RazvanPascu.ro - Blog despre Afaceri si Calatorii

Zilele 5, 6 si 7 din Siemens Race in imagini: Iasi, Vaslui, Galati, Constanta

Razvan Pascu — Wed, 16 May 2012 20:00:11 +0000

Siemens Race a fost o cursa de peste 1500 km prin Romania, cursa care s-a incheiat astazi. Ieri am ajuns la Constanta, ultimul oras pe care cei 10 bloggeri din campanie l-au vizitat, oras in care Siemens a implementat la RADET un alt proiect de dezvoltare sustenabila (modernizarea si eficientizarea sistemului de termoficare). Iata, asa cum v-am obisnuit pana acum, ce am facut si vizitat in zilele 5, 6 si 7 de Siemens Race. Am scris si despre zilele 1-2 si 3-4.

Ziua 5 a inceput la Iasi cu un test in holul hotelului Astoria din Iasi (un hotel foarte ok, din lantul Best Western). Cele 5 echipe de bloggeri trebuiau sa faca o inima din origami dupa un model prezentat intr-un filmulet. Dupa ce am trecut cu greu de aceasta proba (dat fiind ca nu sunt atat de priceput la arta) am mers sa vizitam cel mai performant computer tomograf din Romania (CT Somatom Flash Siemens) de la Institutul de boli cardiovasculare din Iasi (spitalul Parhon). Aparatul a fost cumparat cu fonduri europene printr-un proiect coordonat de prof. dr. Tinica, unul dintre cei mai cunoscuti si respectati cardiologi din Romania. Dupa ce am discutat cu domnul doctor vreo jumatate de ora despre provocarile sale, despre viata lui si despre sistemele de sanatate din alte tari marturisesc sincer ca am plecat de acolo tare mandru ca mai exista astfel de romani. Domnul doctor a operat pana acum, in 28 de ani de cariera, peste 8000 de cazuri, majoritatea operatii pe cord. Aparatul va fi pus in functiune la Iasi in aproximativ o luna de zile.

Mai departe am plecat spre Vaslui unde organizatorii ne-au pregatit un test care a fost coplesitor pentru mine : a trebuit sa gatesc. Nu am facut cine stie ce, insa pentru ca acasa sunt mereu un rasfatat si toata lumea are grija mea, mi-a fost destul de greu sa pregatesc pana si o salata. Dar m-am descurcat, iar ca echipa am obtinut 5 puncte impreuna cu Dan.

Dupa un drum frumos am ajuns pe seara la Galati, unde ne-am cazat la pensiunea Belvedere, chiar pe faleza orasului. Din diferite motive, ziua 5 a fost pentru mine cea mai frumoasa zi din Siemens Race.

A doua zi (in ziua 6) am mers intr-un loc in care abia asteptam sa ajung: la combinatul Arcelor Mittal de la Galati. Iar ceea ce am vazut acolo a fost asemanator cu ceea ce am vazut de multe ori pe National Geographic Channel la MegaUzine. Aici am cunoscut 2 oameni foarte tari, directorul de comunicare si directorul tehnic, care ne-au plimbat prin Furnalul Nr. 6 al uzinei, furnal care a fost recent redeschis dupa o investitie de 80 de milioane de euro. O parte dintre aceste investitii au mers catre Siemens care a implementat aici o solutie de dezvoltare si eficientizare a activitatii. La Furnalul Nr. 6 al combinatului se topeste minereul de fier si este realizata fonta, iar aceasta din urma este materie prima pentru realizarea otelului. Din pacate, cei de la combinat ne-au spus ca cererea de pe piata interna este tot mai mica, insa companii din tari precum Turcia sau altele din Orientul Mijlociu ori bazinul Marii Negre au ramas clienti fideli.

Mai departe, am plecat din Galati spre Tandarei, unde am vizitat o statie a Transelectrica, statie unde Siemens a furnizat echipamente. Aceasta statie electrica aduna toata energia produsa de eolienele din Dobrogea, o concentreaza si o trimite mai departe catre alte statii din intreaga tara. Sistemele implementate de Siemens aici sunt atat de performante incat cei de la Gura Ialomitei ne-au spus ca totul poate functiona foarte bine fara niciun angajat, totul putand fi controlat prin calculator de la Bucuresti.

Apoi am plecat mai departe catre ultimul oras din Siemens Race, Constanta.

Ziua de astazi (ultima zi, ziua 7) a inceput la Constanta cu o vizita la RADET, unde Siemens a implementat o solutie de modernizare.

Dupa-amiaza am ajuns in Bucuresti la sediul Siemens, unde a avut loc festivitatea de premiere si unde ne-au asteptat reprezentantii companiei cu mult drag dupa ce au urmarit toata campania pe bloguri si in special pe paginile noastre de Facebook.

Si apropo de Facebook, aici este locul principal unde s-a desfasurat aceasta campanie Siemens Race. Pe Facebook au fost concursuri pentru prieteni, pe Facebook este locul unde fanii blogurilor noastre ne-au ajutat si unde acestia au castigat multe premii.

Si tot dupa-amiza, ajunsi in Bucuresti, am dat navala cu totii, imbracati cu tricourile Siemens Race, la lansarea noului telefon Samsung Galaxy S3.

Siemens Race este un proiect in care 10 dintre cei mai cunoscuti si cititi bloggeri din Romania s-au intrecut in diverse concursuri timp de o saptamana prin mai multe orase din Romania. Au participat la competitie Alex Negrea, Cristina, Adi, pyuric, Razvan, Alex Mazilu, Crivat, Dan si Sescu. Echipa din care am facut eu parte a iesit pe onorabilul loc 2 (din cele 5 echipe participante), locul 1 fiind castigat de echipa formata din Razvan si Alex.

