Dupa 3 nopti de cazare in Riga am luat autocarul spre Tallinn. Patru ore, 17 euro calatoria cu firma Eurolines. Am avut chiar si net pe autocar, o surpriza. Tranzitarea Letoniei si Estoniei inseamna un drum pe 2 benzi printr-o nesfarsita padure. Verde cat vezi cu ochii. Absolut splendid. Sunt doua tari perfect plate si perfect verzi. In afara capitalei, Estonia mi se pare o tara minimalista, paradisiaca, cu arhitectura cocheta a caselor, verde, foarte curata si foarte pustie. Este practic o padure unde oamenii au asezat la cativa zeci de kilometri orase micute. In rest padure peste tot.

Am ajuns in autogara din Tallinn si m-a intampinat un peisaj anost de oras comunist, cu blocuri ca la noi, oameni taciturni si fete abatute, o prima impresie nu tocmai incantatoare.

Cu cat am inaintat 2-3 km pe jos prin ploaie spre centru, locurile deveneau din ce in ce mai moderne, mai “occidentale”, dar in continuare un peisaj citadin anost, pe care nu ai fi dat doi bani ca turist.

M-am si gandit: “Bai centrul lor vechi trebuie sa fie ceva absolut magnific sa compenseze, sa echilibreze impresia lasata de restul orasului. De unde o faima atat de mare a Tallinnului?”

Ne-am cazat in conditii foarte decente la un pret foarte bun (30 euro camera) la Reval Hotel si ospitalitatea mi s-a parut de mare clasa. Am purces la explorarea centrului vechi.

Centrul Vechi din Tallin

Partea buna: da, e unul dintre cele mai atractive, colorate, fotogenice, pitoresti locuri pe care le-am vazut in toata Europa. Probabil ca joaca la capitolul fotogenie in aceeasi liga cu Praga sau Florenta, comparand doar frumusetea pozelor. Pentru cei care iubiti Praga, probabil ca Tallinnul o sa va dea pe spate. Am auzit o vorba despre Centrul Vechi din Tallinn care i se potriveste la perfectie, ca o manusa: “E un loc unde prima data au desenat vederea turistica perfecta si pe urma s-au apucat sa construiasca orasul”. Chiar iti vine sa apesi pe butonul de la aparatul foto la fiecare colt de strada din centrul vechi, e un loc vizual-estetic perfect.

Tallinnul e ca un Disneyland medieval pentru adultii care vor din cand in cand in cand sa copilareasca printr-un peisaj din asta de ulite frumos colorate.

Partea proasta: e un loc foarte comercial, un papusel turistic perfect. Daca vremea e frumoasa, fiti pregatiti sa impartiti acelasi spatiu vital cu grupuri intregi de turisti din aia cu ghid, 50 de grupuri de 50 de oameni cu naframa in varf de bat. Fie ca debarca din vasele de croaziera, fie de prin hotelurile din afara Disneylandului, mi s-a parut un circ turistic mult prea mare pentru un spatiu atat de mic. Credeti-ma: centrul vechi din Tallinn e compact, il vezi de doua ori pe tot intr-o zi.

Recomandarea mea e sa il vedeti pe o vreme mai putin prietenoasa sau dupa ora 7 seara (soarele apune la 10 jumatate seara in mai) cand ulitele sunt goale si senzatia e mai placuta. Noi am avut parte de ambele situatii.

Chiar si infrastructura turistica (magazine de suveniruri trase la indigo din 10 in 10 metri, aceleasi tipuri de terase) e de asa natura incat sa nu ti se mai para oras autentic, ci un fel de parc de distractie facut din cladiri medievale. Mi se pare ca totul e facut pentru turisti, iar localnicii sunt in afara lui. Chiar daca cladirile sunt autentice, senzatia de Disneyland fals e si ea la fel de autentica.

Tallinnul in totalitatea lui are o personalitate schizoida: un Centrul Vechi “de poveste” aruncat cu lopata in centrul unui oras semi-modern anost pe care nu ai da doi bani.

Urmeaza pozele. Sunt sigur ca 90% vor spune ca Tallinnul e un oras mai frumos decat Riga. Eu prefer Riga pentru ca si-a pastrat mai mult integritatea si autenticitatea de oras.

Mai sunt sigur si ca pozele vor genera reactia “Moama ce dragut, ce misto, trebuie sa ajung si eu acolo”. Eu va rog sa nu judecati un loc doar dupa poze, ci si dupa ce am scris mai sus.

