Am incredere in Alteta Sa! Am incredere intr`o Romanie mai buna, schimbata impreuna cu Alteta Sa.
Speranta noastra este Principele Radu! Doresc din tot sufletul sa revina asupra hotararii de a nu mai candida la functia de conducator al Romaniei. Am putea face ceva pentru al determina sa revina asupra acestei hotarari??
I-mi pierd orice speranta ca vom mai trai un pic mai bine indiferent cine castiga alegerile. Singura speranta era Alteta Sa Radu.

Aveti aici un mic cadou, pentru reflexie!

L-am gasit intr-un mesaj apartinand Principelui, pe blog.

*
# Am visat ca am avut un dialog cu Dumnezeu.

“ – Ai vrea sa ma întrebi unele lucruri?”, m-a întrebat Dumnezeu.
“ – Daca ai timp, Doamne”, i-am raspuns.

Dumnezeu a zambit:

“ – Timpul meu e nesfarsit; ce întrebari ai in gand pentru mine?”
“ – Ce te mira cel mai mult, în privinta oamenilor?”

Dumnezeu raspunse:

“ – Faptul ca se plictisesc în copilarie, se grabesc sa devina mari, si apoi tanjesc sa fie copii din nou.”
“ – Ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani… si apoi îsi pierd banii ca sa îsi refaca sanatatea.”
“ – Ca, gandindu-se cu îngrijorare la viitor, ei uita prezentul, astfel încat ei nu traiesc nici în prezent, nici în viitor.”
“ – Ca traiesc de parca nu vor muri niciodata, si mor de parca nu au trait niciodata.”

Dumnezeu mi-a luat mana în mana lui, si am ramas tacuti o vreme.
Pe urma, am întrebat:
“ – Ca PARINTE, care sunt lectiile pe care ai vrea ca PRUNCII TAI sa le învete?”
“ – Faptul ca EI nu pot obliga pe nimeni sa-i iubeasca. Tot ce pot sa faca este sa se lase iubiti.”
“ – Sa invete,… ca nu e bine sa se compare cu altii.”
“ – Sa invete,… sa ierte, practicand iertarea.”
“ – Sa invete,… ca ia numai cateva secunde sa deschizi rani profunde în sufletul celor pe care îi iubesc, dar ca, le poate lua ani, ca sa vindece ranile.”
“ – Sa invete,… ca bogat, nu este cel care are mai mult, dar ca, cel care are nevoie de cel mai putin.”
“ – Sa învete,… ca exista oameni care îi iubesc mult, doar ca nu stiu sa-si exprime sau sa-si arate, simtirile.”
“ – Sa învete,… ca doi oameni pot sa priveasca la acelasi lucru si sa-l vada diferit.”
“ – Sa învete,… ca nu e deajuns sa ierte pe altul, ci trebuie totodata, sa se ierte pe ei.”
“ – Multumesc pentru timpul pierdut,” am raspuns, cu umilinta.
“ – Mai este ceva ce COPIII TAI ar trebui sa stie?”
Dumnezeu zambi si spuse:
“ Doar sa stie ca sunt aici. TOTDEAUNA.” #

Here’s a thought.

I’ve learned -
that you cannot make someone love you.
All you can do is
be someone who can be loved.
The rest is up to them.

I’ve learned -
that no matter how much I care,
some people just don’t care back.

I’ve learned -
that it takes years to build up trust,
and only seconds to destroy it.

I’ve learned -
that it’s not what you have in your life
but who you have in your life that counts.

I’ve learned -
that you can get by on charm
for about fifteen minutes.
After that, you’d better know something.

I’ve learned -
that you shouldn’t compare
yourself to the best others can do

I’ve learned -
that it’s not what happens to people
that’s important. It’s what they do about it.
but do the best you can do.

I’ve learned -
that you can do something in an instant
that will give you heartache for life.

I’ve learned -
that no matter how thin you slice it,
there are always two sides.

I’ve learned -
that it’s taking me a long time
to become the person I want to be.

I’ve learned -
that it’s a lot easier
to react than it is to think.