Articole pe aceeasi tema...

Zilele 3 si 4 din Siemens Race in imagini: Brasov, Targu Secuiesc, Bacau, Iasi

Razvan Pascu — Sun, 13 May 2012 21:54:35 +0000

Dupa ce in primele 2 zile am avut multa alergatura si vizite prin diferite firme care au implementat sisteme Siemens (detalii aici), zilele de weekend au fost cu adevarat mai relaxate. Cei de la Siemens au avut grija de noi toti si pe langa faptul ca am aflat in continuare lucruri pe care nu le stiam despre Siemens, am avut timp sa ne si distram. Dar sa o iau cu povestea de la inceput:

Ziua de sambata a inceput cu micul dejun la pensiunea Kokett (o pensiune chiar draguta) din Campulung. Dupa un detour de la drumul nostru spre Brasov catre barajul Rausor pentru cateva fotografii frumoase, am plecat mai departe prin culoarul Rucar-Bran spre Brasov, unde aveam sa vizitam Centrul de Cercetare si Dezvoltare al Siemens din Romania. Aici am aflat ca Siemens este prezent in aproximativ 130 de tari, dar doar in 7 tari are centre de cercetare – si, culmea, una dintre aceste tari este Romania. Sau ca unul dintre sectoarele in care Siemens investeste acum foarte mult in cercetare este Sanatatea.

Apoi ne-am facut timp ca sa vizitam putin Brasovul. Nu mai fusesem de un an de zile in Brasov (de anul trecut de la sarbatoarea Junii Brasovului) si am regasit cu mare bucurie un oras foarte frumos, cu oameni calzi si zambitori.

Dupa-amiaza a inceput distractia cu adevarat pentru ca am mers la Parc Aventura din Brasov, unde o parte dintre noi ne-am urcat si ne-am dat pe traseele de dificultate medie: tiroliana, podul indian, mers pe barna… A fost foarte tare! Seara ne-am cazat in Targu Secuiesc si am mancat cea mai ieftina si mai buna paprika de pui.

Iata un film realizat de Razvan Baciu

Si fotografiile din Parc Aventura

Duminica am plecat spre Bacau, unde la Curtea Domneasca bloggerii au ridicat zmee in Siemens Race. Am incercat astfel sa vedem cu ochii nostri ceea ce masinariile Siemens realizeaza pentru companiile care exploateaza vantul si fac bani din energie eoliana. Sincer, aceasta este o industrie care ma fascineaza, insa am avut ocazia sa aflu mai multe despre eoliene pentru ca la ING unul dintre clientii mei este o companie care asta face in Dobrogea (si foloseste tot echipamente Siemens).

Iar pentru ca eram la Bacau nu puteam sa ratam o noua distractie: pista de karturi Selena. Am facut 2 echipe de cate 5 karturi si fiecare om din cele 5 echipe a concurat pentru cel mai bun timp pe circuit. Echipa din care fac parte a iesit pe locul 2.

Iata si filmul realizat de Razvan Baciu

Am plecat mai departe apoi spre Iasi, nu inainte de a lua masa la restaurantul Mariko Inn din Roman, probabil cel mai bun restaurant in care am mancat in aceasta excursie (cel mai prost a fost la Campulung Muscel). Seara, am profitat de Siemens Race si de faptul ca am ajuns din nou in Iasi pentru a-mi vizita pentru o ora bunica, asa ca toata alergatura s-a dovedit a fi utila inclusiv pe plan personal.

Luni incep din nou quiz-urile pe pagina mea de Facebook si am nevoie din nou de ajutorul vostru pentru raspunsurile corecte la intrebari. Deja 5 ghiduri turistice Michelin despre Romania de la Meteor Press si-au gasit castigatorii, mai urmeaza luni inca 5 ghiduri Michelin despre Austria pentru voi si apoi bicicleta si voucherul de cazare in Austria.

In final vreau sa amintesc despre colegii mei de calatorie, bloggeri pasionati de blogging, care tin la comunitatile lor si pe care aproape de fiecare data si la fiecare masa ii vezi cu telefoanele si cu laptopul in fata: Master of Facebook, Palariuta Verde, Lover Boy, fotograful, pasionatul de imagini, Mr. Food, Sasescu, pyuric si colegul meu de echipa, cel mai sufletist blogger din cati am intalnit.

Articole pe aceeasi tema...

Reduceri la vacante la mare cu Eximtur

Razvan Pascu — Sun, 13 May 2012 05:42:37 +0000

Eximtur este una dintre cele mai puternice agentii de turism din Romania. Particularitatea acestei agentii de turism este ca pe langa ofertele externe bogate, Eximtur se axeaza mult si pe turismul intern. Asadar, de fiecare data cand veti avea nevoie de cazare prin diferite zone ale tarii noastre nu ar strica sa aruncati o privire pe site-ul eximtur.ro

Astazi o sa va scriu cateva cuvinte despre o oferta care ar putea sa va intereseze, mai ales cand afara sunt 30 de grade Celsius. Este vorba de o oferta de cazare la mare, in zona Eforie Nord, intr-un comple de hoteluri complet renovate. Complexul se numeste Steaua de Mare, iar anul acesta au fost renovate complet hotelurile Delfinul (4 stele) si Meduza (3 stele) printr-o investitie de 4 milioane de euro.

