Am putea spune ca este infratit cu fostele Turnuri Gemene din New York, fiind finalizat aproximativ in aceeasi perioada cu acestea (1972). Dupa alte instantanee si cateva cafele la etajul 69, adapostindu-ne de vremea care intre timp s-a schimbat, am continuat ratacirea pe strazile intortocheate, pana seara tarziu.

Si se facu din nou lumina astfel ca, in urmatoarea zi am purces spre Pantheon-ul parizian, care este fratele (sora) celor din Roma, Atena sau Londra.

O alta constructie extraordinara, a fost finalizat la 1790 si adaposteste ramasitele celor mai reprezentative personalitati franceze, cum ar fi Voltaire, Rousseau, Hugo, Monnet sau Dumas. O astfel de vizita te face sa intelegi mai bine impactul universal al culturii franceze si activeaza dorinta de a fi diferit, de a face ceva semnificativ. Mai departe, am vizitat pasager Sorbona, leaganul istoric al educatiei franceze, dupa care ne-am oprit la Muzeul Marie Curie. Nascuta in Varsovia, cercetatoarea este singura persoana care a castigat premiul Nobel de doua ori, in doua stiinte diferite, fizica si chimie. In acelasi timp este si prima femeie care a fost inclusa in Panteon-ul francez, pe propriile merite, fara a face parte din vreo increngatura regala. Partea interesanta a vizitei a fost ca muzeul-laborator Marie Curie era aproape gol, noi fiind probabil singurii turisti veniti la ora respectiva. Odata finalizata reconditionarea stiintifica, am demarat campania de achizitie suveniruri, pentru reintoarcerea glorioasa in patria mama.

Am lasat Paris-ul cu melancolie, trecand pe langa Saint-Denissi am pornit spre Beauvais. Scopul a fost de a lua avionul inapoi spre Micul Paris dar am intarziat vreo 10 minute. Drept urmare, compania low-cost cu brand visiniu nu a binevoit sa imi aprobe imbarcarea, asa ca am mai ramas o zi in Marele Paris, prilej cu care am inclus pe lista de obiective vizitate casa memoriala a lui Victor Hugo si Muzeul lui Picasso. Si drept sa va spun a meritat din plin. Pentru ca e o placere sa revii in Paris oricand si in orice context, chiar daca pierzi un avion.

Da, indubitabil, e o metropola care parca are ceva nou de oferit in permanenta, invaluindu-te cu o magie unica pe care o gasesti doar la coordonatele 48°51′24″N - 2°21′03″E.

Bonus: ghid calatorie Paris

Articole pe aceeasi tema...

Vesti bune pentru angajatori in 2012!

Razvan Pascu — Tue, 31 Jan 2012 22:40:32 +0000

Daca esti director de HR sau director Financiar intr-o firma, ori daca esti administrator sau director general al unei companii sa stii ca mai exista si vesti bune la inceput de an 2012.

Va spuneam aici ca eu la ING Asigurari & Pensii ma ocup de relatia cu clienti corporate, in special cei care ofera angajatilor in pachetul salarial pensii private facultative si asigurari de viata.

In acest moment exista in Romania mii de companii, mai mari sau mai mici, care ofera angajatilor pensii facultative pilonul 3 in pachetul salarial, pe langa salariu. Motivul este ca tot mai multi romani au mai putina incredere in sistemul public de pensii (care functioneaza pe principiul “Angajatii de astazi cotizeaza pentru pensionarii de astazi”) si acestia doresc sa profite de aparitia si dezvoltarea sistemului privat de pensii din Romania care functioneaza pe principiul “Angajatii de astazi cotizeaza pentru propria pensie de la batranete”.

Asa ca angajatii incep sa devina tot mai sensibili la acest beneficiu salarial, iar conform unui studiu salarial realizat in septembrie 2011 pensiile private facultative sunt cel mai dorit beneficiu extra-salarial de catre angajatii din Romania, dupa asigurarile private de sanatate.

Astfel, companiile responsabile si serioase incep sa priveasca tot mai atent spre administratorii de pensii si sa se intereseze despre acest sistem de motivare a angajatilor. In fond pensia privata facultativa o oferi unui angajat ca mijloc de motivare si ca parte din pachetul salarial (eventual alaturi de bonuri de masa, asigurare de viata sau asigurare de sanatate) tocmai pentru a-i arata ca il pretuiesti si ca esti un angajator responsabil.

Totusi, aceste pensii private facultative oferite de catre un angajator pentru angajatii sai au si niste beneficii fiscale, tocmai pentru ca Statul sa le faca mai atractive, tinand cont ca banii platiti la o pensie privata se investesc in economie.

Asadar, incepand de la 1 ianuarie 2012 Codul Fiscal presupune ca pensiile private facultative oferite de un angajator pentru angajatii sai sa fie total deductibile fiscal, asta insemnand ca un angajator poate face si oarece economii la buget daca alege sa ofere unui angajat o marire de salariu constand intr-o pensie facultativa, comparativ cu o marire de salariu cash sau un alt beneficiu (precum bonurile de masa, care sunt impozabile). Mai multe informatii puteti citi aici.

Pentru a scoate in evidenta economiile pe care un angajator le poate face la bugetul companiei, asociatia care promoveaza sistemul de pensii private (APAPR) a realizat cateva calcule pe o companie fictiva de 100 de angajati cu un salariu mediu brut de 2117 RON si o rata de profitabilitate a companiei de 7% (media pe economie). Calculele le puteti gasi aici.