(partea a-5-a marti, 3 august 2010 – despre Vilnius, Lituania)

Ce mi-a placut foarte mult in Riga e ca si-a pastrat integritatea si naturaletea ca oras, aerul maiestuos, nu s-a transformat intr-un circ turistic la dispozitia strainului cum am simtit in Tallinn. Exista toata infrastructura turistica si in centrul vechi din Riga (hotel, restaurant, cafenea), dar totul e facut cu masura si fara sa incerce sa devina catelus turistic ca Tallinnul unde vei gasi un numar mai mare de magazine de suveniruri si restaurante decat localnici.

Am simtit o senzatie de rafinament absolut in Riga ca la ore de amurg sa ne plimbam singuri pe ulitele pustii din centrul lor vechi, printr-un loc atat de frumos si nu ne venea sa credem ca in acelasi loc nu se gasesc sute de turisti. De asta eu consider Riga un loc frumos si subevaluat din Europa unde hoardele de turisti nu au aparut inca.

In trei zile in "Parisul Nordului" vedeti tot ce e important, zaboviti asupra locurilor, o luati la pas parunt si cu multe stopuri, ceea ce n-as putea sa va garantez la un oras ca Paris.

Ati putea chiar folosi o zi pentru o plimbare in afara Rigai, la Jurmala, un fel de "Riviera ex-sovietica" unde marii bolsevici Stalin si compania isi petreceau vacantele. Drumul dureaza cam 45 de minute si nu e nicio diferenta intre trenurile lor si prafuitele noastre vagoane CFR.

Jurmala arata ca un litoral de tara ex-comunista, dar plaja e foarte curata, fara gunoaie si nispul mai fin ca la Mamaia. In rest Marea Baltica e la fel de neagra ca si Marea Neagra (observatie profunda). Apa probabil ca era foarte rece, eu unul nu m-as fi incumetat sa intru in ea.

Am ramas si eu foarte placut surprins de casele de lemn de langa plaja. Foarte dragute si pitoresti si vechi de o suta de ani si cu sutele de-a lungul coastei letone. Le-am revazut si in Estonia in afara centrului vechi, poate ca sunt un stil al locului, nu stiu. Oricum mi-au lasat o impresie placuta.

O casuta…

… si inca o casuta …

… si inca o casuta

(partea a-III-a marti, 27 iulie 2010 – despre Tallinn, Estonia)

De anul acesta TAROM-ul zboara la Riga. Uneori puteti prinde promotii excelente pentru aceasta destinatie (125 de euro dus-intors) si in doua ore sunteti la Riga. Despre Riga pot sa va zic ca e un oras splendid, imperial, cu o arhitectura deosebita. Sa nu regretati nicio secunda daca ati ales acest oras ca destinatie pentru vacanta, merita din plin. Parca nu au nicio casa urata in centrul lor vechi care e mai mare decat al nostru din Bucuresti si in care exista un interes real pentru pastrarea si restaurarea cladirilor de patrimoniu. Eu zic ca isi merita din plin sintagme ca “Parisul Nordului” sau al treilea oras ca valoare din ex-URSS. E un centru vechi maiestuos si curat si vezi ceva deosebit la fiecare colt de ulita.

De exemplu “Casa capetelor negre” (in vechime “capetele negre” erau breasla negustorilor medievali necasatoriti) – complet reconstruita dupa planul original de la 1300, desi a fost daramata de sovietici.

Au biserici si catedrale care rivalizeaza ca frumusete si somptuozitate oricand cu cele din vestul Europei. Din cupola unei astfel de biserici puteti avea o panorama splendida asupra centrului lor vechi:

Riga mai are supranumele de “capitala mondiala Art Nouveau”. Art Nouveau (sau Jugendstil, denumirea in germana) e un curent artistic, arhitectural, dezvoltat in toata Europa pe la sfarsitul secolului 19-inceputul secolului 20, ce si-a pus amprenta asupra mai multor orase mari. Aveti ocazia sa vedeti cladiri Art Nouveau in Viena, in Paris, in Barcelona (Gaudi e cel mai celebru si e doar varful unei pleiade de arhitecti catalani ce au proiectat cladiri in acest stil), in Budapesta, chiar si in Bucuresti (pasajul Vilacrosse, “Valea Regilor” cu cafenele si narghilele e Art Nouveau).

Ei bine, asa cum Barcelona il are pe Gaudi, arhitectul sef al Rigai este Mikhail Eisenstein (tatal celebrului cineast rus Sergei Eisenstein, autorul capodoperei cinematografice timpurii Crucisatorul Potemkin). Eisenstein este pentru Riga ce este Gaudi pentru Barcelona.