I’ve learned -
that you should always leave
& nbsp; loved ones with loving words.
It may be the last time you see them.

I’ve learned -
that you can keep going
long after you think you can’t.

I’ve learned -
that we are responsible for what we do,
no matter how we feel.

I’ve learned -
that either you control your attitude
or it controls you.

I’ve learned -
that regardless of how hot and steamy
a relationship is at first,
the passion fades and there had better be
something else to take its place.

I’ve learned -
that heroes are the people
who do what has to be done
when it needs to be done,
regardless of the consequences.

I’ve learned -
that learning to forgive takes practice.

I’ve learned -
that there are people who love you dearly,
but just don’t know how to show it.

I’ve learned -
that money is a lousy way of keeping score.

I’ve learned -
that my best friend and I can do anything
or nothing and have the best time.

I’ve learned -
that sometimes the people you expect
to kick you when you’re down
will be the ones to help you get back up.

I’ve learned -
that sometimes when I’m angry
I have the right to be angry,
but that doesn’t give me
the right to be cruel.

I’ve learned -
that true friendship continues to grow,
even over the longest distance.
Same goes for true love.

I’ve learned -
that just because someone doesn’t love you
the way you want them to doesn’t mean
they don’t love you with all they have.

I’ve learned -
that maturity has more to do with
what types of experiences you’ve had
and what you’ve learned from them
and less to do with how many
birthdays you’ve celebrated.

I’ve learned _
that you should never tell a child
their dreams are unlikely or outlandish.
Few things are more humiliating, and
what a tragedy it would be
if they believed it.

I’ve learned -
that your family won’t always
be there for you. It may seem funny,
but people you aren’t related to
can take care of you and love you
and teach you to trust people again.
Families aren’t biological.

I’ve learned -
that no matter how good a friend is,
they’re going to hurt you
every once in a while
and you must forgive them for that.

I’ve learned -
that it isn’t always enough
to be forgiven by others.
; ; Sometimes you have to learn
to forgive yourself.

I’ve learned -
that no matter how bad
your heart is broken
the world doesn’t stop for your grief.

I’ve learned -
that our background and circumstances
may have influenced who we are,
but we are responsible for who we become.

I’ve learned -
that sometimes when my friends fight,
I’m forced to choose sides
even when I don’t want to.

I’ve learned -
that just because two people argue,
it doesn’t mean they don’t love each other
And just because they don’t argue,
it doesn’t mean they do.

I’ve learned – that sometimes you have to put
the individual ahead of their actions.

I’ve learned -
that we don’t have to change friends
if we understand that friends change.

I’ve learned -
that you shouldn’t be so
eager to find out a secret.
It could change your life forever.

I’ve learned -
that two people can look
at the exact same thing
and see something totally different.

I’ve learned -
that no matter how you try to protect
your children, they will eventually get hurt
and you will hurt in the process.

I’ve learned -
that there are many way s of falling
and staying in love.

I’ve learned -
that no matter the consequences,
those who are honest with themselves
get farther in life.

I’ve learned -
that no matter how many friends you have,
if you are their pillar you will feel lonely
and lost at the times you need them most.

I’ve learned -
that your life can be changed
in a matter of hours
by people who don’t even know you.

I’ve learned -
that even when you think
you have no more to give,
when a friend cries out to you,
you will find the strength to help.

I’ve learned -
that writing, as well as talking,
can ease emotional pains.

I’ve learned -
that the paradigm we live in
is not all that is offered to us.

I’ve learned -
that credentials on the wall
do not make you a decent human being.

I’ve learned -
that the people you care most about in life
are taken from you too soon.

I’ve learned -
that although the word “love”
can have many different meanings,
it loses value when overly used.

I’ve learned -
that it’s hard to determine
where to draw the line
between being nice and
not hurting people’s feelings
and standing up for what you believe.”
Multumiri si peace!

TINERETUL ROMAN merita sa cunoasca si sa traiasca o viata demna!

AVANTI POPOLO…!