Noutatea acestui an o reprezinta faptul ca incepand cu 1 ianuarie contributiile platite de angajatori la fondurile de pensii facultative beneficiaza de deductibilitate totala, fiind exceptate acum de plata tuturor taxelor de natura salariala, in limita a 400 de euro/an/participant.

Foarte important de retinut este ca, de aceasta data, se clarifica toate problemele de interpretare ale Codului fiscal, prin introducerea unei prevederi suplimentare – art. 296^5, alin (6), prin care se confirma faptul ca la stabilirea bazei lunare de calcul a contributiilor sociale obligatorii se va tine cont de exceptiile enumerate la art. 296^15 si 296^16. Se realizeaza astfel unificarea bazelor de calcul ale contributiilor sociale individuale cu cele datorate de angajator si printr-o prevedere explicita din Codul fiscal, nu numai prin cea existenta deja in Normele metodologice de aplicare (punctul 30 al Titlului IX^2, introdus prin HG 150/23.02.2011).

Desigur, daca exista printre voi persoane care reprezinta o companie si doresc sa obtina informatii suplimentare despre beneficiile fiscale pe care le-ar avea o companie prin oferirea de pensii private facultative catre angajati sau daca doriti informatii despre produsele ING ma puteti contacta aici pentru lamuriri.

Articole pe aceeasi tema...

Romania e frumoasa (33): Lacul Bolboci, Cheile Tatarului, Pestera Ialomicioara… o poveste cu zapada langa Sinaia

Razvan Pascu — Tue, 31 Jan 2012 01:46:53 +0000

O intamplare de acum 20 de ani a facut ca eu si familia mea sa ne petrecem marea majoritate a vacantelor, in special a celor de iarna, in Sinaia. Intamplarea e, in fapt, banala: ai mei si-au construit o casuta de vacanta in acest oras, iar de atunci evadarile din rutina sunt mult mai facile pentru ei, iar weekend-urile mai aproape de natura. Trebuie sa recunosc: orasul Sinaia isi epuizeaza repede farmecul dupa cateva vacante acolo, neavand prea multe de oferit, mai ales ca nu schiez si nici nu agreez la culme aglomeratiile sezoniere in poate cea mai cunoscuta statiune din Carpati. Insa in afara orasului… e cu totul alta poveste: trasee extrem de numeroase, potrivite atat pentru picior, cat si de parcurs cu masina, multe dintre ele practicabile indiferent de sezon.

Aventura pe care o veti citi azi are multa zapada. Eram imediat inainte de Craciun, dupa prima ninsoare serioasa de la munte din sezonul asta, si am avut ideea de a relua unul dintre aceste trasee, pe care il mai facusem in urma cu vreo cativa ani, dar in conditii de vara. Ca sa va ajut sa intrati in atmosfera (nu ca gerul de afara si muntii de zapada din orase de zilele astea n-ar fi de ajuns!), sugerez si o coloana sonora pentru povestea de azi. Nerecomandata insa pentru urechile neantrenate.

Am plecat din Sinaia la orele diminetii, parasind la scurta vreme DN1: dreapta pe Calea Moroieni, in directia satului Moroieni (catre Targoviste, pe DN71). Dupa 7km de mers prin padure, pe drum national, urmeaza iarasi dreapta, pe DJ713, catre Cabana Cuibul Dorului. Odata intrati pe DJ713, aici va va intampina cea mai frumoasa sosea pe care o puteti parcurge in toate imprejurimile. Se numeste Saua Dichiului, are 8,8km de asfalt proaspat asternut (vara trecuta) si este extrem de virajata si de ingusta. O placere de condus vara si un traseu dificil in orice conditii. Drumul este insa inchis iarna (se redeschide pe 15 martie), dar fiind echipati cu motorizare offroad si folosind ceva scurtaturi am reusit sa intram pe Saua Dichiului, iar urcarea a fost presarata cu peisaje inghetate.

Portiunea asfaltata se termina insa repede (cum spuneam, doar 8,8 km) cu o intersectie: stanga (DJ714) spre Lacul Bolboci, Cheile Tatarului si Pestera Ialomicioara (Pestera Ialomita), dreapta (DJ713) spre Cabana Piatra Arsa, Babele si Sfinxul Bucegilor, Cabana Valea Dorumui si altele.

(In paranteza fie spus, vara trecuta am petrecut cu credincioasa companioana Furia Rosie o zi minunata pe drumul dinspre dreapta: catre Cabana Piatra Arsa (unde jnepenisul des face un contrast senzational cu pustietatea din jur), catre Cabana Valea Dorului (unde am iesit cu Furia Rosie de pe traseu pentru o scurta tura de offroad, prin gheata in mijlocul lunii august) si catre Babe si Sfinx. Puteti lasa masina la doar 3km de Babe si parcurge restul drumului pe jos. E o idee de traseu la fel de buna ca si cea pe care v-o spun azi, paranteza inchisa deocamdata.)

Asa arata aceasta intersectie, vara si iarna:

La stanga, spre Cabana Lacul Bolboci, mai parcurgeti inca 6,5km prin padure, peisajele sunt de asemenea excelente. Odata ajunsi la lac, un popas chiar si scurt va va dezvalui frumusetea incredibila a locurilor. Doar priviti aceste poze, facute vara in zona, e o adevarata oaza de verde, la doar cativa kilometri de aglomeratia din Sinaia. Bolboci este un lac de acumulare (baraj artificial) la peste 1.400m altitudine in inima Bucegilor. Lasati masina aici si, cu ajutorul celor de la cabana, al localnicilor si al indicatoarelor turistice, veti putea ajunge cu piciorul in cateva locuri uimitoare: Lacul Moroeni, Lacul Scropoasa, Cheile Zanoagei, Cheile Orzei, Cascada Sapte Izvoare, Cheile Coteanu si multe altele. Drumetiile sunt relativ scurte, pe trasee marcate si aproape deloc solicitante, iar frumusetile va vor rasplati efortul, mai ales in sezonul de primavara-vara.