Eu pretind ca operele lui Mikhail Eisenstein stau pe aceeasi treapta de frumusete cu casele lui Gaudi, dar nu o sa vezi atatia turisti in jurul lor ca in Barcelona. Diferenta o face doar marketingul cultural urias din spatele lui Gaudi, in niciun caz valoarea arhitecturala a caselor. Multe din cladirile Art Nouveau din Riga stau pe aceeasi treapta de frumusete cu cele din Barcelona. Si pentru ca nu vorbesc niciodata fara dovezi, iata cum imi argumentez afirmatiile.

Mikhail Eisenstein, Riga:

Antonio Gaudi, Barcelona:

Eisenstein, Riga:

Gaudi, Barcelona:

Eisenstein, Riga:

Gaudi, Barcelona:

Riga:

Barcelona:

Riga:

Barcelona:

Cred ca s-a inteles ideea.

Sunt peste 800 de cladiri monumentale in stil Art Nouveau in Riga, cele mai multe la un loc din intreaga lume, de unde renumele Rigai de “capitala mondiala Art Nouveau”. Daca va place arhitectura si admirati arhitectura unui oras ca Viena, in Riga aveti o Viena mult mai compacta si cu cladiri cel putin la fel de frumoase.

(partea a-IV-a, miercuri 21 iulie 2010)

Beijing – orasul Extremelor

Xi’an – orasul soldatilor de teracota

Shanghai – zgarie nori si sate pescaresti

Hong Kong – 30% China si 70% Londra

Macao – Portugalia din Asia

Impresii despre comunismul din China lui 2010

Comunismul din China moderna vs China traditionala

Urmele comunismului in Shanghai

Singurul sfat pe care vi-l dau in ceea ce priveste planificarea ar fi ca sa incercati sa cuprindeti toate cele trei capitale baltice in aceeasi calatorie, dintr-o bucata. Trei nopti in fiecare oras sunt de ajuns. In plus distantele dintre ele nu sunt foarte mari, in patru ore cu autocarul ajungi de la Riga la Tallinn sau de la Riga la Vilnius. Atractiile fiecarui oras sunt diverse si asa puteti face comparatiile necesare, sa vedeti atat diferentele, cat si asemanarile dintre orase.

De exemplu am ramas surprins sa ma plimb prin parc in Riga si sa ajung la un pod unde am vazut zeci de lacate agatate, inscriptionate cu nume de cupluri de indragostiti.

Am ramas si mai surprins sa ajung cateva zile mai tarziu in Vilnius si sa vad alte poduri si aceeasi imagine: iubirea inchisa intr-un lacat si agatata de un pod peste o apa. N-as putea sa stiu daca acest obicei e specific balticelor (Razvan zice ca a vazut ceva asemanator in Napoli), dar pentru mine e prima data cand vad asta in tarile din Europa prin care am calatorit.

Alt exemplu:
In centrul vechi din Riga, printre cele mai frumoase cladiri de patrimoniu e un ansamblu de trei case vechi de negustori de pe la anul 1600 (!). Impreuna li se zice “Cei trei frati”.

Trei zile mai tarziu in Tallinn am vazut un ansamblu asemanator, tot trei case vechi de negustori din secolul 16, echivalentul celor din Riga, de data asta cunoscute sub numele de “Cele trei surori”.

Sunt si alte asemanari si legaturi pe care le puteti descoperi in timp ce va plimbati prin capitalele baltice.

(partea a-III-a marti, 20 iulie 2010 – despre Riga, Letonia)

Sunt sigur ca mare parte dintre voi a ajuns macar o data intr-un mare oras vest-european. O saptamana sau doar un weekend prelungit in Paris, Roma, Londra, Barcelona, etc. Poate cativa dintre voi le-au vazut pe toate din lista de mai sus dar si altele la fel de grandioase. Poate ca toti ati trecut prin pregatirea amanuntita a unei astfel de calatorii. V-ati documentat, ati facut planul de bataie, ati facut o lista de obiective, ati organizat obiectivele pe zile. Problema care apare constant la vizitarea unor astfel de orase monumentale este cum sa indesi cat mai multe locuri monumentale intr-un timp limitat, scurt:

• Vaticanul, Colosseumul, doua fantani, trei piete si patru muzee in patru zile.

• Turnul Eiffel, Louvre-ul, Orsay, Versailles, Champs d’Elysee, doua catedrale, Moulin Rouge, Disneyland si o zi de shopping intr-o saptamana.

• British Museum, Big Ben, Westminster Abbey, National Gallery, stadionul lui Chelsea si puburi in trei zile.

Tallinn, capitala Estoniei

In lupta contra-cronometru pentru bifarea listei cu care ai plecat de acasa uiti sa mai patrunzi in atmosfera fireasca a unui loc. Nu ai timp sa respiri. Nu ai timp sa observi si sa faci ce fac oamenii obisnuiti din acea mare capitala, sa stai la o cafea de vorba cu ei.  Nu te lasa inima sa pierzi timpul si sa arunci pur si simplu lista la gunoi. Doar pentru respectivele obiective ai facut tot efortul sa ajungi acolo. O cafea si o bere ai si acasa.