Complexul se afla la 50 de metri de plaja si au fost redeschise anul acesta, oferind inclusiv tratamente pentru cei care au nevoie, dar si clasica vacanta la mare pentru cei care vor doar sa leneveasca. Hotelurile vor functiona si in extra-sezon, iar cei care vor sa mearga la mare cu copiii trebuie sa stie ca acestia au cazare gratuita in camera cu parintii. Prin Eximtur exista si oferte pentru Seniori si, cel mai important, aceasta este singura locatie la care inca se mai vand bilete in programul “Inscrieri timpurii”, program prin care puteti beneficia de discounturi daca faceti rezervari cu mai mult timp inaintea plecarii.

Pentru detalii, preturi si rezervari la cele 2 hoteluri din complexul Steaua de Mare click aici.

Articole pe aceeasi tema...

Primele 2 zile de Siemens Race in imagini: Bucuresti, Craiova, Ramnicu Valcea, Campulung Muscel

Razvan Pascu — Fri, 11 May 2012 21:50:43 +0000

Am plecat in Siemens Race de joi dimineata si am avut 2 zile super pline. O sa incerc sa fac un scurt rezumat a tot ceea ce am vazut pana acum.

Am inceput cursa in Bucuresti la sediul Fan Curier, locul unde compania Siemens a implementat un sistem de procesare a coletelor care poate sorta electronic pana la 9000 de colete pe ora. Am discutat cu managerii Fan Curier care ne-au spus ca inainte de implementarea acestui sistem Siemens, munceau manual la sortarea coletelor peste 150 de persoane. Acum totul este mecanizat si exista o singura echipa care supravegheaza activitatea si incarca coletele. Restul, totul se face electronic, evitand eroarea umana (de exemplu era destul de greu ca un om cu studii medii sa faca deosebirea intre Adjud si Aiud…insa calculatorul o face foarte simplu acum).

Mai departe am plecat catre Gara Chitila unde am aflat lucruri suplimentare despre trenurile Siemens, renumita Sageata Albastra. Am aflat ca Siemens inlocuieste piesele defecte ale trenurilor chiar si dupa ce perioada de garantie expira, iar daca nemtii considera ca o anumita piesa uzata trebuie testata in laborator se ofera sa o inlocuiasca gratuit cu una noua. In numele stiintei. In Romania se afla a doua cea mai mare flota de trenuri Siemens din lume. Celebrul tren Maglev cu care am mers si eu in China si am prins viteza de 431 km/h este realizat tot de Siemens.

Seara am ajuns la Craiova unde am mers intai intr-un spital de stat pentru a vedea primul ecograf Siemens din Oltenia, adus in 1987 in Romania de catre un medic pasionat. Si acum cel care a adus aparatul povesteste cu la fel de multa pasiune despre cum adus aparatul in tara, iar medicul care a lucrat peste 20 de ani pe acest aparat ne-a povestit cum a realizat de-a lungul timpului aproape 100.000 de ecografii.

Apoi am mers sa vizitam un alt cabinet medical al unui medic care a avut curajul de a investi aproape 300.000 de euro intr-un aparat modern Siemens pentru a-si salva pacientii. Doamna doctor Vancu ar trebui sa fie un model de curaj si ambitie pentru toti medicii care in ziua de astazi iau prea usor decizia de a pleca din tara. Finantarea a fost realizata cu fonduri europene, cele de care multi se tem, dar prea putini isi dau interesul sa le descopere.

In a doua zi am plecat din Craiova catre Ramnicu Valcea, unde am aflat cateva lucruri despre CET-ul din localitate. Acesta a implementat un program de achizitie a unor filtre Siemens care reduc considerabil nivelul de poluare din oras.

In a doua partea a zilei am mers catre Campulung, unde am vizitat fabrica de ciment Holcim, unul din liderii mondiali in agregate si betoane. Compania elvetiana este prezenta de 15 ani in Romania si anul acesta implineste 100 de ani de functionare la nivel mondial. Am vizitat halele de productie si centrul de comanda al fabricii si am aflat ca aici lucreaza aproape 350 de angajati. Siemens a implementat in aceasta fabrica tot sistemul de automatizare.

Cam asta a fost pe scurt ceea ce am vizitat noi in ultimele zile in proiectul Siemens Race. Toata echipa de 10 bloggeri a avut 2 zile pline, cu multe quiz-uri si concursuri pe Facebook. Apropo de Facebook, activitatea a fost intensa aici, fiind postate pana acum sute de fotografii si zeci de intrebari despre proiectele Siemens. La intrebarile echipei mele deja am oferit pe pagina mea de Facebook cadou 5 ghiduri turistice Michelin despre Romania de la Editura Meteor Press; urmeaza luni inca 5 ghiduri Michelin despre Austria, iar la finalul campaniei cel mai activ fan de pe Facebook va castiga o bicicleta.

Echipa Siemens Race

Il capo di tutti Capi

Bloggeri mei preferati: Master of Facebook, Palariuta Verde si Lover Boy

Articole pe aceeasi tema...

Romania e frumoasa (43): Cum am deschis sezonul 2012 pe soseaua Transalpina!?

Razvan Pascu — Wed, 09 May 2012 22:10:07 +0000

Anul trecut am parcurs prima data soseaua Transalpina, cea mai inalta si frumoasa din Romania, si am impartit cu voi impresii la cald. A fost cu siguranta una dintre cele mai bune ture de weekend de pana atunci, fapt care mi-a pastrat Transalpina intr-un loc special din suflet. Acolo am ajuns prima data cu masina peste nori, in peisaje alpine incredibile, m-am atasat ireversibil si am dat numele de botez credincioasei companioane Furia Rosie si tot atunci am scris si primul material pentru voi aici, pe blogul prietenului meu Razvan, material pe care il recomand ca prima lectura, de familiarizare cu acest drum superb.