Acum, lacul l-am gasit inghetat, dar tot superb, la fel ca si imprejurimile. Am uitat sa va spun ca am mers pe traseul asta cu tata, cu care sunt in pozele de mai jos.

Drumul continua pe marginea din stanga a Lacului Bolboci, catre Cheile Tatarului, o rezervatie naturala splendida, plasata la coada dinspre nord a Bolbocilor. Raul Ialomita a sapat in calcarele de aici un „V” impresionant, cu pereti inalti si abrupti.

La capatul Cheilor Tatarului si chiar pe marginea din dreapta a drumului se observa canalul Grota Ursului, un tunel sapat de om pentru evacuarea apei dupa inundarea cheilor. (Initial, proiectul hidroenergetic al barajului Bolboci a fost gandit pentru a incorpora Cheile Tatarului. Insa dupa ce Cheile si parte din platoul Padina au fost inundate, proiectul s-a mutat mai jos, lasand abandonat tunelul „Grota Ursilor” si lasand in siguranta Cheile Tatarului si platoul Padina. A rezultat lacul de acumulare Bolboci, la mai bine de 100 de metri altitudine mai jos fata de zona Padina-Tatarului.) Grota Ursilor, desi sapata de om, are un aspect interesant, fie si doar pentru faptul ca mergi 150 de metri prin stanca, pana in maruntaiele muntilor.

Urmatoarea atractie pe traseu este, dupa mine, si cea mai frumoasa: Pestera Ialomicioara (sau Pestera Ialomitei), una dintre cele mai cunoscute si totusi cele mai putin vizitate pesteri de la noi. Strajuita la intrare de un schit, pestera are o intrare de tip arc monumental, sapat in Cheile Ialomitei, la circa 1500-1600m altitudine. Am platit intrarea (10 lei / persoana) la calugari si am intrat in pestera. Caverna este electrificata si foarte putin amenajata (punti de lemn si din cand in cand cate-o balustrada), asa ca echipamentele recomandate sunt cel putin o lanterna (eventual si o frontala) si incaltaminte adecvata umiditatii extreme de pe podeaua pesterii. Galeria se desfasoara pe un singur nivel pentru circa 480 de metri, dintre care doar 400 sunt accesibili turistilor. Diferenta de nivel este de 60 de metri.

Am vazut aceasta pestera si vara, si iarna si pot sa spun ca acum nivelul apei era chiar foarte scazut. Sunt cel putin 2 locuri in pestera unde nu doar auzi, ci si vezi raul Ialomita continuand sa sculpteze muntele. Daca in vara lui 2008 una intr-una dintre sali curgerea apei era aproape asurzitoare, acum abia se auzea siroind. Pestera contine o succesiune de sali si coridoare inguste, numeroase concretiuni calcaroase, ca si cativa lilieci solitari – din cate am citit, aici nu are casa nicio colonie, ci doar cativa singuratici.

Pentru cei care nu ati citit impresiile de la Pestera Polovragi si Pestera Muierii: veti afla cu surprindere ca liliecii sunt creaturi mai prietenoase si inofensive decat credeati. Nu ataca oamenii, nu se prind in par sau alte mituri urbane care circula la noi. Se hranesc cu insecte (tantari si fluturi de pestera) si au un instinct de conservare puternic – acesta, dublat de „sonarul” natural foarte bun, ii face sa ocoleasca orice obstacole care pot cauza neplaceri. Da, asta ne include si pe noi, oamenii. Cum vine sezonul rece, liliecii din pesterile de la noi se indoapa cu insecte si intra in hibernare.

Cam asta a fost, va recomand acest traseu imediat ce vine primavara: in locul unui weekend in orasul Sinaia, incercati cateva zile in acest colt de natura, cu masina si pe jos, nu o sa va para rau. Gasiti in zona capacitati de cazare – la Cabana Bolboci sau Cabana Zanoaga, chiar si la schitul care strajuieste Ialomicioara. Iata si traseul:

La Pestera Ialomicioara puteti ajunge si pe alte doua rute, insa niciuna la fel de frumoasa precum cea descrisa mai sus. Prima ar fi din satul Moroieni, spre vechiul sanatoriu, dar drumul este infiorator de prost, veti face 35 de kilometri pana la pestera in mai bine de 2-3 ore, veti ajunge acolo plini de nervi si serios ca n-are rost. A doua varianta e de preferat pentru cei fara masina: luati telecabina din Busteni pana la Babele, apoi a doua telecabina de la Babele catre Pestera. Costa totusi destul de mult (nu mai retin exact cat, dar un dus-intors Busteni-Babele-Pestera depaseste 100 de lei) si ratati restul frumusetilor din zona: Lacul Bolboci, Cheile Tatarului, Zanoaga si Padina. Asa ca tot traseul pe care l-am descris azi vi-l recomand.