Dar ce ai spune daca ti-as zice ca exista in Europa alte capitale in care poti vedea lucruri foarte frumoase intr-un ritm mult mai lent si fara lista de achizitii facuta de acasa? Plus ca ai timp din belsug sa huzuresti la o terasa, un restaurant, intr-un parc sau pe malul unui rau, fara sa simti ca esti in criza de timp. Iar unele dintre ele (nu toate) si-au pastrat un aer intim, autentic, provincial, neatins de miile de turisti prezenti la Vatican sau Turnul Eiffel.

Locuri in care localnicii sunt inca mai multi decat turistii, iar romanii sunt putini.

Aceste trei capitale apartin tarilor baltice: Letonia, Estonia, Lituania. Trei tari mici, a caror suprafata adunata e mai mica decat Romania. Populatia lor adunata inseamna cam o treime din populatia Romaniei, fiind printre cele mai subpopulate tari ale Europei.

Riga, capitala Letoniei

Trei tari tampon la confluenta altor puteri mult mai mari decat ele (Rusia si tarile scandinave), puteri ce si-au lasat amprenta asupra destinului balticelor.

Trei tari cu clima aspra si cu un relief perfect plat, acoperite de atat de multa padure, incat daca s-ar imparti numarul de hectare de padure la numarul de locuitori, fiecare cetatean baltic ar fi un mic latifundiar.

Trei tari – ultimele crestinate din Europa, ce au si azi sarbatori populare pagane in care oameni in toata firea merg in picioarele goale prin foc.

Vilnius, capitala Lituaniei

Trei tari dorite de nemti de-a lungul istoriei si luate cu japca de Stalin pentru o jumatate de secol cand pactul impartirii Europei in doua a fost semnat.

In fine, trei tari cu trei capitale rafinate, elegante, toate inscrise in patrimoniul mondial UNESCO din motive diferite.

Trei capitale care au fost de curand sau vor fi in curand “Capitale europene ale culturii” (Vilnius in 2009, Tallinn in 2011, Riga in 2014).

(partea a-II-a, miercuri 14 iulie 2010)

Ceea ce mi s-a parut extrem de interesant este protectia sociala de care au parte pensionarii in Transnistria, acesta fiind unul dintre motivele care ii fac pe multi moldoveni sa ceara cetatenie transnistreana (renuntand la cetatenia moldoveneasca). Gazul metan este gratuit de la rusi ceea ce face ca utilitatile sa coste foarte putin (maxim 30 de euro/luna) pentru orice cetatean transnistrean (totul, inclusiv intretinerea, cablul, curentul si restul utilitatilor). Tot rusii ofera echivalentul a 20 de dolari in plus la pensie, fiecarui pensionar. Varsta de pensionare este de 55 de ani, iar pensia medie este in jur de 100 de euro, adica mai mare decat salariul mediu care este in jur de 100 de dolari.

Cei care ies la pensie pot continua sa munceasca si beneficiaza de transport gratuit pe orice mijloc de transport din intreaga tara, platesc doar 25% din pretul utilitatilor (care si asa erau ieftine), au impozite gratuite si 20% reducere cu talonul de pensie la orice supermarket Sheriff (despre care va spuneam in episodul 1), la orice produs, in fiecare zi de luni pana vineri pana la ora 17:00.

In concluzie, Transnistria ofera o pensie mai mare, varsta de pensionare mai mica si numeroase alte beneficii, ceea ce a determinat chiar si un oficial moldovean sa declare ca “Transnistria cumpara cetateni moldoveni”.

In general preturile sunt mai mici in Transnistria decat in Moldova si in special tigarile si bautura au preturi mai bune decat la Chisinau. Produsele pentru care sunt renumiti transnistrenii sunt cognacul Tiraspol, laptele condensat si pelimenii (paste umplute cu carne sau branza).

Cetatenii din Republica Moldova sunt mult mai liberi decat cetatenii din Transnistria, insa acestia se uita uneori cu ciuda catre transnistreni care se pare ca de cativa ani o duc mai bine in Transnistria decat in Moldova. De asemenea, moldovenii vad in Romania o speranta catre o viata mai buna; tocmai de aceea exista in acest moment depuse 1 milion de cereri de cetatenie romana printre moldoveni (daca romanii vor sa emigreze in vest, moldovenii vor sa emigreze in Romania). De fapt, desi este foarte trist, majoritatea isi doresc doar pasaportul romanesc care le da posibilitatea de a circula liberi prin UE si prin lume. Ceea ce acum multi ani faceau romanii cu tarile din vest, acum fac moldovenii cu Romania, nu de putine ori fiind gasiti oameni care vor sa intre in Romania pe sub tren sau prin diferite alte metode ilegale.