Anul acesta imi programasem sa revin pe Transalpina la inceputul lunii mai, de fapt chiar in weekend-ul trecut (5-6 mai). Iarna severa a lasat insa soseaua acoperita cu cantitati enorme de zapada pe portiunile de maxima altitudine (peste 2000-2100m), astfel ca deschiderea oficiala a drumului, anuntata anul trecut pe 15 aprilie 2012, s-a mutat pe 15 mai. Eu unul insa n-am renuntat sa sper, asa ca am plecat vineri seara (4 mai) spre statiunea Ranca, cu gandul sa-mi incerc norocul de a traversa soseaua Transalpina, sau macar sa ajung cat mai sus posibil. Desigur, am avut si planuri de rezerva in zona: Pestera Bolii (Petrosani), Castelul Huniazilor (Hunedoara) si ruinele celor doua cetati Sarmizegetusa (cea dacica – Regia si cea romana – Ulpia Traiana). Norocul a tinut inca o data cu mine si am reusit sa fac tot ce mi-am propus: si traversarea Transalpinei, si celelalte obiective de pe lista. Ce sa spun, probabil ca zeii serpentinelor ne-au zambit… mie si prietenei Furia Rosie.

De fapt, am fost (poate) primul care a parcurs complet soseaua Transalpina, de la un capat la celalalt (adica 148km), in chiar prima zi in care utilajele au terminat de destupat ultimele dopuri de zapada care blocau traversarea, adica sambata, 5 mai. Mai jos va relatez, inca sub influenta acestei experiente incredibile, detaliile fericitei coincidente. Desi voi presara cele mai reusite poze in textul de mai jos, puteti vedea aici aproape toate fotografiile facute in aceasta plimbare. Dupa cum am spus in ultimele zile prietenilor mei: gata, am deschis Transalpina pe anul asta, acum este randul vostru sa va bucurati de ea!

Am ajuns in statiunea Ranca vineri noaptea, la 00:30, dupa un drum de 280km din Bucuresti. Am tras la Cabana Haiducilor (1.620m), doar pentru a ma odihni cateva ore. Dimineata la 04:30 eram in picioare, iar la 05:20 am plecat deja la drum, catre portiunea cea mai inalta a Transalpinei, pasul Urdele (2.145m). Nu cred ca este nevoie sa precizez: era inca noapte si eram singurul de pe sosea. Vroiam sa prind rasaritul la inaltime si, egoist, sa nu impart cu nimeni frumusetea soselei si muntilor. Cea mai spectaculoasa portiune a soselei Transalpina a fost toata a mea pentru aproximativ doua ore, pana la aparitia soarelui peste linia orizontului.

Drumul era partial acoperit cu gheata si zapada, iar temperatura era de numai 2-4 grade Celsius. Cu doar o saptamana inainte, ajunsesem in zona Muntilor Macin la 38 de grade (!), iar acum, imbracat de iarna, abia faceam fata temperaturii de inghet si vantului extrem de taios, care accentua puternic senzatia de frig. Mi-au inghetat mainile pe aparatul foto si pe conserva din care am mancat cel mai bun mic dejun de anul acesta – cel putin, micul dejul in mijlocul celei mai frumoase panorame de anul acesta (pentru mine inseamna unul si acelasi lucru). Surpriza (sau nu): pe traseu, la circa 14-15km parcursi din Ranca spre Obarsia Lotrului (adica mijlocul distantei, in zona Gropii Urdelor), am dat peste ceea ce s-a dovedit a fi unul dintre ultimele dopuri de zapada care bloca traversarea soselei. Un dop chiar urias, care ajungea probabil la 6-8 metri inaltime, zapada fiind inghetata si tare ca piatra. Probabil ca in toiul iernii, pe versant, stratul viscolit de nea ajunsese chiar si la inaltimi duble. Absolut impenetrabil, indiferent de masina si de inventivitate.

Salvarea a venit insa de la utilajele ajunse cu doar o zi in urma sa deszapezeasca aceste ultime portiuni blocate. La ora 07:30 am discutat „pe teren” cu unul dintre muncitorii responsabili de lucrare. „Azi, la ora pranzului, se va putea traversa. La ora 4-5 dupa-amiaza, utilajele trebuie sa ajunga la Sebes”, mi-a spus. Dormise peste noapte in cabina camionului cu material antiderapant ce facilita inaintarea buldozerului urias adus sa curete soseaua. Nu l-am crezut pe moment, dar am stat la povesti chiar la rasaritul soarelui, discutand despre starea drumului, lume si viata. Intre timp, au ajuns in punctul in care stationau utilajele (in asteptarea muncitorilor) alte doua masini, dintre care una cu numere cehesti. Am salutat compania matinala si am plecat spre Pestera Bolii, cu gandul de a reveni in jurul pranzului, pentru a inaugura soseaua. Am reusit sa vad caverna si, o alta coincidenta fericita, am invitat la plimbare doi prieteni din Lupeni, Eduard si Anghela, care avusesera in urma cu mai bine de o luna amabilitatea de a ma ghida intr-o tura speo de neuitat in zona Campu lui Neag – Campusel, pe langa DN66A.