Cu voia lui Razvan, data viitoare va povestesc despre o plimbare cu Furia Rosie pana la Pestera Dambovicioara si Pestera Liliecilor (Moeciu), tot din seria de vacanta din jurul orasului Sinaia. Salutari si la cat mai multe weekend-uri in natura!

* articol si fotografii de Mihai Bobocea

Articole pe aceeasi tema...

Salzburg – o plimbare, in imagini, prin centrul vechi al orasului

Razvan Pascu — Sun, 29 Jan 2012 09:01:22 +0000

Pentru ca sunt multe persoane care vin in Salzburg doar in trecere spre statiunile de ski sau intr-o excursie de o zi din alte orase ale Austriei si pentru ca este pacat sa nu va organizati putin vizita, chiar daca foarte scurta, iata cateva ponturi pentru o plimbare de cateva ore prin centrul vechi al acestui oras.

Inainte de a va aventura in micutul centru istoric, dar in care ai impresia ca ai petrecut cateva ore bune dupa doar cateva minute, pentru ca sunt atat de multe de vazut, trebuie sa stiti ca Salzburg, intrucat a fost un oras al bisericii, cu organizare autonoma incepand cu anul 600 si pana pe la 1700, a fost locuit de arhiepiscopi, calugari si de personalul administrativ al acestora.

Va recomand sa patrundeti in zona istorica prin strada Griesegasse si apoi sa folositi unul dintre pasajele de trecere din dreapta voastra pentru a ajunge pe strada Getreidegasse. Aceasta este principala strada de cumparaturi, plina de magazine, de la cele de firma, la cele mai mici, de suveniruri. Nu va grabiti si bucurati-va de arhitectura cladirilor. Urmariti cifrele inscrise pe partea de sus a cladirilor, care mentioneaza data la care a fost construita cladirea si data la care a fost renovata, ca sa puteti face diferenta. Interesante sunt si placutele decorative din fier, aflate la fiecare casa, care mentioneaza numele magazinului/hotelului din interior. Nu conteaza daca este hotel de lux sau brand international de fast food, se adapteaza la cerintele zonei.

Am fost placut surprins sa aflu ca intr-unul dintre magazinele de pe Getreidegasse inca mai lucreaza un artist care realizeaza umbrele lucrate manual. La parter are magazin cu genti, umbrele si alte accesorii de acest fel, iar la etaj are atelierul unde lucreaza. Puteti recunoaste si voi atelierul dupa umbrela din fier forjat pe care o are afara, deasupra intrarii.

Nu foarte departe de acest magazin, pe partea dreapta a strazii veti descoperi casa in care s-a nascut Mozart (in 27 Ianuarie 1756) si in care si-a petrecut primii 17 ani din viata. Intrarea costa 7 euro sau 12 euro daca iei un bilet combinat cu casa in care a locuit maestrul. In aceasta casa, parintii lui Mozart ocupau etajul al treilea al imobilului, insa acum intreaga cladire este amenajata ca muzeu. Sunt expuse instrumente muzicale, piese de mobilier din perioada in care a trait, dar si si vioara cu care a cantat Mozart in copilarie, o suvita din parul sau si cativa nasturi de la jacheta sa.

Imediat dupa casa unde s-a nascut Mozart puteti trece printr-un pasaj in Piata Universitatii, locul unde este amenajata piata de verdeturi. Va recomand sa vizitati piata Sambata, pana in ora pranzului, deoarece atunci vin toti comerciantii si producatorii din vecinatatea Salzburgului. Daca aveti timp, puteti intra pentru a arunca o privire si in Kollegienkirche, biserica din apropierea pietei.

Mergand pe langa biserica veti ajunge in fata recent-renovatei cladiri de spectacole si festivaluri, locul unde se desfasoara numeroasele concerte din timpul festivalului de vara, amenajat in cladirile renovate ale grajdurilor arhiepiscopilor.

Tot in aceasta zona vei gasi si Rupertinum, cu colectii de arta contemporana si fotografie. Biletul de intrare este 6 euro, iar intrarea este gratuita cu Salzburg card.

O alta biserica foarte interesanta, din cele aproximativ 30 ale orasului, este si cea franciscana, pe care o puteti vizita gratuit.

De aici, o alee ingusta va poarta inspre linistea locurilor de rugaciune si a manastirilor. Veti ajunge in curtea manastirii Sf. Petru si a bisericii care ii poarta numele. Manastirea Sfantul Petru a fost fondata de Sfantul Rupert in anul 700, cand a fost numit arhiepiscop al Salzburgului, fiind cea mai veche din regiunea vorbitoare de limba germana. Desi arhitectura bisericii s-a schimbat foarte mult de la inceputurile sale, fiind complet renovata in stil baroc in secolele 17-18, biserica mai pastreaza din acea perioada arcadele de la intrare. Biserica este cunoscuta si pentru ca la una dintre orgile de aici (cea din extremitatea dreapta, in fata altarului), obisnuia sa cante chiar Mozart. Imediat langa biserica se afla legendarul restaurant Weinkeller, fondat chiar de calugarii manastirii in anul 803. Foarte multe ghiduri turistice pun acest restaurant pe lista de “obligatoriu de incercat” in Salzburg.

Imediat in spatele bisericii se afla cimitirul si o micuta capela. Printre alte celebritati ale orasului, cimitirul adaposteste mormantul compozitorului Michael Haydn, dar si al faimosului cofetar Paul Furst (cel care a creat originalele bomboane Mozart). Tot din cimitir puteti intra in catacombele orasului, cripte sapate in stanca care pot fi vizitate.