Cam aceasta a fost in mare calatoria mea in Transnistria. A fost o experienta interesanta, care merita incercata fara frica. Este bine, insa, sa aveti pe cineva de-al locului care sa va insoteasca si care sa va explice si povesteasca despre viata adevarata de acolo.

Inghetata la pachet (ca de unt) in Transnistria

Ca sa intelegem mai bine problema transnistreana trebuie sa scriu cateva date despre izbucnirea conflictului intre Moldova si Transnistria:

La 27 august 1991 Parlamentul Republicii Moldova voteaza independenta de stat a Republicii Moldova, stat nou ce s-a format ca urmare a destramarii URSS. In primavara anului 1992, separatisti din Transnistria (se crede ca influentati de rusii care doresc sa nu piarda controlul zonei) care doresc ca zona sa nu faca parte din Republica Moldova ci sa se constituie intr-o tara independenta, se grupeaza si incep represaliile la adresa moldovenilor. La 2 martie 1992 Republica Moldova devine membru ONU. In noaptea de 1 spre 2 martie, efective ale Garzii transnistrene si unitati de cazaci ataca postul de politie din Dubasari – ultimul care, in Transnistria, era inca sub controlul Chisinaului. Acest incident marcheaza inceputul razboiului dintre “republica nistreana” si Republica Moldova. Este un razboi in care Moldova intra practic fara a avea armata (armata nationala se infiinteaza abia in mai 1992) si este probabil, singurul razboi din lume in care o tara, atacata de forte armate redutabile, se apara folosind in principal efective ale politiei. In 28 martie 1992 este instaurata starea exceptionala in toata Moldova iar pe 29 martie 1992 guvernul Moldovei da minoritatii rusesti din Transnistria doua zile sa-si depuna armele, dupa care guvernul ameninta sa inceapa actiunile ofensive asupra rebelilor. In 1 aprilie 1992 Moldova trimite grupuri de politisti din Ministerul de Interne in orasul Bender. Atacul este prima actiune de razboi oficiala intre Moldova si separatistii din Transnistria, insa Rusia promite sa apere rusii din tarile vecine, la nevoie cu forta. Pe 5 aprilie 1992 vicepresedintele rus Aleksandr Rutskoi cere independenta regiunii din Transnistria iar pe 21 iunie 1992 presedintele rus Boris Eltin ameninta cu intervenire militara daca luptele nu inceteaza. Pe 22 iunie 1992 Moldova se declara in razboi cu Rusia si concentreaza noi trupe imprejurul orasului Bender pregatindu-se sa ia orasul din nou in posesia sa. Razboiul a durat circa 6 luni, din martie, pana in octombrie, cand Rusia, Ucraina si Romania, sub cupola OSCE au constituit echipe de experti pentru solutionarea conflictului. Trupe de pastrare a pacii, formate din soldati rusi, ucraineni si moldoveni, s-au instalat la granita cu Transnistria pentru a impiedica fortele combatante sa se ciocneasca in teren. Situatia este si in ziua de astazi tensionata, mai ales cu noul presedinte moldovean pro-european.

Limbile oficiale din Transnistria sunt rusa, moldoveneasca si ucrainiana si se fac eforturi uriase pentru ca limba rusa sa devina singura limba oficiala si limba vorbita de toata lumea. Rusii investesc enorm in facultati care predau in limba rusa si elibereaza in final diplome recunoscute in Rusia (inclusiv Universitatea din Moscova are filiala aici). De altfel, rusii investesc foarte mult in cultura in Transnistria, renovand teatre sau cinematografe dupa ultimele tendinte in materie de tehnologie.

Cetatenii transnistreni au cel putin 2 pasapoarte (cel transnistrean pe care nu il recunoaste nimeni si cel moldovean, cu care pot aplica pentru vize in Romania sau alte state ale UE). Acestia au si posibilitatea de aplica pentru un pasaport rusesc, insa pentru a obtine cetatenia rusa trebuie sa renunti la oricare alta cetatenie. De exemplu, amica mea care m-a plimbat toata ziua prin cele mai importante locuri din Tiraspol si Bender are cele 2 pasapoarte de mai sus, dar si cetatenie romana, asadar are 3 pasapoarte, iar daca vrea sa obtina cetatenie rusa trebuie sa renunte la toate 3. Peste tot scrie in limba rusa, numele strazilor sunt in rusa si lumea inclusiv in supermarket vorbeste in limba rusa, chiar daca stie limba romana.