Asadar, in jurul orei 13-14:00 am revenit la Ciocadia si am inceput urcarea catre Novaci si Ranca, cu gandul de a trece integral Transalpina, de data asta de la sud la nord. Spre marea mea uimire, muncitorii se tinusera de cuvant si curatasera drum prin ultimele mormane de zapada de pe sosea: s-a deschis Transalpina! Am apasat gazul la maxim si am trecut cu Furia Rosie prin Ranca, groapa si pasul Urdele, Obarsia Lotrului, padurile nesfarsite de brazi si am ajuns in zona lacurilor de acumulare din partea de nord a soselei (de la sud la nord: Oasa, Tau-Bistra, Obreja de Capalna). Au fost cei mai frumosi kilometri de anul acesta, dominati de senzatia unica de a fi printre primii care traverseaza anul acesta muntii, cu masina pe deasupra norilor: absolut fantastic!

La fel ca si anul trecut, insist asupra recomandarii de a parcurge intreaga sosea Transalpina (DN67C), nu doar portiunea alpina dintre Ranca si Obarsia Lotrului. In plus, sustin in continuare ca soseaua este cea mai frumoasa atunci cand este parcursa de la nord la sud, adica de la Sebes spre Ciocadia. Doar in acest fel relieful si panoramele evolueaza treptat, in progresie, dezvaluind incet-incet frumusetea inegalabila a Transalpinei. Si daca tot incepeti din nord, va recomand ca si anul trecut sa innoptati la Casa Faur, in Petresti, la doar cativa km sud de orasul Sebes. In patru ore, cu tot cu pauze de masa si de poze, puteti trece intreaga Transalpina.

Cateva vorbe despre calitatea drumului? Pe o parte considerabila a soselei, drumarii au asternut un (nou) strat de uzura, astfel ca asfaltul Transalpinei are o calitate de autostrada, 95% din sosea fiind practic finalizata. Cateva portiuni sunt inca in lucru, dar progresele fata de luna septembrie 2011 sunt evidente. Pana la vara, intregul parcurs al DN67C va fi acoperit cu strat de uzura de calitate foarte buna plus balustrade de metal, astfel ca Transalpina va fi gata de inaugurarea oficiala.

Iar daca anul trecut v-am povestit si despre deviatia de est a soselei, de la Obarsia Lotrului catre Vidra, Voineasa, Ciunget, Cheile si Muntii Latoritei, lacurile de acumulare Petrimanu si Galbenu, anul acesta am parcurs si segmentul de vest, cu plecare din Petrosani (DN7A), trecand prin Jiet, catre Obarsia Lotrului. Zona este superba: la iesirea din Petrosani se intra intr-un defileu stramt si spectaculos (Cheile Jietului) si cu asfalt de calitate acceptabila, apoi drumul tot urca pana in mijlocul padurilor de brazi, pentru a ajunge, parca miraculos, in zona Obarsiei Lotrului, de unde am continuat ascensiunea spre Urdele si am inchis weekend-ul cu un nou parcurs in forta al segmentului cel mai inalt al Transalpinei.

A fost un weekend cu 1.400km parcursi de vineri seara pana duminica seara, cu revederi intre prieteni, cu mese in mijlocul naturii (in poieni pline de branduse), cu rasarit (sambata dimineata) si apus (duminica seara) de neuitat pe Transalpina si cu o multime de alte obiective atinse (Pestera Bolii, cetatile Sarmizegetusa, castelul de la Hunedoara si un parcurs in viteza, cu gura cascata, prin Tara Hategului). Voi reveni cu placere aici ori de cate ori se va ivi sau imi voi crea ocazia, sunt o multime de locuri superbe de vizitat, atat istorice, cat si naturale. Pe Transalpina intentionez s-o reintalnesc la final de octombrie, in haine de toamna, dar pana atunci.. cine stie? Abia astept redeschiderea Transfagarasanului, unde stiu deja ca va fi o alta tura senzationala, intr-unul dintre weekend-urile urmatoare. A, sa nu uit, ca de obicei, totul a fost facut posibil de credincioasa prietena Furia Rosie. Pentru final, cateva panorame:

La buna vedere, revin cat de curand cu povestea turei de 1 mai in Muntii Macin!

* articol din seria Romania e frumoasa, scris de Mihai Bobocea

Articole pe aceeasi tema...

Am 12 premii pentru voi daca ma urmariti in Siemens Race de maine

Razvan Pascu — Tue, 08 May 2012 21:34:46 +0000

Asa cum va anuntam aici, incepand de maine voi pleca in Siemens Race, o competitie intre 5 echipe de cate 2 bloggeri care vor calatori prin Romania pentru a descoperi solutiile de dezvoltare sustenabila implementate de Siemens.

Plecarea este maine din Bucuresti si tot maine vom ajunge la Craiova. De la Craiova vom pleca spre Campulung vineri, iar sambata vom fi la Brasov. Duminica vom pleca din Targu Secuiesc spre Bacau, iar seara vom ajunge la Iasi. Luni vom pleca spre Galati, iar marti spre Tandarei si Constanta. Miercuri va fi ultima zi si vom ajunge spre seara in Bucuresti. Perioada competitiei este 10-16 mai 2012.

Care sunt premiile pentru voi?

5 ghiduri turistice Michelin despre Romania de la Meteor Press
5 ghiduri turistice Michelin despre Austria de la Meteor Press
1 voucher de cazare in Austria la Hotelul Vila Vita Pannonia (2 persoane, demi-pensiune, 2 nopti)
1 bicicleta Hervis Sport MTB X-Fact Extreme Comp

Ce trebuie sa faceti?