De aici va puteti indrepta spre Domplatz, piata catedralei sau a Domului. Va sfatuiesc sa intrati in subsolul catedralei pentru a vedea o instalatie de arta moderna, cu sunete, forme si lumini. Din Domplatz puteti foarte usor trece in Rezidenz platz, piata creata de arhiepiscopul Wolf Dietrich con Raitenau, impreuna cu Rezidenz, locuinta oficiala a arhiepiscopilor. Rezidenz este un muzeu destul de interesant de vizitat, atat pentru galeria de arta cat si pentru apartamentele de stat ale arhiepiscopilor. Incepand de la jumatatea lunii Noiembrie si pana de Craciun in Domplatz si Rezidenzplatz se organizeaza celebrul Christkindlmarkt, cel mai cunoscut targ de Craciun din Salzburg.

In spate se afla si statuia lui Mozart si o piateta unde veti descoperi si Oficiul de Informatii turistice. Nu uita sa iei pliante si un exemplar din harta orasului. Tot aici vei gasi si Muzeul orasului Salzburg, care gazduieste o expozitie de arta. Imediat langa se afla Panorama, locul unde puteti vedea o pictura 360° a orasului, si care in aceasta perioada adaposteste o expozitie despre familia Von Trapp, protagonistii musical-ului The Sound of Music.

Centrul Istoric se continua si pe partea dreapta a raului Salzach, desi pare a fi o zona mai exclusivista. Trecand podul pietonal care se continua din Piata Mozart vei observa ca predomina cladirile impozante, construite in stil baroc. Plimba-te de-a lungul raului, pana la urmatorul pod pietonal, in apropierea caruia se afla casa unde a locuit Mozart, un loc de pelerinaj pentru turisti intrucat este locul unde artistul a compus parte din lucrarile sale si unde turistii au ocazia sa vada fortepiano-ul original al compozitorului. Nu foarte departe de aici se afla celebrul palat Mirabell, construit de controversatul arhiepiscop Wolf Dietrich von Raitenau pentru iubita sa, Salome (se pare ca vroia sa isi rascumpere in acest fel infidelitatile). Gradinele palatului sunt fermecatoare indiferent de anotimp si pot fi vizitate gratuit, insa interiorul palatului nu poate fi vazut decat cu ocazia unui concert in Sala de Marmura.

Fanii lui Julie Andrews si ai musicalului Sound of Music vor recunoaste statuia lui Pegas si gradina cu gnomi din fata palatului.

Fortareata din Salzburg

Daca ai consumat centrul istoric al orasului si ai luat la picior toate piatetele si muzeele, atunci este momentul sa urci spre fortareata (Festung Hohensalzburg) pentru o priveliste de ansamblu asupra orasului. Este cea mai mare si mai bine conservata fortareata din Europa si odata ajunsi acolo sus, aveti ocazia sa faceti comparatie cu bisericile fortificate din zona Transilvaniei. Daca nu stai prea bine la capitolul conditie fizica poti opta pentru o plimbare cu funicularul, care te va duca pana la intrarea in cetate.

Constructia fortaretei din Salzburg a inceput in jurul anului 1100, cu un turn si un zid inconjurator si nu s-a terminat pana spre 1700 cand i-au fost finalizate toate turnurile si camerele interioare. Doar un singur arhiepiscop a locuit efectiv aici, in rest fiind folosita mai mult pentru protectie si adapost in caz de “probleme”. Se pare ca la un moment dat a existat un asediu al orasului din partea taranilor din jur, care au intrat in oras si i-au alungat pe arhiepiscop, preoti si calugari in fortareata. Pentru a crea o diversiune si pentru a-i descumpani, se pare ca arhiepiscopul facea petreceri cu muzica foarte tare in fiecare seara si plimbau un taur vopsit pe zidurile fortaretei pentru a le arata ca inca mai au mancare suficienta. Dupa cateva saptamani taranii au renuntat intrucat vedeau ca cei din fortareata inca o tineau intr-o petrecere.

Interiorul fortaretei din Salzburg gazduieste acum un muzeu cu piese de mobilier si armament, dar de departe cea mai interesanta camera din fortareata este Camera de Aur, unde se tin concertele din timpul festivalului Fortaretei. In biletul de intrare in fortareata (7,4 euro sau 10,5 euro cu bilet de funicular) este inclusa si vizitarea muzeului marionetelor.

Dupa vizitarea muzeului, poti merge pe colina pana la Muzeul de Arta Moderna. Vei recunoaste cladirea deoarece contrasteaza cu arhitectura centrului istoric. La coborare in centru, poti lua liftul, care te va aduce pana in zona Universitatii din Salzburg.

Acesta este centrul istoric al orasului Salzburg. Dupa parerea mea merita mai mult de o zi, dar voi veti decide asta la fata locului. Pentru cei interesati, am mai scris un articol despre istoria orasului Salzburg si informatii utile pentru calatori.

Articole pe aceeasi tema...

Spectacol la maxim si show adevarat: Radio City Music Hall, New York

Razvan Pascu — Thu, 26 Jan 2012 16:40:04 +0000

Cele mai cunoscute nume de cod ale New York-ului sunt “The Big Apple” (marele mar) dar si “The city that never sleeps” (orasul care nu doarme niciodata). Si acesta din urma nu este doar un nume de cod, ci o definitie a orasului. New York-ul nu este ca alte destinatii turistice in care poti vizita atractiile doar in timpul zilei, sau in care, daca nimeresti zile cu vreme mai urata nu ai ce sa faci.