Presedintele tarii este Igor Smirnov si se afla putere inca din 1991, fiind ales o data la 4 ani prin alegeri “libere si democrate” cu cate (atentie!!) 90% din voturi. Smirnov conduce tara precum un dictator, in 2003 presedintele ordonand inchiderea comunicatiilor si granitelor pentru 3 saptamani, izoland astfel complet Transnistria de restul lumii.

Orasele sunt impanzite de panouri publicitare cu chipul lui Smirnov impreuna cu alti lideri la fel de “democrati” precum Serghei Bagapş, presedintele Abhaziei si Eduard Kokoitî, presedintele Osetiei de Sud, panouri pe care scrie mare cu litere chirilice: “Impreuna cu Rusia pentru un viitor mai bun”.

Presedintii Abhaziei, Osetiei de Sud si Transnistriei

Tiraspol, capitala Transnistriei, a fost fondat in 1792 si este al doilea oras ca marime din Republica Moldova, dupa Chisinau. Nu sunt foarte multe de vazut pe aici, insa iti sar in ochi 2 lucruri: tancurile transformate in monumente (pe care le vezi pe strazile importante) si statuile cu Lenin. Prin oras, taxiurile au pret unic – 20 de ruble. Cel de-al doilea oras pe care l-am vizitat in Transnistria, Bender, este fostul oras Tighina si singurul oras din Transnistria care se afla de partea vestica a Nistrului. Centrul orasului este verde, cu multe parcuri iar orasul este cunoscut in special pentru cetatea construita in secolul XVI de Stefan cel Mare. Acum cetatea nu poate fi vizitata pentru ca in interiorul cetatii se afla o unitate militara, insa am reusit sa ii dau un ocol cetatii care pare ca se afla in renovare.

Cetatea din Bender – Transnistria

Bender (Tighina) a trecut pe rand de pe mainile moldovenilor, pe mana turcilor in 1538 si apoi in mana rusilor in 1812, asa cum a ramas si acum de facto. In Bender a fost construit acum cativa ani un cimitir al eroilor razboiului, unde si statul roman a contribuit cu bani, insa cimitirul acesta este un bun exemplu al modului in care sunt tratati romanii aici, si in general orice alta natie care este altceva decat natia rusa. Cimitirul are cea mai mare parte construita pentru soldatii rusi, cu cruci de marmura neagra care arata impecabil, iar intr-o parte mica a lui se afla crucile unor evrei si ale romanilor intr-o zona de maxim 20-30 de mp.

Cimitirul Eroilor de razboi (inclusiv romani) din Bender

Datorita amicei mele din Transnistria, care a mers toata ziua alaturi de noi, am reusit sa ne descurcam mai usor cu transportul, in supermarket sau pe strada si am reusit sa obtin multe informatii despre viata de zi cu zi a oamenilor de aici, informatii pe care nu le gasesti in niciun ghid turistic. Armata este obligatorie pentru orice barbat din aceasta tara iar cei intre 16-23 de ani se inroleaza intr-un soi de KGB al zilelor noastre. Toata lumea are o bucata de pamant in Transnistria, iar daca stai la bloc iti poti cumpara o bucata de pamant la marginea orasului ca sa fii “gospodar”, preturile fiind in jur de 100 de euro pentru 500 mp de teren agricol. Strainii nu pot cumpara terenuri in aceasta tara decat daca obtin cetatenie transnistreana, pentru care trebuie sa renunte la orice alta cetatenie, iar daca ai o ruda care a decedat in Transnistria si esti indreptatit sa intri in posesia mostenirii trebuie sa iti iei cetatenie transnistreana intr-un timp foarte scurt; in caz contrar mostenirea intra in posesia statului.

Un peisaj comun in Tiraspol, Transnistria

(continuarea luni, 5 iulie; a-III-a si ultima parte)

Transnistria ocupa o fasie de pamant din Republica Moldova pe partea estica a raului Nistru si are capitala la Tiraspol, iar populatie vorbeste in majoritate limba rusa, desi stiu si limba romana. Pentru romani, aceasta zona a devenit cunoscuta in anii ’90, odata cu arestarea si intemnitarea lui Ilie Ilascu. Ziarele de la Chisinau scriu (inclusiv acum o luna, cand am fost eu) despre teroarea de la Tiraspol si despre ororile la care sunt supusi cei care indraznesc sa gandeasca altfel decat sistemul sau cei care se intampla sa cunoasca mai multe limbi straine (majoritatea sunt acuzati de spionaj).