Pe parcursul zilelor de concurs vor fi mai multe quiz-uri pe paginile mele de Facebook (aici si aici), dar si pe pagina colegului meu, Dan Dragomir. Voi trebuie sa ne ajutati si sa raspundeti la intrebari, iar cei care ne vor ajuta vor avea sansa sa castige unul dintre premiile de mai sus. Mai multe detalii veti primi la momentul potrivit pe conturile de Facebook. Sursele oficiale de informatii sunt website-ul Siemens Romania (http://www.siemens.ro/) si blogul Siemens (Hitechpedia.ro).

Asadar, stati cu ochii pe conturile de Facebook!

Articole pe aceeasi tema...

Romania e frumoasa (42): Pestera de la Taga, casa celor mai bune branzeturi

Razvan Pascu — Mon, 07 May 2012 20:08:03 +0000

Mihai Bobocea, colaboratorul meu preferat pentru articolele despre Romania de pe blog, a vizitat recent pestera de la Taga a celor de la Napolact. Asa ca astazi a scris pentru voi cateva impresii despre acest loc in care destul de putini oameni au intrat, insa despre care multi stiu datorita reclamei TV. Enjoy!

Data trecuta, cand am scris despre aventura mea de weekend in Muntii Apuseni, v-am promis o poveste despre Pestera de la Taga, acolo unde unde doar cativa oameni priceputi de la Napolact fac cea mai buna branza din Romania. Am avut privilegiul sa „vad” cu propriul nas Pestera de la Taga (si sa gust la fata locului bunatatile facute acolo) undeva spre finele lunii martie a acestui an. Intre timp, insa, trebuie sa va spun ca de fapt calatoresc mult mai mult decat reusesc sa scriu – la fiecare sfarsit de saptamana o iau pe Furia Rosie si vedem impreuna un nou colt de natura frumoasa din Romania. Luati asta ca pe o scuza pentru perioada mai lunga intre ultimele mele contributii la blog – ii multumesc lui Razvan pentru rabdare, la fel ca si voua.

Taga este o comuna din partea de est a judetului Cluj, intr-o zona superba, deluroasa si plina de lacuri. De la Bucuresti sunt peste 450 de kilometri pana acolo, asa ca intr-o joi seara am plecat din Bucuresti catre Medias (in jud. Sibiu, pentru a mai scurta distanta). Vineri am plecat la prima ora spre Taga, prin Targu Mures, si nu mi-a fost greu sa intru imediat in atmosfera relaxanta tipica weekend-urilor petrecute alergand prin tara. Succesiunea de orase ardelenesti cu incarcatura istorica si de peisaje naturale deosebite m-a transpus rapid in aceasta stare. Iata cateva peisaje din imediata apropiere a comunei Taga:

Dar ce mi-a venit sa bat atata drum pana in inima Ardealului? Asta am uitat sa va spun: sunt un pasionat al branzeturilor maturate facute de Napolact inca de acum 6-7 ani, cand am impartit cu cativa colegi prima cutie de branza Nasal – asa ca, atunci cand doi prieteni mi-au sugerat sa dam o tura prin Cluj-Napoca (ei aveau treaba in zona, dar intre timp n-au mai putut veni), am pus imediat pe harta si Taga, alaturi de Cheile Turzii si salina de la Turda, toate in zona apropiata orasului Cluj. La branzeturile maturate facute de Napolact la Taga m-au cucerit nu doar gustul deosebit, ci si povestea procesului de fabricatie, pe care am gasit-o descrisa in interiorul cutiei de Nasal de care va spuneam mai sus. Intre timp, toata lumea a ajuns sa stie despre ele, printr-un spot care a rulat pe TV in ultima perioada:

Legenda spune ca, in vremuri de demult, cand tinutul de la Taga era stapanit de un grof puternic si bogat, cativa tarani saraci au furat cateva bucatele din casul grofului pentru a le pune pe masa copiilor, langa mamaliga. Nevrand sa fie prinsi, au ascuns branza in grota naturala dintr-un deal de la marginea satului Nasal (comuna Taga). Speriati de indrazneala lor si de razbunarea grofului, nu s-au grabit sa-si recupereze prada din pestera. Dupa o vreme, insa, unul dintre ei s-a intors in grota, sa vada ce s-a ales de casul ascuns acolo. Desi isi schimbase culoarea intr-un galbui rosiatic, branza avea acum un gust deosebit, in ciuda mirosului greu. Vestea a ajuns repede si la grof, care intai i-a pedepsit pe tarani, apoi, vazand minunea si cat de bun este casul astfel pastrat in pestera, a inceput si el sa-si tina branzeturile in grota, mandrindu-se cu ele la mesele sale pline de oaspeti. Cum sa nu te cucereasca o asemenea poveste?

De sute de ani, nu multe s-au schimbat acolo: branza se face azi tot manual, apoi este data spre desavarsire pesterii de la Taga, unde microclimatul specific (conditiile de umiditate si temperatura constante, impreuna cu bacteria cu-nume-aproape-imposibil-de-pronuntat din grota) ii schimba culoarea, gustul si mirosul si o face demna de ospetele imparatesti.

Pestera de la Taga nu este insa deschisa spre vizitare oricui, oricand. Normal, doar este, practic, parte din linia de productie al fabricii Napolact de acolo. Incercarea moarte n-are, mi-am zis, asa ca am scris, inainte de a pleca spre Cluj, celor de la Friesland Campina, detinatorii brand-ului Napolact. Le-am spus despre pasiunea mea pentru branzeturile lor (in special pentru Nasal) si pentru pesteri in general si nu mica mi-a fost mirarea cand, in doar cateva ore, am primit OK-ul pentru acces in grota, pentru a vedea la fata locului cum se face branza la Taga. Ii multumesc cu aceasta ocazie lui Mircea Badiu pentru amabilitatea si ajutorul sau.