In New York gasesti cate ceva de facut indiferent de momentul zilei, de temperatura de afara, de faptul ca este sarbatoare sau nu. Ai plimbari de facut, muzee de vizitat, parcuri de lenevit, strazi de strabatut si nu in ultimul rand, spectacole pe Broadway sau la Radio City Music Hall.

Unul dintre spectacolele clasice din perioada sarbatorilor de iarna la Radio City Music Hall este spectacolul Radio City Christmas Spectacular, realizat cu participarea grupului The Rockettes. Biletele pentru acest show pot fi cumparate direct de la Radio City Music Hall sau poti gasi bilete last-minute la cabina de bilete din Times Square, cu reduceri de pana 50% din pretul initial. Pentru Radio City Christmas Spectacular, spectacolul de la ora 14:00 din 24 Decembrie, eu am platit 78 dolari / bilet si ma bucur ca nu m-am lasat convins sa aleg altceva mai “pentru adulti” (biletul l-am luat cu 50% reducere de la magazinul TKTS din Times Square). Pentru un turist aflat pentru prima oara in New York, in perioada Craciunului, spectacolul este exact ceea ce are nevoie.

Pentru a te asigura ca ajungi in sala la timp este de preferat sa ajungi cam cu 20-30 minute inainte de spectacol. Se formeaza cozi pana pe strazi pentru controlul biletelor dar si pentru verificarea gentilor si rucsacilor, intrucat nu ai voie sa intri cu mancare sau bautura din afara salii. Vei putea apoi cumpara din interior mancare si racoritoare.

Spectacolul a inceput fara un minut de intarziere. Locurile erau foarte bine pozitionate astfel ca am si ceva fotografii si filmulete sa va arat. Din ce mi-am dat seama, erau deopotriva turisti si new-yorkezi, chiar daca spectacolul se joaca din anii ’30, sub diferite variatiuni. De la inceput am primit ochelari 3D, pentru ca anumite secvente au fost pe imagini 3D.

Intreg spectacolul a fost o poveste frumoasa si colorata despre Craciun, traditii si New York-ul in haine de sarbatoare. Un tip caruia ii cerusem ceva informatii despre spectacol imi spusese ca este un spectacol mai mult pentru copii, cu Mos Craciuni dansatori, animale de plus si povesti despre Craciun, dar mi-am dat seama rapid ca nu era deloc asa. Este un show reusit despre spiritul de sarbatori al New York –ului, presarat cu momente de dans si sincron realizate de The Rockettes, cu multe efecte speciale, scene rotative cu diverse decoruri care apar si dispar si care ii tin cu ochii lipiti de scena atat pe copii cat si pe cei mai in varsta.

Spectacolul incepe cu un dans al renilor lui Mos Craciun (The Rockettes) si cu aparitia Mosului care povesteste putin despre Craciun. Apoi urmeaza o calatorie 3D a saniei Mosului prin New York, cu strazi si cladiri exact asa cum sunt dispuse in realitate.

Fascinanta pentru copii este si interpretatea povestii din Spargatorul de Nuci, unde in special copiii au fost incantati de animalele de plus dansatoare, iar adultii de momentul imediat urmator al The Rockettes, parada Soldateilor de Lemn.

Momentul meu preferat a fost plimbarea fetelor de la Rockettes cu un autobuz cu doua punti pe strazile New York-ului, acompaniat de cantece si dansuri, trecand prin toate bulevardele importante si prin Central Park, Times Square si Broadway. Tot cu imagini 3D a fost prezentat si un joc video impotriva unor spiridusi rai care au furat Craciunul.

Spectacolul se termina cu secvente din Nasterea Domnului, cu magi si animale adevarate. Va spun asta deoarece eram atat de prins in poveste incat nu am observat ca pe scena la Radio City Music Hall defilau camile adevarate, oi si magarusi. Spectacolul este extraordinar, iar americanii sunt maestri la facut spectacol.

Mai multe imagini si cateva clipuri video puteti gasi si pe site-ul lor.

In final as vrea sa va sfatuiesc ca in fiecare oras pe care il vizitati sa incercati sa mergeti si la un spectacol local, deoarece va poate arata o fata a locurilor care din strada parca nu se simte la fel.

Si sa aruncati o privire pe cele 8 filmulete de mai jos: sunt filmate special pentru voi, cu franturi din cadrul spectacolului de la Radio City Music Hall.

*Pentru cei interesati de o vizita in New York, iata cum se obtine viza SUA.

Articole pe aceeasi tema...

3.000.000 de cautari pentru bilete de avion in 2011. Un singur site: Paravion.ro

Razvan Pascu — Wed, 25 Jan 2012 22:48:23 +0000

Acum 2 zile am aflat o stire care pur si simplu m-a uimit. Site-ul Paravion.ro a inregistrat in 2011 peste 80.000 de rezervari turistice si 3 milioane de cautari pentru bilete de avion.

Desigur, intr-o Romanie care se dezmorteste incet si incepe sa accepte plata online, aceste cifre sunt surprinzatoare, daca nu fabuloase. Acum cativa ani oamenii nici macar nu vroiau sa auda despre platile online si chiar in anul 2012 am amici care nu vor sa plateasca cu cardul online de teama ca s-ar putea intampla ceva neplacut pentru ei.