Am ajuns in Transnistria acum o luna cu un microbuz din Chisinau (impresii de calatorie din Chisinau - aici). M-am gandit foarte mult daca sa merg sau nu, mai ales ca citisem pe internet doar povesti de speriat despre turisti care au intrat si nu au mai fost lasati sa iasa din tara, despre jurnalisti care au primit viza pentru doar 3 ore, despre traficul de armament care se desfasoara nestingherit in Tighina si in toata Transnistria sau despre miliardele de dolari ale fiului presedintelui, care baga in sperieti pe orice cetatean.

De asemenea, mai toti scriau ca au avut probleme la vama, mai ales la iesirea din tara, cand li s-au cerut explicatii pentru infractiuni inventate. In 2006 o bomba a explodat intr-un autobuz din Tiraspol, ucigand 8 persoane si racind si mai mult relatiile cu Republica Moldova, care a fost acuzata de catre transnistreni ca ii provoaca (insa moldovenii au raspuns mereu ca probabil vreun traficant de armament si-a scapat de sub control “marfa” din dotare). M-am temut mai ales pentru ca eram cu logodnica mea, asa cum merg in orice calatorie, si nu stiam care este comportamentul vamesilor dintr-o tara care nu are reguli si care nu are relatii cu nici un alt stat.

In fine…am trecut peste teama si am plecat la drum, mai ales ca in acea zi se afla acasa, in orasul Bender, o prietena care s-a mutat definitiv in Bucuresti si care m-a tot impulsionat sa merg, spunandu-mi ca nu am de ce sa imi fac griji si sa nu cred tot ce apare pe internet sau la televizor despre Transnistria. Am lasat totusi masina in Chisinau pentru ca nu am vrut sa atrag in nici un fel atentia vamesilor.

In microbuzul Chisinau-Tiraspol (in vama Transnistriei)

Microbuzul l-am luat din autogara centrala din Chisinau si a costat 24 de lei moldovenesti (aproximativ 7 RON) pana in Bender (fostul oras Tighina). Am facut cam o ora si jumatate, din care vreo 45 de minute le-am pierdut la vama. Eram singurii romani din microbuz, toata lumea vorbea ruseste si tinand cont ca masinile plecau la fiecare 15 minute pe ruta Chisinau-Bender-Tiraspol, am cerut inca din autogara ca soferul sa stie limba romana. Am completat cateva formulare asa cum faci oriunde in afara UE si le-am depus in vama, dupa ce a intervenit soferul nostru la doamna vames, plictisit sa astepte toata lumea din microbuz dupa noi. Ne-a pus o stampila pe acele biletele si ne-au dat viza pentru Transnistria pentru 10 ore, pana la 8 seara. Bun si asa…oricum nu aveam de gand sa stam mai mult.

Viza de 10 ore pentru Transnistria

(am intrat in tara la 10:45 si trebuia sa iesim pana la 20:45)

Economia Transnistriei este foarte slaba desi 40% din industria Republicii Moldova se afla in Tiraspol. Inflatia creste continuu iar rubla transnistreana nu are nici o valoare in afara tarii. Pentru a putea cumpara ceva aici, trebuie sa schimbi banii (se pot schimba euro, dolari si lei moldovenesti) in ruble transnistrene, la un curs care nimeni nu stie cum se calculeaza (1 leu moldovenesc = 0,78 ruble transnistrene). Se zvoneste ca sunt cativa oameni foarte bogati in aceasta tara, printre care si fiul presedintelui Igor Smirnov care ar detine toate magazinele, benzinariile, televiziunea, radioul si multe altele.

Ruble transnistrene (nerecunoscute de nici un stat)

Trebuie mentionat ca in Transnistria nu exista investitori straini iar compania de telefonie mobila si fixa, precum si toate bancile sunt ale statului. Exista un lant de supermarketuri si benzinarii cu numele Sheriff, iar majoritatea produselor din supermarketuri sunt branduite Sheriff. Televiziunea si radioul se numesc la fel si apartin aceluiasi proprietar, la fel si hoteluri de lux, fabrici de paine, magazine de lichior si dealeri auto – totul Sheriff. Pana si stadionul, nou construit la Tiraspol, se numeste Sheriff si a fost construit prin donatie din partea rusilor.

Totul este Sheriff (aici unul din supermarket-uri)

Toate casele de schimb valutar sunt ale statului asa ca nu are nici un rost sa cauti prea mult cel mai bun curs, intrucat peste tot este la fel. Un apartament de 2 camere intr-o zona bunicica a capitalei Tiraspol costa aproximativ 20.000 de euro, iar chiria este in jur de 50 de euro pe luna, in timp ce pretul unui aparmanent nou este in jur de 250 euro/mp. Ca si la noi, majoritatea oamenilor sunt proprietari iar cei care stau cu chirie sunt in general studentii care vin la studii in Tiraspol din toata Transnistria.