Revenind la poveste, vineri, inca la orele diminetii, eram la poarta fabricii Napolact din Taga, unde am fost intampinat de maestrul branzar Vasile Buzan, chiar cel care apare in spotul TV de mai sus. Va vine sa credeti sau nu, maestrul Buzan lucreaza in fabrica Napolact de la Taga inca din anul 1970 – daca nici asta nu da masura desavarsirii intr-o meserie, atunci nu stiu ce poate face asta. In fabrica de branzeturi, ca si in grota naturala, e curatenie ca intr-un laborator:

Insusi maestrul Vasile Buzan mi-a aratat si explicat pe indelete procesul tehnologic si mi-a raspuns cu rabdare la intrebari, fapt pentru care m-am simtit privilegiat. Azi, doar opt oameni, asa cum aflati si din reclama, lucreaza efectiv in productie la fabrica de branza. O singura cisterna de lapte proaspat ajunge, zi de zi, la fabrica de la Taga, unde laptele este facut branza, apoi branza este presata in forme, taiata, lasata la saramura si, in final, dusa la maturat in grota.

Aici, la Taga, branza nu-i productie de serie, ci mestesug facut cu pricepere si cu accentul pus pe calitate, nu pe cantitate. Putinii oameni care au in grija fabrica pun munca si suflet in fiecare bucatica de branza. Productia nu-i nicidecum mare si poarta in continuare amprenta traditiei si a procesului artizanal. Cand intri in pestera, un miros plin, greu, dar extrem de placut, iti cuprinde narile. Acum, cand ma uit pe pozele facute acolo, aproape ca simt din nou aroma de branza lasata la maturat, care asteapta cuminte ca natura sa isi urmeze cursul: umiditatea si bacteria sa lucreze si sa faca branza nobila din simplu cas.

Atat, simplu dar sublim. Nasalul, branza mea preferata, sta la maturat cam trei saptamani in pestera. Ce Brie, ce Camembert?!? E musai sa incercati si voi Nasalul romanesc, aromat si cremos, sa vedeti cat e de bun. Eu il mananc fie ca aperitiv, fie ca desert, cu un vin rosu sec (incercati Merlot-ul din ’93 de vinoteca al Vincon Vrancea sau Merlot-ul tanar si viguros al Cramei Regale de la Macin, despre care am povestit in postarea mea despre frumusetile din Dobrogea), nuci, fructe (struguri, caise sau chiar capsuni proaspete) sau cu produse fine din carne. Pe langa Nasal, Napolact face aici, la Taga, si alte feluri de branza: Montana, Tarnava si Alpina (simpla sau afumata). Branzeturile Napolact se gasesc usor la super/hipermarketuri si merita cel putin o prima incercare.

M-am simtit excelent in vizita de la Taga, intr-o zona extrem de frumoasa a Romaniei, in ciuda drumurilor foarte (g)rele din apropiere. Restul weekend-ului mi l-am petrecut in Turda, unde am vizitat salina (merita, e cea mai frumoasa din Romania), dar m-am plimbat si cu rucsacul in spate, in Cheile Turzii (foarte spectaculoase). Am vizitat si orasul Cluj-Napoca, unde un prieten mi-a aratat, la pas, centrul, si unde am mancat doar la Camino (o alta recomandare pe care o fac cu toata increderea), acolo unde are grija de menu unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati food-bloggeri de la noi, Adi Hadean.

Data viitoare va povestesc despre cum am petrecut, in Muntii Macin si nordul Dobrogei, cel mai bun 1 Mai de cand ma stiu. La buna vedere!

Articole pe aceeasi tema...

Concurs TAROM: Valiza cu suveniruri

Razvan Pascu — Sat, 05 May 2012 21:50:10 +0000

TAROM a lansat un concurs prin intermediul caruia toti iubitorii de calatorii isi pot impartasi experientele de calatorie celor care sunt interesati de noi destinatii sau care doresc sa redescopere orasele pe care deja le-au vizitat.

Astfel, a fost lansat site-ul http://www.tarom.ro/valizacusuveniruri/ unde vizitatorii isi pot incarca poze cu suveniruri din calatorii, la care sa adauge o scurta descriere sau sa voteze pozele altor participanti.

Ce premii puteti castiga?

memory-stick-uri in forma de avion
machete de avion
mile Flying Blue
bilete de avion dus-intors cu plecare din Bucuresti catre Roma, Viena, Bruxelles, Istanbul, Londra sau Budapesta.

Concursul se desfasoara in perioada 4 mai – 4 iulie 2012.

Regulamentul concursului poate fi consultat aici.

Succes!

Articole pe aceeasi tema...

Orange iti propune sa cauti comori. Si apoi te trimite in concediu!

Razvan Pascu — Fri, 04 May 2012 21:40:00 +0000

Ca de fiecare data, Orange iti da un impuls pentru a-ti realiza visele. Asa ca lanseaza proiectul “Chase the ball”, proiect care presupune inclusiv o vanatoare de comori foarte simpatica, cu premii pe masura.

Iar pentru ca Orange sustine suporterii adevarati in pasiunea lor pentru fotbal si le ofera sansa de a ajunge la Euro 2012 eu va invit sa fiti parte din acest proiect si sa participati la vanatoarea de comori. In cadrul acestei vanatori cititorii pot castiga bilete, cazare si transport pentru doua persoane la meciul dintre Franta si Suedia din cadrul Euro 2012. Comoara este reprezentata de o minge oficiala UEFA EURO 2012™, ascunsa undeva in Bucuresti – vanatoarea de comori din Bucuresti se desfasoara luni, 7 mai 2012.