La toate acestea s-au gandit si cei de la Paravion.ro, iar atunci cand au ales sa implementeze plata cu cardul au ales procesatorul de plati online cu cel mai bun nume din piata si cu cele mai sigure tranzactii. Pentru a securiza 100% achizitiile online realizate pe Paravion.ro, ePayment (care de curand a devenit PayU) a dezvoltat 45 de filtre de siguranta a tranzactiilor, orice plata fiind analizata si verificata pana in cele mai mici detalii.

PayU este cea mai utilizata solutie pentru plata online din Romania (peste 2200 de magazine online) si lider de piata din anul 2005 cu o cota de piata de peste 80% (asta cu cota de piata de 80% este absolut incredibil, dupa parerea mea).

Unul dintre partenerii PayU este ING Bank care a lansat in premiera pe piata comertului electronic din Romania plata online prin internet banking, cu confirmare instant de plata, dedicata clientilor care doresc sa faca plati online, fara a se folosi de cardul bancar. Acesta este un instrument util mai ales pentru cei tematori in a face plati online si, promovat bine, ar putea sa creasca enorm piata tranzactiilor bancare online. Practic, poti face cumparaturi fara a te folosi de cardul bancar, ci doar de digipasul pe care il primesti de la ING pentru serviciul HomeBank.

Printre clientii PayU se numara magazine online foarte mari, iar din sfera turismului se distinge Paravion.ro, prima agentie romaneasca de servicii turistice online. Paravion.ro face parte din grupul Happy Tour, liderul agentiilor de turism din Romania.

Paravion.ro a adoptat in 2005 sistemul de plati online cu card bancar oferit de GECAD ePayment, fiind prima agentie de turism online care a inceput sa tranzactioneze cu ajutorul ePayment, acum integrata in PayU.

Si daca tot am scris de curand despre cateva locuri de munca disponibile, mai adaug acum inca 2 joburi disponibile pe IT la PayU: Senior web Developer si Senior Linux system Administrator. Detalii aici.

Articole pe aceeasi tema...

Vrei sa mergi in culisele TAROM?

Razvan Pascu — Tue, 24 Jan 2012 20:50:37 +0000

Va povesteam acum cateva luni despre o vizita pe care am facut-o in culisele TAROM. Am scris atunci despre cum am vizitat alaturi de jurnalisti din presa romaneasca birourile, hangarele si avioanele TAROM.

De data aceasta TAROM organizeaza acelasi eveniment pentru publicul larg. Si cum suntem pe un blog de calatorii imi fac datoria si va anunt ca acum aveti sansa sa mergeti si voi in culisele acestei companii daca urmati cativa pasi.

Evenimentul va avea loc pe data de 10 februarie 2012 pe aeroportul Henri Coanda (Otopeni), iar selectia participantilor se va face exclusiv pe pagina de Facebook a TAROM. Operatorul aerian isi va deschide portile pentru public si va prezenta etapele de zbor mai putin cunoscute pasagerilor, de la sesiunea de briefing la verificarile privind siguranta si calitatea zborului, pana la programele de intretinere si etapele de verificare tehnica a fiecarei aeronave inainte de zbor.

Va fi selectat un grup de 20 de participanti dintre cei care sunt fani ai paginii TAROM si lasa pana pe 6 februarie 2012 pe pagina de Facebook a companiei comentariul “Vreau sa calatoresc in culisele TAROM”. Mai departe, trebuie sa primesti multe voturi si sa raspunzi corect la cel putin o intrebare dintre cele care vor aparea zilnic pe pagina lor de Facebook.

Succes!

Articole pe aceeasi tema...

Locuri de munca in Turism, Social Media, relatii clienti si publicitate (8)

Razvan Pascu — Mon, 23 Jan 2012 17:59:01 +0000

Pentru ca pe cititorii fideli i-am obisnuit ca odata la cel mult o luna de zile sa scriu despre locurile de munca despre care aflu, revin si de aceasta data cu cateva detalii care v-ar putea fi de ajutor. O sa vedeti ca inceputul de an vine cu multe joburi bune. Daca reprezentati o companie si aveti joburi disponibile, ma puteti contacta.

Iata despre ce locuri de munca disponibile am aflat luna asta.

Cei de la Friends Advertising angajeaza Client Service junior. Detalii aici.
Agentia de turism ViaRomania din Brasov angajeaza agent de turism. Detalii aici. Daca veti candida pentru acest job sa ii scrieti lui Adrian ca ati aflat de pe blogul meu.
Agentia de comunicare Selenis angajeaza programator PHP, web designer si editor online. Detalii aici. Daca veti aplica pentru unul din joburi sa ii scrieti lui Dragos ca ati aflat de la mine.
GAV cauta PR specialist pentru mediul online. Este apreciata experienta in social media & bloguri. Detalii aici.
George Butunoiu (unul dintre cei mai cunoscuti recrutori din Romania) isi cauta secretara. Spune ca nu este nevoie de experienta, iar o educatie buna si inteligenta sunt suficiente. Salariul este 400 de euro, cu prima marire dupa 3 luni + diverse avantaje. Ii puteti trimite CV-ul pe adresa secretara@georgebutunoiu.com – puteti sa ii scrieti ca ati aflat de la mine.
Magazinul online F64, specializat in arta fotografica, are cateva joburi disponibile: agent call-center, grafician / DTP, manager call-center, specialist marketing online. Detalii aici.
Site-ul Okazii.ro angajeaza reprezentant vanzari, market research specialist, Media planner, Social Media Manager si Copywriter. Detalii aici.
Doru Panaitescu anunta 3 joburi pe blogul sau: Online Communication Executive, Database & Reporting Manager, Junior Online / Social Media Executive, dar anunta si un job de designer web.
Agentia de publicitate Godmother are un job disponibil de “responsabil PR online”. Daca iti place sa citesti bloguri, stai pe Facebook si esti activ(a) pe Twitter, acest job probabil este pentru tine. Mai multe detalii gasiti aici.
Accenture, una dintre cele mai mari companii de outsourcing din lume, angajeaza Customer Service Analyst care sa stie limba franceza sau italiana. Detalii aici.