Nu exista intoarcere din drumul nostru!
Vio

(Romeo Tarhon, NAŢIUNEA)

Pe măsură ce se etalează(!) şi prestează, Principele Radu se detaşează, capătă notorietate, devine familiar, agreabil şi accesibil românilor care îl iau mult mai în serios,îi cântăresc vorbele şi îi urmăresc evoluţia, comparându-l reflex, instinctiv cu ceilalţi şefi ai statului, cu ultimii patru…Escu şi mai ales cu Băse…, jucătorul principal din terenul politic. Spre (o mare) deosebire de acesta, dar şi de predecesorul Iliescu, Principele Radu Duda se doreşte doar arbitru, unul echidistant şi ehilibrat, în afara jocului…partidelor şi grupurilor de interese. Candidatul Radu Duda se vrea, aşa cum declară, un mediator constituţional în slujba statului, un mesager al întregii naţiuni române.
Încă de la lansarea în cursa prezidenţială, Principele a surprins ca personalitate şi afinitate, ca apariţie inedită, cu un aer aparte, cu un registru diferit faţă de liderii tagmei politice cu care au fost obişnuiţi românii. În contrast cu modelul stradal şi de stadion al Băsescului, de palat confundat uneori cu restaurantul, Radu Duda – chiar şi fără uniforma de înalt ofiţer – prin el însuşi, ca alură, aer, cultură, limbaj diplomatic controlat şi rafinat este distins, special, aristocratic..Principele îşi dezarmează, îşi impresionează “cavalereşte” viitorii adversari prin personalitate, prin tact, prin detaşare. Nu este greu de observat că rivalii săi, în ultima vreme, fac eforturi să îl imite, să pară mai stilaţi şi maiestuoşi, mai reţinuţi şi cultivaţi, renunţând la vulgul belicos şi arţagul politizat. Excepţie face, ca un paradox neortodox…, însuşi Tăricenul care, recent, cu o altă faţă şi gură (de mahala) l-a mânjit pe cotrocean(!) cu noroi cum nu am fi crezut că se pretează, tocmai el, Călin cel fin care, ca premier tăvălit, rejectat şi dejectat de către Băsescul, s-a comportat aproape princiar, ca un adevărat premier şi lider de partid istoric,
Se constată, aşadar, faptul că personalitatea Principelui Radu îi marchează pe contracandidaţi şi lideri, îi obligă la un discurs mai lucrat, la un comportament mai controlat, la un aer (artificial) de politician cultivat, intelectual, cu intonaţii forţate de superioritate şi preţiozitate. Parcă şi căţelandrii mediatici din curţile mogulilor – ziariştii “pentru contra”, asmuţiţi în haită după lansarea Principelui, s-au mai domolit din lătrat, traşi provizoriu înapoi în cuşti, neluaţi prea mult în seamă de caravana (princiară) care trece, cucereşte ţara…
Se întrevede o apropiere strânsă a Principelui de populaţia ţintă: (cei mai) tineri şi (cei mai) vârstnici, generaţiile aproape lipsite de viitor, resemnate. Două generaţii între care rătăcesc în derivă adulţii în cea mai nefastă etapă a istoriei recente. Cei mai mulţi dintre ei indecişi, fără de partid(e) şi idoli politici, dar din ce în ce mai atraşi spre un nou orizont de către Principele Radu, cei mai mulţi dintre ei oameni de condiţie, de cultură, de pretenţii şi pentru care un Băsescu mai din topor, de pe vapor, sau un Goeană mai de cabaret şi balet, ori un Antonescu mai de eprubetă şi etichetă, experimental… sunt expiraţi, depăşiţi, anacronici. Iar în vreme ce, prin “talentul” său înnăscut şi recunoscut, preşedintele nostru cel de toate zilele şi surprizele coagulează şi aglutinează adversarii lui tradiţionali de can-can politic, Principele Radu îşi fixează imaginea de viitor lider – altfel de preşedinte pentru România altfel – în mentalul colectiv al unei naţiuni care, în mase, (pre)simte mai bine momentul şi evenimentul istoric decât individual, disparat, fiecare în subconştientul lui.