Indiciile cu ajutorul carora poate fi gasita mingea vor fi disponibile exclusiv prin intermediul aplicatiei “Orange Supporters’ Cup” – optiunea “Chase the Ball”. Aplicatia poate fi descarcata gratuit din App Store, Google Play, Nokia Ovi Store sau Windows Marketplace, acesta fiind primul pas pentru a intra in concurs.

Aplicatia functioneaza in felul urmator: in momentul in care mingea a fost ascunsa in orasul tau, vei primi o notificare si un prim indiciu (trimitere intr-o anumita locatie din oras). In fiecare loc in care ajungi trebuie sa dai check-in pentru a afla urmatorul indiciu. Pasii se repeta pana cand descoperi locul in care este ascunsa mingea. Detalii suplimentare gasiti pe www.supporterscup.orange.com

Daca v-am starnit interesul sau daca premiul pus in joc v-a starnit interesul atunci primul pas este sa cautati si descarcati aplicatia pe mobil si apoi sa intrati in concurs. Dupa ce eu am incercat deja o astfel de experienta cu Orange la cautatul de comori pentru Centrul Vechi al Bucurestiului, ceea ce pot sa va spun este ca, indiferent de rezultat, veti avea parte de o distractie pe cinste.

Articole pe aceeasi tema...

Culmea all-inclusive-ului: sunt de 4 zile in Antalya si nu m-am plictisit… :)

Razvan Pascu — Thu, 03 May 2012 22:47:53 +0000

Scriam aici ca plec in Antalya cu ideea preconceputa ca aceasta este o destinatie pentru cei care vor doar sa stea si sa se relaxeze timp de o saptamana, iar ca un tip activ ca mine va avea probleme de adaptare. Am scris primele impresii dupa 2 zile de Antalya, insa au mai trecut inca 2 zile si intru din nou la raport in fata voastra.

Intre timp, in ultimele 2 zile am vizitat orasul Antalya cu magazine, restaurante si moschei, am fost in vizita la Minicity, locul construit de primaria orasului in care se pot vedea cele mai importante monumente ale Turciei, in miniatura. Intrarea este doar 2 euro si merita o vizita daca ajungeti in zona Antalyei, mai ales daca sunteti insotiti de copii. Oricum, din ce am vazut pana acum, copiii sunt personajele cele mai rasfatate in aceasta zona, toate hotelurile intrecandu-se sa ofere cele mai bune si utile servicii pentru copii, astfel incat parintii sa aiba o vacanta placuta: de la animatori care se joaca cu copiii sau fac sport cu ei si pana la gradinite sau locuri de joaca, terenuri si lectii de tenis de camp sau piscine de dimensiuni mai mici, ori un colt cu mancare speciala pentru copii (la hotelul Calista).

Un alt moment care ne-a umplut cateva ore miercuri a fost Seara turceasca la care am participat. Spectacolul nu este cel mai stralucit, insa va poate face o idee despre viata turcilor si istoria lor, sau poate sa va ofere ocazia de a vedea alti spectatori dansand (sau mai degraba incercand sa danseze) belly-dance. Un astfel de show costa in jur de 30 de dolari, incluzand in pret transferul de la hotel, bauturile si niste gustari.

Un lucru interesant la Antalya este combinatia de munte cu mare, iar daca la mare ai ocazia sa stai mai mult timp pentru ca majoritatea hotelurilor se afla pe plaja, trebuia sa mergem si sa vizitam si muntele. Asa ca am dat o fuga pana sus pe munte, cu telecabina pana la 2365 m, mai precis cu Olympos Teleferik pana sus pe muntele Taurus. Din nou, astfel de excursii pot fi rezervate de la agentia din Turcia partenera a celei din Romania cu care ati ajuns in Antalya (in cazul meu, agentia partenera a Prestige Tours/Happy Tour este Neva Travel – una dintre cele mai mari agentii de turism incoming din Turcia) si costa in jur de 35 de dolari.

Telecabina este construita de elvetieni, iar de sus se poate vedea marea si orasul Antalya/Kemer. Tot sus este si locul in care inca mai poti vedea petice de zapada in mijlocul verii, chiar daca la baza muntelui oamenii fac baie si plaja, iar temperatura este spre 30 de grade Celsius.

Si dupa toate aceste plimbari, am plecat ieri de la hotelul Marti Myra despre care v-am scris pe scurt aici si am ajuns la cel de-al doilea hotel din acest sejur, hotelul Calista Luxury. Toata lumea mi-a spus ca acesta este unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Turcia si intre primele 10 hoteluri din lume, insa pana sa vad cu ochii mei nu credeam. Am facut multe fotografii si o sa ii aloc hotelului Calista un articol separat, insa trebuie sa spun ca acesta este probabil cel mai luxos hotel in care am fost vreodata.

Vara asta agentia de turism Happy Tour si tour-operatorul Prestige Tours au curse charter spre Antalya in fiecare saptamana, nu doar din Bucuresti, ci si din orase precum Sibiu, Cluj, Bacau si Satu Mare.

In final, va salut din Antalya unde mai stau doar cateva zile. Si va invit la un mic concurs: am cumparat 5 magneti de frigider pentru 5 dintre voi. Trebuie sa imi spuneti minim 3 excursii optionale care se pot face atunci cand va aflati in vacanta all-inclusive in Antalya. Pentru inspiratie va puteti uita pe acest catalog de vacante Prestige Tours. Primii 5 dintre voi care imi lasa un comentariu aici cu raspunsul corect castiga cate un magnet de frigider din Antalya. Succes!