Bonus: Salariile din Romania.

Articole pe aceeasi tema...

Press trip in Austria: SPA-uri si relaxare langa Viena (ziua 3 – Burgenland)

Razvan Pascu — Sun, 22 Jan 2012 18:10:38 +0000

Daca in articolele trecute despre info-trip-ul din Austria v-am povestit impresiile despre zonele Wiener Alpen si Wienerwald, astazi a venit vremea sa va scriu si despre regiunea din Austria numita Burgenland, zona in care mi-am petrecut cea de-a treia zi a info-trip-ului in Austria.

Burgenland se promoveaza ca fiind zona in care vei descoperi confortul de inalta clasa, la portile Vienei. Este cel mai estic land al Austriei si are peste 300 de zile insorite pe an. In Burgenland vei gasi locuitori relaxati, hoteluri de top, instalatii termale de calitate si o oferta culinara bogata. In jurul bailor termale din Burgenland au fost construite hoteluri de 4 si 5 stele sau pensiuni care pun la dispozitia turistilor de la masaje de relaxare, pana la pisine acoperite sau in aer liber si restaurante cu mancare organica. Neusiedler See este cel mai maare lac de stepa din Europa Centrala, iar parcul national Neusiedler See – Seewinkel este recunoscut pentru fauna si flora unice, caracteristice zonelor panonice, mediteraneene si alpine.

Zona este recunoscuta si pentru centrele comerciale Oberwart si Parndorf, doua zone de shopping unde gasesti sute de magazine, unele dintre ele cu preturi reduse tot timpul anului.

Noi am inceput ziua cu o vizita la complexul termal Thermenhotel Puchas Plus, un hotel cu 40 de camere duble, 3 single si 9 apartamente. Hotelul are o ambianta rustica si un centru de masaj terapeutic Stegersbach care include proceduri terapeutice, masaje de relaxare sau tratamente cosmetice naturiste.

Am continuat apoi cu o vizita la complexul turistic AVITA Resort, care se afla in apropierea bailor termale Bad Tatzmannsdorf. Complexul are 1200 mp de SPA, fitness Cardio Center, terenuri de fotbal, sali de conferinte, 70 de camere duble si 8 apartamente.

Am servit apoi pranzul si am vizitat hotelul Kastell din centrul statiunii Bad Tatzmannsdorf. Acest hotel este de 3 stele si este cel mai ieftin dintre toate cele vizitate in acesta zi, atuurile sale fiind ambianta familiala si distanta mica fata de complexul balnear si centrul de tratament Burgenland.

Ne-am cazat apoi la hotelul Kur – Thermenhotel, un complex turistic care include 4000 mp de SPA-uri, 40 de camere duble, 22 de camere single si 11 apartamente. Complexul are un colectiv de medici sportivi, fizioterapeuti, maseuri, dieteticieni si psihologi, acest hotel fiind singurul din Austria care ofera tratamente naturale cu namol, ape minerale si ape termale.

Mai departe am vizitat targul de Craciun Pinkafeld din curtea castelului Batthyany, unde am asistat si la o parada Coca Cola, dupa care am mers sa vizitam un satuc cu aproximativ 250 de locuitori.

Ce avea deosebit acel satuc? Ei bine, se spune ca in perioada sarbatorilor este cel mai luminat sat din Austria si posturile de radio si TV il numesc deseori “Micul Las Vegas”. Este de admirat ambitia locuitorilor care in fiecare an fac un concurs intre ei de tipul “cine isi lumineaza casa mai frumos”. Localitatea se numeste Spitzzicken si a devenit cunoscuta in toata Austria, oamenii venind aici special in excursii de o zi pentru a vizita pe timp de seara acest satuc. Bineinteles ca aceasta notorietate a adus si lucruri bune, reprezentantul comunitatii de acolo spunandu-ne ca in ultima vreme s-au deschis numeroase restaurante special pentru turistii care ajung la Spitzzicken in numar din ce in ce mai mare.

Vizita in zona Burgenland s-a incheiat cu cateva fotografii pe care le-am facut casei despre care se spune ca este cea mai luminata din intreaga Austrie, are peste 1.000.000 de beculete si un proprietar care a reusit sa isi transforme pe timp de iarna locuinta intr-un loc de pelerinaj petru turisti.

Cam acesta a fost in mare press-trip-ul la care am participat in luna decembrie in Austria, o tara despre care nu de putine ori v-am spus ca imi place foarte mult si in care ma simt bine oriunde as merge. A existat si o a patra zi a acestui info-trip, zi in care mai ales fetele s-au simtit adevarate regine. Pentru ca a fost ziua de cumparaturi. Si unde altundeva sa mergi daca esti in Austria, decat la centrul comercial de tip outlet de la Parndorf, locul unde sute de magazine si branduri isi asteapta cumparatorii cu reduceri de pana la 80%. Iata mai multe detalii despre Parndorf Outlet.

Pentru ce interesati de cumparaturi in outletul de la Parndorf, iata aici si o oferta de cazare la un hotel din zona.