Peisajul nu difera cu nimic cu alte orase din Republica Moldova, iar oamenii vorbesc peste tot limba rusa. Rusii au un depozit de armament in cetatea din Bender (Tighina) si se spune ca majoritatea banilor celor foarte bogati din zona provin din traficul de armament si traficul de persoane. Insa nici o tara nu isi permite sa intervina stiind ca Transnistria se afla sub protectia Rusiei si nimeni nu vrea sa se certe cu Rusia, mai ales dupa ce au patit in 2008 georgienii cand au intrat in Osetia de Sud. Rusia isi poate oricand argumenta pozitia de sustinator al transnistrenilor prin faptul ca armata rusa se afla cantonata in zona inca din 1956, desi exista numeroase voci care sustin ca armata rusa din Transnistria furnizeaza spioni pentru Ucraina. De altfel, chiar de curand in luna iunie, cancelarul german Angela Merkel a cerut Rusiei sa isi retraga armata din Transnistria, in schimbul promovarii ideii de securitate europeana.

(continuarea in episodul II – vineri, 2 iulie)

Daca vrei sa ramai cu ceva amintiri pentru acasa poti sa intri la Magazinul Bucuria din centru unde vei gasi o gramada de dulciuri facute de cea mai celebra fabrica de dulciuri din Moldova. Aici poti cumpara dulciuri de toate felurile (ciocolate, bomboane, bomboane umplute, biscuiti, etc.) la suta de grame sau gata ambalate la preturi foarte bune. Tot pe acelasi bulevard gasiti si magazinul Cramei Cricova, una dintre cele mai mari crame din Europa, care se gaseste langa Chisinau. Apropo de cramele de la Cricova: am vrut sa vizitez si aceste crame care se intind pe 120 km si care au galerii subterane prin care se circula cu masini, insa este obligatoriu sa ai rezervare facuta cu cateva zile in avans intrucat sunt multe grupuri organizate care ajung aici (pentru rezervari sunati la +373.22.44.12.04). Trebuie sa tineti cont insa ca la Crame nu exista si magazin de desfacere, astfel ca daca vreti sa va intoarceti acasa cu celebrele sampanii, vinuri spumante sau vinuri rosii si albe de la Cricova, trebuie sa le cumparati de la magazinul din Chisinau.

Am mancat la cateva restaurante de genul “impinge-tava” din centrul orasului unde mancarea este ieftina si buna. Mancarea seamana foarte mult cu cea romaneasca si este la fel de gustoasa precum cea din zona Bucovinei. Am mancat o gramada de salate, bureti, budinca de cartofi, sarmalute in foi de vita dar si inghetata la pachet precum cel de unt (asa cum aveam si noi acum multi ani) sau sucuri naturale din portocale si grefe, facute in fata noastra. Preturile sunt mai mici decat la noi, inclusiv la benzina, motorina si GPL, iar cei fumatori s-ar putea sa nu vrea sa mai plece de acolo pentru ca, spre exemplu, un pachet de L&M costa echivalentul a 2,5 RON iar un pachet de Marlboro costa echivalentul a 5 RON asa ca este de inteles riscul asumat de multi pentru a intra cu tigari moldovenesti in Romania, desi este interzis sa aduci mai mult de 2 pachete de tigari.

Pentru ca timpul nu mi-a permis, nu am ajuns si in zona orasului Orhei (la 50 km de Chisinau), unde se afla un complex de manastiri sapate in stanca si o cetate de pe vremea lui Stefan cel Mare. In plus, centrul istoric al orasului este descris foarte frumos de catre turisti. Voua insa va recomand sa va rezervati macar o jumatate de zi si pentru acest oras.

Ca si recomandare ar fi sa evitati sa ajungeti in Chisinau in luna mai intruct orasul este plin de plopi, iar pentru cei alergici s-ar putea sa fie horror. Fiind foarte multa verdeata, sunt si multe musculite iar senzatia este destul de neplacuta. In plus, ar trebui ferita zona pietei centrale pentru ca oamenii sunt destul de dubiosi pe acolo, iar eu am fost martorul unei incaierari intre un politist si un “ceafa-lata“. In final, politistul a chemat intariri si l-au luat pe sus pe smecherul de Chisinau (am filmat si fotografiat scena aceasta). Daca vrei sa ajungi in Transnistria (tara recunoscuta doar de catre Rusia), nu ai alta varianta decat Piata Centrala din Chisinau, pentru microbuze spre Tiraspol (eu am lasat masina in Chisinau pentru ca nu am vrut sa ies cu nimic in evidenta).

Insa impresii de calatorie despre Transnistria cu cele 2 orase pe care le-am vizitat: Bender (fostul Tighina) si Tiraspol, capitala acestei “tari-fantoma” – intr-un articol viitor.